Sfintii martiri brancoveni

[LapetiteMoc]

Impresionant martiriu!
Cu harul lor sa intareasca credinta noastra!
Amin!


Constantin Brancoveanu (balada)

"Într-o joi de dimineaţă,
Zi scurtării lui din viaţă
Brâncoveanu se scula
Faţa-i blândă îşi spăla
Barba-i albă îşi piptăna
La icoane se-nchina
Pe ferestre-apoi căta
Şi amar se spăimânta:

"Dragii mei coconi iubiţi,
Lăsaţi somnul, vă treziţi
Armele vi le gătiţi
Că pe noi ne-a-nconjurat
Paşa cel neîmpăcat,
Ieniceri cu tunuri mari,
Ce sparg ziduri cât de tari".

Bine vorba nu sfârşeau
Turcii-n casă nevăleau
Pe toţi patru mi-i prindea
Şi-i decea de-i închidea
La Stambul, în Turnul Mare
Ce se-nalţă lângă mare,
Unde zac feţe domneşti
Şi soli mari împărăteşti.
Mult acolo nu zăcea
Că sultanu-i aducea
Lângă foişorul lui,
Pe malul Bosforului.

"Brâncovene Constantin,
Boier vechi si domn creştin
Adevăru-i c-ai chitit
Pân' a nu fi mazilit
Să desparţi a ta domnie
De a noastră-mpărăţie,
Că, de mult ce eşti avut,
Bani de aur ai bătut
Făr' a şti de mine teamă,
Făr' a vrea ca să-mi dai seamă ?"

"De-am fost bun, rău la domnie
Dumnezeu singur o ştie.
De-am fost mare pe pământ
Cat-acum de vezi ce sunt !"

"Constantine Brâncovene,
Nu-mi grăi vorbe viclene,
De ţi-e milă de copii
Şi de vrei ca să mai fii
Lasă legea creştinească
Şi te dă-n legea turcească !"

"Facă Dumnezeu ce-o vrea,
Chiar pe toţi de ne-aţi tăia
Nu mă las de legea mea !
Facă Dumnezeu ce-o vrea,
Chiar pe toţi de ne-aţi tăia
Nu mă las de legea mea !"

Sultanul din foişor
De-te semn la Imbrohor.
Doi gealaţi veneau curând
Săbiile fluturând
Si spre robi dacă mergeau
Din coconi îşi alegeau
Pe cel mare şi frumos
Şi-l puneau pe scaun jos
Şi pala-i repezea
Capul iată-l reteza,
Brâncoveanu greu ofta
Şi din gură cuvânta:
"Doamne, fie voia Ta !"
Gealaţii iarăşi mergeau
Şi din doi îşi alegeau
Pe cel gingaş, mijlociu
Cu păr neted şi gălbiu
Pe scaun îl punea
Şi capul îi reteza.
Brâncoveanu greu ofta
Şi din gură cuvânta:
"Doamne, fie voia Ta !"
Sultanul se minuna
Şi cu milă se-ngâna:

"Brâncovene Constantin,
Boier vechi si domn creştin
Trei coconi tu ai avut
Din trei, doi ai pierdut
Numai unul ţi-a rămas
Cu zile de vrei să-l las
Lasă legea creştinească
Şi te dă-n legea turcească !"

"Mare-i Domnul Dumnezeu
Creştin bun m-am născut eu
Creştin bun a muri vreu.
Mare-i Domnul Dumnezeu
Crestin bun m-am născut eu
Crestin bun a muri vreu.
Taci, drăguţă, nu mai plânge
Că-n piept inima-mi se frânge
Taci şi mori în legea ta
Că tu ceru-i căpăta !"

Imbrohorul se-ncrunta
Gealaţii se-nainta
Si spre blândul copilaş
Dragul tatii fecioraş
La pământ îl arunca
Şi zilele-i ridica.
Brâncoveanu greu ofta
Şi cu lacrimi cuvânta:
"Doamne, fie voia Ta !"
Apoi el se-ntuneca
Inima-i se despica
Pe copii se arunca
Îi bocea, îi săruta
Şi turbând, apoi striga:

"Alelei, tâlhari păgâni
Alelei, feciori de câni,
Trei feciori eu am avut
Pe toti trei mi i-aţi pierdut !
Dar-ar Domnul Dumnezeu
Să fie pe gândul meu,
Să vă ştergeţi pe pământ
Cum se şterg norii de vânt.
Să n-aveţi loc de-ngropat
Nici copii de sărutat !"

Turcii crunt se oţeleau
Şi pe dânsul tăbărau:
"Câini turbaţi, turci, liftă rea
De-aţi mânca şi carnea mea
Să ştiţi c-a murit creştin
Brâncoveanu Constantin !

Să stiţi c-a murit creştin
Brâncoveanu Constantin !"