Nevoia de ajutor

În prealabil postat de heaven

Si,totusi,ce te-a facut sa te casatoresti cu o femeie pe care nu o iubeai?Nu crezi ca aici a fost prima ta greseala?
Deasemenea,daca nu o iubeai,pentru ce anume te-a ranit atat de mult infidelitatea ei?
Calugaria,in cazul tau,imi pare iesita din discutie: te duci intr-un astfel de loc pentru ca esti total dedicat lui Dumnezeu,nu pentru a pune un pansament pe rana deschisa.Nu oricine poate duce o astfel de cruce in spate...
Te-ar ajuta mult si terapie la psiholog pe langa un duhovnic,sa te inconjori de cat mai multe lucruri pozitive,sa socializezi.
Pentru ce spui ca este imperativ necesar sa schimbi orasul?Poate,te poate ajuta,dar nu cred ca de asta depinde vindecarea ta.

Faptul ca m-am casatorit cu o femeie ce nu o iubeam,s-a datorat suferintei.TOATA LUMEA se recasatoreste evitind suferinta.Daca o femeie/barbat care-si iubeste jumatatea este parasit/parasita,suferinta se arunca asupra lui/ei.Toti/toate vor evita suferinta printr-o noua legatura.La mine,tentativele de eliberare de suferinta s-au intins pe o durata de un an si ceva,in care NU am dorit sa fac o legatura.Finalul perioadei a devenit insuportabil,si cind am realizat ca NU MAI POT,m-am casatorit.Eroarea urmatoare a fost ca din cauza educatiei primite prin cei 7 ani de acasa (copile,nu-ti bate joc,fi drept inaintea lui Dumnezeu) nu m-am despartit la timpul potrivit,atunci cind am realizat ca ea e desfrinata intr-un grad avansat.Aceasta observatie a venit cam la 2 ani de la casatorie,cind eram linistit si nu-mi pasa ca se desfrina,caci NU MAI SUFEREAM,si ca atare,puteam sa-mi fac datoria fata de Dumnezeu si in fata lumii (si sa o aduc pe calea buna) Dar,prin concursul timpului,in mod progresiv s-a produs noul atasament si am luat decizia de despartire MULT prea tirziu.
Schimbarea contextului (locul unde traiesc) ajuta la schimbarea credintei mele ca sint ciudat,intretinuta si de suficient de multi oameni din jur.Ies in oras si privesc si in timp ce privesc in jur ma observ pe mine ca privesc suspicios,crispar ca atitudinea emana neincredere..etc.Schimbarea contextului ajuta la schimbarea atitudini mele care tinde sa-si sa se intareasca in subconstient.Ma rog..mai vad,deja a iesit soarele,citeva zile la riu ajuta.

[heaven]

În prealabil postat de archanghel

Faptul ca m-am casatorit cu o femeie ce nu o iubeam,s-a datorat suferintei.TOATA LUMEA se recasatoreste evitind suferinta.Daca o femeie/barbat care-si iubeste jumatatea este parasit/parasita,suferinta se arunca asupra lui/ei.Toti/toate vor evita suferinta printr-o noua legatura.La mine,tentativele de eliberare de suferinta s-au intins pe o durata de un an si ceva,in care NU am dorit sa fac o legatura.Finalul perioadei a devenit insuportabil,si cind am realizat ca NU MAI POT,m-am casatorit.Eroarea urmatoare a fost ca din cauza educatiei primite prin cei 7 ani de acasa (copile,nu-ti bate joc,fi drept inaintea lui Dumnezeu) nu m-am despartit la timpul potrivit,atunci cind am realizat ca ea e desfrinata intr-un grad avansat.Aceasta observatie a venit cam la 2 ani de la casatorie,cind eram linistit si nu-mi pasa ca se desfrina,caci NU MAI SUFEREAM,si ca atare,puteam sa-mi fac datoria fata de Dumnezeu si in fata lumii (si sa o aduc pe calea buna) Dar,prin concursul timpului,in mod progresiv s-a produs noul atasament si am luat decizia de despartire MULT prea tirziu.

Ideea este sa inveti din greselile trecutului si sa nu te legi de un alt om in viitor,doar pentru a nu mai fi singur.
Si astfel de lucruri nu se cauta rational,ci doar prin intermediul sufletului.

[metanoia2]

Iti dau dreptate in ceea ce priveste faptul ca suferinta ta e prelungita de faptul ca locuiesti intr-un oras mic. Orasul mare iti da avantajul de a te bucura de diversitate. Si simplul fapt ca schimbi peisajul si nimic nu iti mai aminteste de fosta relatie conteaza mult. Orasul mic pe langa faptul ca trezeste amintiri nu iti lasa posibilitatea sa ai prea multe activitati. Intr-un oras ca Clujul, sa zicem, sunt o multime de conferinte duhovnicesti, parcuri, supermarket-uri, organizatii crestine unde poti fi voluntar sau chiar sa lucrezi...
De ce nu iei decizia sa te muti intr-un oras mai mare daca asta te-ar ajuta. Poti sa iti cauti un job pe net si cand l-ai gasit sa te muti.
Conteaza enorm intr-o depresie sa schimbi peisajul.
Si nu te teme ca esti la capatul puterilor, e doar o inselaciune, sufletul tau mai are inca mult de luptat si de iubit.
Cand esti daramat citeste "Vamile vazduhului" partea cu descrierea raiului, si invata-te sa te bucuri de starea de bine pe care ti-o da.
Cum sa te gandesti la moarte cand Dumnezeu a pregatit un rai atat de frumos pentru noi?
Ortodoxia este biruitoare deci sa luptam ca sa ne bucuram la sfarsitul luptei, iar daca vreodata Dumnezeu va hotari sa ingaduie ispite de genul acestora asupra mea o sa va cer eu sa fiti puternici si sa va rugati pentru mine.

În prealabil postat de metanoia2

Iti dau dreptate in ceea ce priveste faptul ca suferinta ta e prelungita de faptul ca locuiesti intr-un oras mic. Orasul mare iti da avantajul de a te bucura de diversitate. Si simplul fapt ca schimbi peisajul si nimic nu iti mai aminteste de fosta relatie conteaza mult. Orasul mic pe langa faptul ca trezeste amintiri nu iti lasa posibilitatea sa ai prea multe activitati. Intr-un oras ca Clujul, sa zicem, sunt o multime de conferinte duhovnicesti, parcuri, supermarket-uri, organizatii crestine unde poti fi voluntar sau chiar sa lucrezi...
De ce nu iei decizia sa te muti intr-un oras mai mare daca asta te-ar ajuta. Poti sa iti cauti un job pe net si cand l-ai gasit sa te muti.
Conteaza enorm intr-o depresie sa schimbi peisajul.
Si nu te teme ca esti la capatul puterilor, e doar o inselaciune, sufletul tau mai are inca mult de luptat si de iubit.
Cand esti daramat citeste "Vamile vazduhului" partea cu descrierea raiului, si invata-te sa te bucuri de starea de bine pe care ti-o da.
Cum sa te gandesti la moarte cand Dumnezeu a pregatit un rai atat de frumos pentru noi?
Ortodoxia este biruitoare deci sa luptam ca sa ne bucuram la sfarsitul luptei, iar daca vreodata Dumnezeu va hotari sa ingaduie ispite de genul acestora asupra mea o sa va cer eu sa fiti puternici si sa va rugati pentru mine.

Corect.Caut pe net,un oras unde sa ma duc pentru vre-un an de zile,nu sint interesat decit sa-mi platesc chiria si sa supravietuiesc,doar atit.Schimbarea contextului,implicit trebuie sa duca la vindecare.Chiar de azi.

[cristina2012]

În prealabil postat de archanghel

Faptul ca m-am casatorit cu o femeie ce nu o iubeam,s-a datorat suferintei.TOATA LUMEA se recasatoreste evitind suferinta.Daca o femeie/barbat care-si iubeste jumatatea este parasit/parasita,suferinta se arunca asupra lui/ei.Toti/toate vor evita suferinta printr-o noua legatura.La mine,tentativele de eliberare de suferinta s-au intins pe o durata de un an si ceva,in care NU am dorit sa fac o legatura.Finalul perioadei a devenit insuportabil,si cind am realizat ca NU MAI POT,m-am casatorit.

Marea ta gresala a fost ca te-ai casatorit pentru a atenua suferinta. Adesea aceasta e o povara prea mare pentru celalalt care nu e pregatit sa poarte dintru inceput suferinta celuilalt, sau nu o intelege... naste multe angoase... Oare suferinta aceea unde isi avea radacina?
Faptul ca te-ai casatorit fara sa iubesti nu e neaparat gresit, dar e periculos. Nu e gresit in ideea ca inainte casatoriile se aranjau de catre familie si in ciuda acestui fapt tinerii ajungeau sa se iubeasca... Esste insa periculos pentru ca in viata e incomparabil mai rau sa nu iubesti decat sa nu fii iubit.

În prealabil postat de archanghel

Eroarea urmatoare a fost ca din cauza educatiei primite prin cei 7 ani de acasa (copile,nu-ti bate joc,fi drept inaintea lui Dumnezeu) nu m-am despartit la timpul potrivit,atunci cind am realizat ca ea e desfrinata intr-un grad avansat.Aceasta observatie a venit cam la 2 ani de la casatorie,cind eram linistit si nu-mi pasa ca se desfrina,caci NU MAI SUFEREAM,si ca atare,puteam sa-mi fac datoria fata de Dumnezeu si in fata lumii (si sa o aduc pe calea buna)

A doua mare gresala a fost resemnarea si detasarea, urmata de a treia acea de a ramane alaturi de ea, primind lovituri pana nu le-ai mai putut simti. Avea rost sa ramai cu sotia ta doar daca ea era inca parte din tine, daca luptai pentru ea si daca te durea fiecare pacat al ei, nu ca durere produsa tie, ci ca suferinta pentru ranile pe care singura si le produce, cam cum sufera o mama pentru copilul ei, cum suferea femeia cananeeanca pentru fiica ei, strigand Doamne miluieste-ma (pe mine) nu Doamne miluieste-o pe fiica mea, cum sufera Hristos pentru fiecare pacat al nostru...
Din cate am reusit eu sa pricep, tu i-ai putut oferi doar cadrul necesar pentru a-si baga mintile in cap, nu stiu si n ce masura ai lucrat in sensul revenirii ei... dar ea poate si mai rau a innebunit...

În prealabil postat de archanghel

Dar,prin concursul timpului,in mod progresiv s-a produs noul atasament si am luat decizia de despartire MULT prea tirziu.

De asta sa nu-ti para rau. Nu ai fi facut decat sa repeti oarecum greseala, dar de data asta riscai sa te arzi mult mai tare, pentru ca iubeai.
In casatorie trebuie sa intri cu capul sus, cu atat mai mult cu cat esti cap de familie.
Parerea mea e ca tu trebuie in primul si primul rand sa-ti vindeci sufletul, abia apoi vei lua hotararea caii pe care vei merge. Chiar daca te vei calugari, chiar daca te vei casatori, inainte trebuie sa-ti vindeci ranile. Trebuie sa o ierti si mai ales ca te ierti pe tine. Oare e ceva ce nu iti ierti?

În prealabil postat de cristina2012

Marea ta gresala a fost ca te-ai casatorit pentru a atenua suferinta. Adesea aceasta e o povara prea mare pentru celalalt care nu e pregatit sa poarte dintru inceput suferinta celuilalt, sau nu o intelege... naste multe angoase... Oare suferinta aceea unde isi avea radacina?
Faptul ca te-ai casatorit fara sa iubesti nu e neaparat gresit, dar e periculos. Nu e gresit in ideea ca inainte casatoriile se aranjau de catre familie si in ciuda acestui fapt tinerii ajungeau sa se iubeasca... Esste insa periculos pentru ca in viata e incomparabil mai rau sa nu iubesti decat sa nu fii iubit.




A doua mare gresala a fost resemnarea si detasarea, urmata de a treia acea de a ramane alaturi de ea, primind lovituri pana nu le-ai mai putut simti. Avea rost sa ramai cu sotia ta doar daca ea era inca parte din tine, daca luptai pentru ea si daca te durea fiecare pacat al ei, nu ca durere produsa tie, ci ca suferinta pentru ranile pe care singura si le produce, cam cum sufera o mama pentru copilul ei, cum suferea femeia cananeeanca pentru fiica ei, strigand Doamne miluieste-ma (pe mine) nu Doamne miluieste-o pe fiica mea, cum sufera Hristos pentru fiecare pacat al nostru...
Din cate am reusit eu sa pricep, tu i-ai putut oferi doar cadrul necesar pentru a-si baga mintile in cap, nu stiu si n ce masura ai lucrat in sensul revenirii ei... dar ea poate si mai rau a innebunit...



De asta sa nu-ti para rau. Nu ai fi facut decat sa repeti oarecum greseala, dar de data asta riscai sa te arzi mult mai tare, pentru ca iubeai.
In casatorie trebuie sa intri cu capul sus, cu atat mai mult cu cat esti cap de familie.
Parerea mea e ca tu trebuie in primul si primul rand sa-ti vindeci sufletul, abia apoi vei lua hotararea caii pe care vei merge. Chiar daca te vei calugari, chiar daca te vei casatori, inainte trebuie sa-ti vindeci ranile. Trebuie sa o ierti si mai ales ca te ierti pe tine. Oare e ceva ce nu iti ierti?

Cind m-am casatorit cu ea,ea insasi era intr-o stare proasta,lua pastile de calm/somn/psihicul ei era demolat,prezenta stari de isterie daca vroiam sa merg la mama,se punea in usa sa nu plec.Era o frica paranoica irationala,in mod sigur.Cam dupa un an si-a mai revenit.Si acum,in urma discutiei pe care am purtat-o pe messenger cu cineva,in cursul zilei de ieri,cred ca am mai inteles ceva care ,din nou,confirma invatatura Bibliei si imi intareste credinta,si-anume : Cind m-am despartit de fosta prietena,simptomele erau rele si-mi era rau si cum v-am scris,din cauza acelui rau,m-am casatorit.Acum,pe linga acel rau,am mai mostenit ceva,si descriu mai detaliat: Accelerari bruste de puls,modificari subite de respiratie si inca ceva maruntisuri care ,inainte de casatorie nu erau.Biblia graieste :sa nu te impreunezi cu desfrinate caci formezi un singur trup...si inca...stai/cauta doar pe cei de-o credinta cu tine (nu e mo-ta-mo).Deci,in mod cert,in trupul meu spiritual/energetic sau numiti-l cum vreti,s-au transmis,in timp,porcariile de care suferea,care,prin viata desfrinata ce a dus-o pina la mine,s-au acumulat,in ea.Dintr-un inteles timpit de a-mi face datoria am mostenit asa ceva.Pai Dumnezeu ma iubeste cu o asemenea gelozie ca-ci ma vrea numai pentru EL.TREBUIA sa UIT de datorie,pentru ca PRIMA DRAGOSTE ESTE DUMNEZEU.Si ea era o PIEDICA (nu merge la biserica,nici ea nici fosta soacra care mi-a facut ochi dulci) nu se roaga (ma rugam everyday).Eh,astea le trag ACUM.Dar tot binele din acest rau este intelepciunea.Si capacitatile care,in urma rugaciunilor,s-au dezvoltat si,zic eu,ma vor ajuta sa ma curatesc.Daca stie cineva de Slujba sfintului Vasile,si un loc unde se citesc CU PUTERE,ca de citit se pot citi oriunde,am nevoie de ajutor.

[anita]

În prealabil postat de archanghel

Cind m-am casatorit cu ea,ea insasi era intr-o stare proasta,lua pastile de calm/somn/psihicul ei era demolat,prezenta stari de isterie daca vroiam sa merg la mama,se punea in usa sa nu plec.Era o frica paranoica irationala,in mod sigur.Cam dupa un an si-a mai revenit.Si acum,in urma discutiei pe care am purtat-o pe messenger cu cineva,in cursul zilei de ieri,cred ca am mai inteles ceva care ,din nou,confirma invatatura Bibliei si imi intareste credinta,si-anume : Cind m-am despartit de fosta prietena,simptomele erau rele si-mi era rau si cum v-am scris,din cauza acelui rau,m-am casatorit.Acum,pe linga acel rau,am mai mostenit ceva,si descriu mai detaliat: Accelerari bruste de puls,modificari subite de respiratie si inca ceva maruntisuri care ,inainte de casatorie nu erau.Biblia graieste :sa nu te impreunezi cu desfrinate caci formezi un singur trup...si inca...stai/cauta doar pe cei de-o credinta cu tine (nu e mo-ta-mo).Deci,in mod cert,in trupul meu spiritual/energetic sau numiti-l cum vreti,s-au transmis,in timp,porcariile de care suferea,care,prin viata desfrinata ce a dus-o pina la mine,s-au acumulat,in ea.Dintr-un inteles timpit de a-mi face datoria am mostenit asa ceva.Pai Dumnezeu ma iubeste cu o asemenea gelozie ca-ci ma vrea numai pentru EL.TREBUIA sa UIT de datorie,pentru ca PRIMA DRAGOSTE ESTE DUMNEZEU.Si ea era o PIEDICA (nu merge la biserica,nici ea nici fosta soacra care mi-a facut ochi dulci) nu se roaga (ma rugam everyday).Eh,astea le trag ACUM.Dar tot binele din acest rau este intelepciunea.Si capacitatile care,in urma rugaciunilor,s-au dezvoltat si,zic eu,ma vor ajuta sa ma curatesc.Daca stie cineva de Slujba sfintului Vasile,si un loc unde se citesc CU PUTERE,ca de citit se pot citi oriunde,am nevoie de ajutor.

Din ce spui tu aici ,vad ca incerci sa cauti explicatii pentru ce ai patimit ,dar astea sunt judecatile lui Dumnezeu ,care nu ne sunt date noua ,mirenilor sa le patrundem.
Unii sufera pentru pacatele parintilor ,bunicilor ,etc. ,altii pentru ale lor ,dar trebuie multa rugaciune pentru a ne cunoaste cu adevarat si a nu da vina pe altii.
Slujba sf.Vasile se citeste ,dar cel pentru care se citeste trebuie sa fie pregatit ,sa posteasca.Tot sfatul duhovnicului e baza.
Daca nu faci ascultare poti la nesfarsit sa cauti solutii ,sa dai verdicte ,oricum nu stii daca esti pe drumul cel bun.

In postare anteriora mi-am amintit nu era sf.Efrem Sirul ci sf.Isac Sirul

[cristina2012]

În prealabil postat de archanghel

Cind m-am casatorit cu ea,ea insasi era intr-o stare proasta,lua pastile de calm/somn/psihicul ei era demolat,prezenta stari de isterie daca vroiam sa merg la mama,se punea in usa sa nu plec.Era o frica paranoica irationala,in mod sigur.Cam dupa un an si-a mai revenit.

Primul an de casnicie e adesea foarte greu, e anul in care invatam sa traim in doi... uneori e mult mai greu decat ne-am imagnat. Poate daca nu as fi avut duhovnic si eu as fi luat pastile si cine stie pe unde as fi ajuns si daca am fi ajuns sa implinim anul atunci (si 12 ani in curand). Ea sarmana nu avea niciun sprijin... Nici tie nu iti era usor.
Si ma intreb: de ce era isterica, care era suferinta ei, de ce ii era frica? Si de ce te duceai la mama daca ea nu voia? Ar fi trecut timp si ar fi dorit singura sa mearga... Dumnezeu adesea ne schimba gandurile, mai crestem si noila minte...

În prealabil postat de archanghel

Cind m-am despartit de fosta prietena,simptomele erau rele si-mi era rau si cum v-am scris,din cauza acelui rau,m-am casatorit.Acum,pe linga acel rau,am mai mostenit ceva,si descriu mai detaliat: Accelerari bruste de puls,modificari subite de respiratie si inca ceva maruntisuri care ,inainte de casatorie nu erau.Biblia graieste :sa nu te impreunezi cu desfrinate caci formezi un singur trup...si inca...stai/cauta doar pe cei de-o credinta cu tine (nu e mo-ta-mo).Deci,in mod cert,in trupul meu spiritual/energetic sau numiti-l cum vreti,s-au transmis,in timp,porcariile de care suferea,care,prin viata desfrinata ce a dus-o pina la mine,s-au acumulat,in ea.

Ai dreptate. In trupul ei si prin trupul ei si in al tau si-au facut loc urmele desfranarii. Dar prin spovada si impartasanie se curta totul. Daca tu te spovedesti si te impartasesti nu are cum sa se pastreze aceste urme si sa lucreze raul in tine.

Si as mai vrea sa iti spun ceva: aproape intotdeauna cand unul dintre soti greseste cu ceva, o parte din vina (macar una mica) o are si celalat. Gandeste-te bine unde e "buba".

În prealabil postat de archanghel

Pai Dumnezeu ma iubeste cu o asemenea gelozie ca-ci ma vrea numai pentru EL.TREBUIA sa UIT de datorie,pentru ca PRIMA DRAGOSTE ESTE DUMNEZEU.Si ea era o PIEDICA (nu merge la biserica,nici ea nici fosta soacra care mi-a facut ochi dulci) nu se roaga (ma rugam everyday).Eh,astea le trag ACUM.

EA ERA O CRUCE! Daca ai fi privit-o asa atunci, tot ceea ce ai fi facut ar fi avut SENS. Ea, sotia ta legiuita, ar fi fost o scara pe care te-ai fi apropiat de Dumnezeu.

În prealabil postat de archanghel

Dar tot binele din acest rau este intelepciunea.Si capacitatile care,in urma rugaciunilor,s-au dezvoltat si,zic eu,ma vor ajuta sa ma curatesc.

Parerea mea este ca suferinta ta vine din faptul ca tu nu iti intelegi trecutul, nu te-ai impacat cu experienta prin care ai trecut. Ai nevoie sa prinzi sensul care ti-a scapat pana acum. Si gandeste-te daca problema nu este undeva mult mai adanc, poae chiar in copilarie... Abia dupa ce vei intelege tot, apoi vei ierta tot, vei putea merge mai departe fie spre o alta casnicie, fie spre manastire.

În prealabil postat de cristina2012

Primul an de casnicie e adesea foarte greu, e anul in care invatam sa traim in doi... uneori e mult mai greu decat ne-am imagnat. Poate daca nu as fi avut duhovnic si eu as fi luat pastile si cine stie pe unde as fi ajuns si daca am fi ajuns sa implinim anul atunci (si 12 ani in curand). Ea sarmana nu avea niciun sprijin... Nici tie nu iti era usor.
Si ma intreb: de ce era isterica, care era suferinta ei, de ce ii era frica? Si de ce te duceai la mama daca ea nu voia? Ar fi trecut timp si ar fi dorit singura sa mearga... Dumnezeu adesea ne schimba gandurile, mai crestem si noila minte...


Ai dreptate. In trupul ei si prin trupul ei si in al tau si-au facut loc urmele desfranarii. Dar prin spovada si impartasanie se curta totul. Daca tu te spovedesti si te impartasesti nu are cum sa se pastreze aceste urme si sa lucreze raul in tine.

Si as mai vrea sa iti spun ceva: aproape intotdeauna cand unul dintre soti greseste cu ceva, o parte din vina (macar una mica) o are si celalat. Gandeste-te bine unde e "buba".


EA ERA O CRUCE! Daca ai fi privit-o asa atunci, tot ceea ce ai fi facut ar fi avut SENS. Ea, sotia ta legiuita, ar fi fost o scara pe care te-ai fi apropiat de Dumnezeu.



Parerea mea este ca suferinta ta vine din faptul ca tu nu iti intelegi trecutul, nu te-ai impacat cu experienta prin care ai trecut. Ai nevoie sa prinzi sensul care ti-a scapat pana acum. Si gandeste-te daca problema nu este undeva mult mai adanc, poae chiar in copilarie... Abia dupa ce vei intelege tot, apoi vei ierta tot, vei putea merge mai departe fie spre o alta casnicie, fie spre manastire.

Mda..cind am inceput sa ma gindesc la sensul de pacat,care mi-a fost inoculat din copilarie,am inceput sa descopar si cauzele suferintei.Totul vine din credinta ce o introducem in interior nefiltrata (gresit inteleasa).Ca atare,subconstientul reactioneaza cum e invatat,indiferent de ratiunea de azi.Dar ..asa cum scria un intelept,firele carunte ale intelepciunii,prin suferinta se dobindesc.