Where is the love, the love, the love?

[pacatoasa]

Cautand raspunsul la aceasta intrebare, ma intristez deoarece este dureros de adevarat ca ne lipseste iubirea dintre noi...ce lume frumoasa ar fi daca ar exista iubirea intre frati...
Ma intristez ca putem uneori sa fim atat de rai...chiar si cand nu ne costa nimic sa fim buni...Ieri venind dintr-o deplasare din Bucuresti, cand sa iau biletul de calatorie impreuna cu o prietena care era proaspat operata, rog vanzatoarea sa-i dea un bilet mai in fata precizandu-i ca este operata si ii fac rau zdruncinaturile, iar in spate din experienta, pentru ca circu des cu aceste mijloace de transport stiu ca acestea au un impact mai mare. Aceasta desi eram primele care cumparam biletele pentru acea cursa si evident biletele erau in fata incepe sa tipe si sa spuna ca daca este bolnava sa ia salvarea...M-a intristat acest lucru si m-am intrebat, daca tot urma sa rupa primele bilete, de ce a spus acest lucru...!? Insa oricum nu m-am suparat doar m-am intristat ...si m-am intrebat de ce nu putem sa fim buni!... Si eu sunt rea...si necajesc semenii...si cand imi dau seama imi pare rau...am aceasta tendinta...

[ory]

Iubirea este cel mai egoist sentiment pe care l-am intalnit in viata pentru ca, desi se pretinde iubire, este capabila sa raneasca si sa produca suferinta cel mai mult. Credinciosi sau necredinciosi, oamenii sunt la fel de egoisti si de ipocriti, de materialisti si instinctivi, tocmai de aceia a ajuns omenirea intr-un asemenea haos, din nepasare .
Eu nu cred in iubire ( cel putin, nu in cea confectionata frumos din cuvinte ), eu cred in omenie...

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Iubirea este cel mai egoist sentiment pe care l-am intalnit in viata pentru ca, desi se pretinde iubire, este capabila sa raneasca si sa produca suferinta cel mai mult. Credinciosi sau necredinciosi, oamenii sunt la fel de egoisti si de ipocriti, de materialisti si instinctivi, tocmai de aceia a ajuns omenirea intr-un asemenea haos, din nepasare .
Eu nu cred in iubire ( cel putin, nu in cea confectionata frumos din cuvinte ), eu cred in omenie...

Eu cred în IUBIRE şi in OMENIE ! Neâmplinirile personale , nu trebuie să genereze concluzii generale şi pripite. Există: IUBIRE , PRIETENIE şi OMENIE ! Suntem noi poate prea stresaţi , dar ELE EXISTA ! ! !

[pacatoasa]

În prealabil postat de cristiboss56

Eu cred în IUBIRE şi in OMENIE ! Neâmplinirile personale , nu trebuie să genereze concluzii generale şi pripite. Există: IUBIRE , PRIETENIE şi OMENIE ! Suntem noi poate prea stresaţi , dar ELE EXISTA ! ! !

Da, asa este exista......Slava Domnului ca mai exista!...

[pacatoasa]

În prealabil postat de ory

Iubirea este cel mai egoist sentiment pe care l-am intalnit in viata pentru ca, desi se pretinde iubire, este capabila sa raneasca si sa produca suferinta cel mai mult. Credinciosi sau necredinciosi, oamenii sunt la fel de egoisti si de ipocriti, de materialisti si instinctivi, tocmai de aceia a ajuns omenirea intr-un asemenea haos, din nepasare .
Eu nu cred in iubire ( cel putin, nu in cea confectionata frumos din cuvinte ), eu cred in omenie...

Da ...Macar daca nu poti iubi, nici nu face rau...

[cristiboss56]

În prealabil postat de pacatoasa

Da ...Macar daca nu poti iubi, nici nu face rau...

Să credem în IUBIRE , pentru că altfel suntem terminaţi, vă rog să mă credeţi . Este cel mai frumos sentiment din toate cele. Greşim de multe ori prin atitudinea noastră , nu putem gândi, vorbi şi acţiona toţi la fel, dar în iubire să credem cu înverşunare, căci de nu mai e iubirea, nimica nu mai e ! Urmăriţi iubirea, cereţi-o în fiecare zi de la Dumnezeu. Împreună cu iubirea vine şi toată mulţimea bunătăţilor şi a virtuţilor. Refuz să cred că OMENIA poate fi separată de IUBIRE şi IERTARE ! ! !

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Iubirea este cel mai egoist sentiment pe care l-am intalnit in viata pentru ca, desi se pretinde iubire, este capabila sa raneasca si sa produca suferinta cel mai mult. Credinciosi sau necredinciosi, oamenii sunt la fel de egoisti si de ipocriti, de materialisti si instinctivi, tocmai de aceia a ajuns omenirea intr-un asemenea haos, din nepasare .
Eu nu cred in iubire ( cel putin, nu in cea confectionata frumos din cuvinte ), eu cred in omenie...

Revenind cu un alt răspuns pentru postarea ta , te rog să-mi permiţi să-l citez pe Sf. Grigorie Teologul : "Iscodim unul păcatele celuilalt nu pentru ca să plângem pentru el, ci ca să-l clevetim, nu pentru ca să-l vindecăm, ci ca să-i adăugăm şi alte răni şi pentru ca rănile aproapelui să le facem o justificare a proprilor noastre răutăţi". Înţelegi ? Sper că vei fi totusi deacord cu spusele acestui Sfânt, urându-ţi ca şi la topicul despre vise : Vise cât mai frumoase ţie ! Doamne ajută ! +

[ory]

Mda ! Ne rezumam la cuvinte si pretindem ca iubim, cand, de fapt ne iubim pe sine mai presus de orice...in aceasta iubire am spus ca nu cred.
Dar, nu mai conteaza !, " Fiecare iubeste cum poate, dar mai ales cum intelege ! "
Repet, iubirea este cel mai egoist sentiment, si nu o spun din experientele proprii, ci din experienta Universului care a ranit, a varsat atatea lacrimi, chiar a ucis....din iubire.
Eu nu cred in CUVINTE....ca sa fiu mai clara.
Si, Cristi, chiar nu esti in masura sa ma comentezi in aceasta priviinta....mai bine ai aprofunda propriile-ti cuvinte ca sa intelegi, dar stiu ca nu poti. Si, va rog, nu-mi mai puneti in fata experientele proprii, caci eu nu vorbesc doar din ele, ci si din ceea ce vad in lumea asta larga, dezamagire, lacrimi si neputinte...oferite de cei care pretind ca "iubesc".
Doamne, cat ma oboseste superficialitatea, mai ales cand nici nu ne dam seama de ea ! ! !....Am ajuns sa ne complacem atat de acut in pareri, in cuvinte, sa ne autoimbrobodim cu presupuse sentimente care, nici macar nu au puterea sa se intrupeze, am ajuns sa ne mintim pe sine si pe ceilalti si sa ne consideram virtuosi doar pentru ca ne dovedim capabili sa vorbim si sa tot trancanim de iubire, cand adevarata iubire zace ingropata pe nicaieri, nu ne mai intereseaza de ea in realitate, de faptele savarsite pentru ea, suntem prea egoisti si materialisti, nu mai suntem capabili de sacrificiu, de daruire, de rabdare si inteles...doar de cuvinte neasumate si atat de neputincioase, emise fara pic de bun simt. Dar, recunosc, din neputinta o fac, din atrofierea mintii...din ignoranta. Asa se manifesta, din pacate, in jurul nostru iubirea aceia care s-ar dori atat de inaltatoare, dar nu este...noi i-am frant adevaratele aripi, inlocuindu-le cu niste atele de perfiditate si interes.
Probabil nu intelegeti ce vreau sa spun...acum depinde de care baricada va aflati.
Eu nu cred " doar " in cuvinte.....din pacate, doar cu ele a cam ramas sufletul acesta social stafidit de nepasare.

[ory]

Cum poti sa spui ca iubesti si sa ranesti atat de mult ? !
Cum poti sa spui ca iubesti si sa nu-ti pese ? !
Cum poti sa spui ca iubesti si sa nu faci nimic in acest sens...nimic afara de " a spune " ? !......
Nu inteleg si nici nu cred ca exista vre-un rationament in toata aceasta neconcordanta, afara de cel al unui egoism ajuns la apogeu, sau o prostie nemarginita.
Sa rectific pentru cei care s-au grabit sa ma judece formal, EU CRED IN IUBIRE, dar nu in ipocrizie....prefer sa-mi rup din carne, decat sa fiu ipocrita si sa ranesc in acelasi timp in care pretind ca iubesc. Mi-am dedicat viata iubirii, i-am daruit totul din mine, si suflet, si bani, si lacrimi si durere, si bucurie si speranta, si sanatate...dar nu am defilat niciodata cu o pancarda ca IUBESC. Iar cei care au defilat si au strigat permanent ca iubesc, s-au dovedit tocmai contrariul, s-au impotmolit in cuvinte si in pareri de sine si au uitat ce-nseamna tocmai acele cuvinte, au uitat sa iubeasca cu adevarat si sa daruiasca. Bine-nteles, nu sunt nici eu perfecta...
" Mare om este cel care iubeste, dar un adevarat om este cel care invata si pe celalalt sa iubeasca ! "

[cristiboss56]

În prealabil postat de ory

Cum poti sa spui ca iubesti si sa ranesti atat de mult ? !
Cum poti sa spui ca iubesti si sa nu-ti pese ? !
Cum poti sa spui ca iubesti si sa nu faci nimic in acest sens...nimic afara de " a spune " ? !......
Nu inteleg si nici nu cred ca exista vre-un rationament in toata aceasta neconcordanta, afara de cel al unui egoism ajuns la apogeu, sau o prostie nemarginita.
Sa rectific pentru cei care s-au grabit sa ma judece formal, EU CRED IN IUBIRE, dar nu in ipocrizie....prefer sa-mi rup din carne, decat sa fiu ipocrita si sa ranesc in acelasi timp in care pretind ca iubesc. Mi-am dedicat viata iubirii, i-am daruit totul din mine, si suflet, si bani, si lacrimi si durere, si bucurie si speranta, si sanatate...dar nu am defilat niciodata cu o pancarda ca IUBESC. Iar cei care au defilat si au strigat permanent ca iubesc, s-au dovedit tocmai contrariul, s-au impotmolit in cuvinte si in pareri de sine si au uitat ce-nseamna tocmai acele cuvinte, au uitat sa iubeasca cu adevarat si sa daruiasca. Bine-nteles, nu sunt nici eu perfecta...
" Mare om este cel care iubeste, dar un adevarat om este cel care invata si pe celalalt sa iubeasca ! "

Poate înveţi şi pe ceilalţi să iubească , Ory ! ( asta pentru că eu te consider, nu un om mare, ci un om deosebit, ce şi-a cam pierdut prea mult încrederea în cei din jur. Până la urmă nimic nu ducem cu noi , decât faptele noastre, nu VORBELE !