am nevoie de incurajari

[onyx235]

tocmai am avut o discutie cu el si raspunsul a fost: nu te mai iubesc si nu o sa mai iubesc pe nimeni, niciodata....am sa ma prefac mereu..sufletul meu nu mai exista...

((( ma ucid cuvintele astea.

[andreicozia]

În prealabil postat de onyx235

nu te mai iubesc si nu o sa mai iubesc pe nimeni, niciodata....am sa ma prefac mereu..sufletul meu nu mai exista...

((( ma ucid cuvintele astea.

Oana, asa este te inteleg, insa incearca sa privesti si altfel, ...cit poti tu de realist ce metode poetice-viclene foloseste... si iti doresc sa te trezesti.

Parerea mea bazata din experienta observarii cazurilor similare este ca el demult a asteptat un motiv CONVINGATOR pentru a scapa de tine, iar acum il are si se foloseste din plin de el

Inca o intrebare... tu l-ai vazut vreodata in timpul crizelor? ai fost personal cu el la doctor, ai participat la discutii?, cit de grave sunt atacurile epileptice, te intreb deoarece muti epileptici au doar niste mici scuturaturi de cap si simt ca nu mai sunt acolo cu cei din jur, dupa care isi revin in citeva minute

Oana,intr-un fel il inteleg si pe prietenul tau si poate ca asa as fi facut si eu in locul lui (repet,poate,adica afirmatia e oarecum conditionata). Cred ca gandeste ceva de genul "am o boala grava,sunt incurabil,mi-e rusine de mine,viata mi-e distrusa,de ce s-o mai distrug si pe-a altora? De ce sa fiu o povara,sa provoc numai lacrimi,suferinta si nefericire?"

Eu unul poate ca asa as gandi fiind in situatia lui. Mai bine sa sufar eu singur. De ce sa-i mai trag si pe altii dupa mine?

Repet,e doar o parere personala. Dumnezeu sa va ajute!

PS intr-adevar,treaba cu vraji,farmece,blesteme etc. e cat se poate de reala,de adevarata!

[andreicozia]

Oana, daca boala asta era de natura terminala exista poate posibilitatea de a se manifesta altruist(desi nici atunci), insa eu, din ce povestesti, am indoieli serioase in privinta lui.

În prealabil postat de andreicozia

Oana, asa este te inteleg, insa incearca sa privesti si altfel, ...cit poti tu de realist ce metode poetice-viclene foloseste... si iti doresc sa te trezesti.

Parerea mea bazata din experienta observarii cazurilor similare este ca el demult a asteptat un motiv CONVINGATOR pentru a scapa de tine, iar acum il are si se foloseste din plin de el

Inca o intrebare... tu l-ai vazut vreodata in timpul crizelor? ai fost personal cu el la doctor, ai participat la discutii?, cit de grave sunt atacurile epileptice, te intreb deoarece muti epileptici au doar niste mici scuturaturi de cap si simt ca nu mai sunt acolo cu cei din jur, dupa care isi revin in citeva minute

Intr-adevar, epilepsia, daca nu are la baza o boala mai grava, poate fi controlata foarte bine cu medicamentele care exista azi. in asa fel incat sa nu mai aiba deloc atacuri. si eu as zice la fel ca si Andrei, ca e un pretext.

Problema ar fi ca daca epilepsia e diagnosticata la varsta adulta, ar putea sa ascunda o tumora cerebrala sau alta boala cerebrala, si sa stie ca are ceva mult mai grav si sa nu-ti fi spus, Doamne fereste. acuma tu stii care e situatia cu adevarat.

Domnul sa te ajute! oricum castigul tau e mare daca te rogi mereu si Il chemi in ajutor, pe Domnul , Maicuta Lui si sfintii.

[onyx235]

Multumesc tuturor pt sfaturi.
Nu stiu cum se simte el, dar eu sunt sfarsita...simt ca nu mai am resurse..ca nu mai pot...am avut azi nenumarate discutii, si se pare ca nu ajungem la nici un rezultat.

Mi-e atat de frica sa nu cad in deznadejde...mi-e atat de frica de singuratate, ma simt a nimanui...stiu ca suna hilar si ipocrit, dar am impresia ca toata lumea mi-a intors spatele...

Sunt totusi constienta ca numai Dumnezeu nu mi-a inchis-o si ca stie El de ce se intampla toate astea.

[Anna]

Parca e un caz asemanator cu al tau. Priveste:

http://www.youtube.com/watch?v=V8nliVPCy2Y

[onyx235]

anna, este identica povestea...
multumesc din suflet! :)

[Anna]

În prealabil postat de onyx235

anna, este identica povestea...
multumesc din suflet! :)

Uite, vezi, mai sunt si altii care au suferit asa. Si fata asta desi zice ca i-a trecut, dupa 3 ani se vede ca inca o mai misca. Doar ca a gasit puterea de a merge mai departe.
Sfatul meu pentru tine e sa pui absolut tot ce simti in rugaciune. In felul acesta nici n-o sa-ti reprimi si inghiti durerea, si o sa poti sa-l lasi si pe el in pace o perioada. Lasa totul sa curga in rugaciune, toata durerea ce o simti si toate dorintele tale, vorbeste cu Dumnezeu. De exemplu, daca simti nevoia sa vorbesti cu el, spune-i lui Dumnezeu sa-i transmita El ceea ce ai de transmis, daca El crede ca e bine. Daca te doare, spune-i lui Dumnezeu (sau Maicii Sfinte) cum te doare si de ce, si toate cele. Vei vedea ca asa vei gasi alinare. Crede-ma. E ffffff greu, dar merita. O sa vezi, o sa simti...

În prealabil postat de Anna

Parca e un caz asemanator cu al tau. Priveste:

http://www.youtube.com/watch?v=V8nliVPCy2Y

Am urmarit si eu povestea asta cu accidentul...uneori, din cauza unui accident sau abces cerebral (in partea anterioara a creierului) oamenii ...se schimba efectiv. devin nepasatori, reci, brusc si inexplicabil. nu stiu ce se intampla in constiinta lor de sine, dar asa devin, nu mai comunica...e foarte frustrant pentru cei din jur care habar n-au ce se intampla...

in 1892, un muncitor englez (i-am uitat numele, dar e cunoscut) a avut un accident, un tarus intrandu-i in cap, trecandu-i prin partea din fata a creierului si iesin prin spatele urechii. el a supravietuit, dar dintr-un om harnic si bun s-a transformat intr-un hot si a devenit foarte rautacios si vulgar.