cum pot scapa de lacomie,zgarcenie?

Nu vreau să smintesc pe acei slabi în credinţă dar fiind o persoană foarte sinceră vă voi spune că, oridecâteori fac milostenie primesc în schimb numai necazuri,jicniri,am ghinioane îmi merge din rău în mai rău.
Se spune că de unde dai Dumnezeu îţi înmulţeşte darul. Ei bine mie nu mi se întâmplă aşa.Pe măsură ce dau am tot mai puţin (mă refer doar la cele matriale).
Dar,nu mă necăjesc.Ştiu că lui Dumnezeu îi place ce fac,bucuria de a dărui este atât de mare încât acoperă neajunsurile care vin după aceasta.
Şi mai ştiu un lucru:vrăjmaşul urăşte fapta bună care odată făcută va primi răsplată de la Dumnezeu.
Pentru ca fapta bună să fie anulată urâtorul binelui îţi aduce un necaz pentru a renunţa,sau a cârti,sau a bârfi sau a stârni ceartă sau a pune gânduri rele în mintea celui miluit sau în mintea ta.
"Fericiţi cei milostivi căci aceia se vor milui"(sau altfel spus cine face bine lui îşi face)
Aşadar zgârcenia este lucrarea celui rău sub a cărui stăpânire te afli.Atâta timp cât nu dai nimic veţi fi în relaţii foarte bune.Cum vei începe să dăruieşti cu dragoste va începe atacurile asupra ta.

[costel]

În prealabil postat de dorinastoica14

Nu vreau să smintesc pe acei slabi în credinţă dar fiind o persoană foarte sinceră vă voi spune că, oridecâteori fac milostenie primesc în schimb numai necazuri,jicniri,am ghinioane îmi merge din rău în mai rău.
Se spune că de unde dai Dumnezeu îţi înmulţeşte darul. Ei bine mie nu mi se întâmplă aşa.Pe măsură ce dau am tot mai puţin (mă refer doar la cele matriale).

Dorina, si Hristos a dat de la Sine numai iubire. Si ce a primit? Palme, scuipari, piroane... Tu daruieste. Orice act de milostenie e o garantie a faptului ca esti asemenea lui Hristos. Ce usor uita omul ca orice bine facut aproapelui, e un bine facut lui Hristos.

[zoridezi]

În prealabil postat de dorinastoica14

Nu vreau să smintesc pe acei slabi în credinţă dar fiind o persoană foarte sinceră vă voi spune că, oridecâteori fac milostenie primesc în schimb numai necazuri,jicniri,am ghinioane îmi merge din rău în mai rău.
Se spune că de unde dai Dumnezeu îţi înmulţeşte darul. Ei bine mie nu mi se întâmplă aşa.Pe măsură ce dau am tot mai puţin (mă refer doar la cele matriale).
Dar,nu mă necăjesc.Ştiu că lui Dumnezeu îi place ce fac,bucuria de a dărui este atât de mare încât acoperă neajunsurile care vin după aceasta.
Şi mai ştiu un lucru:vrăjmaşul urăşte fapta bună care odată făcută va primi răsplată de la Dumnezeu.
Pentru ca fapta bună să fie anulată urâtorul binelui îţi aduce un necaz pentru a renunţa,sau a cârti,sau a bârfi sau a stârni ceartă sau a pune gânduri rele în mintea celui miluit sau în mintea ta.
"Fericiţi cei milostivi căci aceia se vor milui"(sau altfel spus cine face bine lui îşi face)
Aşadar zgârcenia este lucrarea celui rău sub a cărui stăpânire te afli.Atâta timp cât nu dai nimic veţi fi în relaţii foarte bune.Cum vei începe să dăruieşti cu dragoste va începe atacurile asupra ta.

Dorinastoica14 si eu patesc acelasi lucru. Saptamana trecuta am dat unei femei ceva de pomana si eram atat de fericita ca am putut sa fac si eu o fapta buna.. dar fericirea nu a durat mult ca imediat dupa asta s-au tinut lant numai rele: nu ma mai intelegeam cu nimeni, toti 'zbierau' la mine, apoi am vazut ceva si m-am smintit... in fine, mi s-au intamplat mai multe ciudatenii. Ce-i mai rau este ca asa de bine i-a reusit diavolului sa ma prosteasca, incat ajunsesem la un moment dat sa ma indoiesc de existenta lui Dumnezeu (stiu ca am o credinta foarte slaba, nu ma mandresc cu asta).
Oricum cazul asta e mai recent, insa de fiecare data mi se intampla LA FEL. Cand fac rau, toata lumea e fericita.. cand fac bine, parca dau cuiva in cap. Dar nu numai oamenii se comporta ciudat, pana si obiectele parca prind picioare si imi cad din mana, ori imi cad in cap :))
Asadar nu esti singura... data viitoare cand mai patesti rau la bine, sa te astepti ca diavolul sa te bage in seama; dar ceea ce trebuie sa avem in minte e ca rabdarea aduce cununi in plus.

Doamne ajuta!

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de zoridezi

Saptamana trecuta am dat unei femei ceva de pomana si eram atat de fericita ca am putut sa fac si eu o fapta buna.. dar fericirea nu a durat mult ca imediat dupa asta s-au tinut lant numai rele: nu ma mai intelegeam cu nimeni, toti 'zbierau' la mine, apoi am vazut ceva si m-am smintit... in fine, mi s-au intamplat mai multe ciudatenii. Ce-i mai rau este ca asa de bine i-a reusit diavolului sa ma prosteasca, incat ajunsesem la un moment dat sa ma indoiesc de existenta lui Dumnezeu (stiu ca am o credinta foarte slaba, nu ma mandresc cu asta).
Oricum cazul asta e mai recent, insa de fiecare data mi se intampla LA FEL. Cand fac rau, toata lumea e fericita.. cand fac bine, parca dau cuiva in cap. Dar nu numai oamenii se comporta ciudat, pana si obiectele parca prind picioare si imi cad din mana, ori imi cad in cap :))

Asta li se intampla tuturor, draga "zoridezi"! Parintele Nicolae (Steinhardt) spunea despre crestinism (cel ortodox) ca este o religie a curajului. Trebuie sa fii curajos sa faci bine si sa suporti pe urma lovituri. Cum spunea si Costel mai sus, Iisus este pilda noastra. Sa daruim, sa facem ceea ce-i place Domnului sa facem cu riscul de a suporta tot felul de situatii imposibile, de a ne expune loviturilor celui necurat care iubeste, dupa cum ii este si numele, fapta necurata. Orice fapta curata a unui crestin e o lupta pentru el, si nu-l va lasa linistit in fapta sa buna.

Dar nu deznadajdui! Domnul vede si fapta ta buna de-acum se va intoarce spre tine cu inzecite daruri exact in momentul in care iti va fi mai greu!
Cu viata noastra in mainile Domnului nu suntem pierduti, ci nemasurat castigati!

Doamne ajuta!

[zoridezi]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Asta li se intampla tuturor, draga "zoridezi"! Parintele Nicolae (Steinhardt) spunea despre crestinism (cel ortodox) ca este o religie a curajului. Trebuie sa fii curajos sa faci bine si sa suporti pe urma lovituri. Cum spunea si Costel mai sus, Iisus este pilda noastra. Sa daruim, sa facem ceea ce-i place Domnului sa facem cu riscul de a suporta tot felul de situatii imposibile, de a ne expune loviturilor celui necurat care iubeste, dupa cum ii este si numele, fapta necurata. Orice fapta curata a unui crestin e o lupta pentru el, si nu-l va lasa linistit in fapta sa buna.

Dar nu deznadajdui! Domnul vede si fapta ta buna de-acum se va intoarce spre tine cu inzecite daruri exact in momentul in care iti va fi mai greu!
Cu viata noastra in mainile Domnului nu suntem pierduti, ci nemasurat castigati!

Doamne ajuta!

Multumesc frumos pentru cuvintele frumoase! M-a mai incurajat mesajul tau :)

Dumnezeu sa ne intareasca!

[anita]

În prealabil postat de zoridezi

Dorinastoica14 si eu patesc acelasi lucru. Saptamana trecuta am dat unei femei ceva de pomana si eram atat de fericita ca am putut sa fac si eu o fapta buna.. dar fericirea nu a durat mult ca imediat dupa asta s-au tinut lant numai rele: nu ma mai intelegeam cu nimeni, toti 'zbierau' la mine, apoi am vazut ceva si m-am smintit... in fine, mi s-au intamplat mai multe ciudatenii. Ce-i mai rau este ca asa de bine i-a reusit diavolului sa ma prosteasca, incat ajunsesem la un moment dat sa ma indoiesc de existenta lui Dumnezeu (stiu ca am o credinta foarte slaba, nu ma mandresc cu asta).
Oricum cazul asta e mai recent, insa de fiecare data mi se intampla LA FEL. Cand fac rau, toata lumea e fericita.. cand fac bine, parca dau cuiva in cap. Dar nu numai oamenii se comporta ciudat, pana si obiectele parca prind picioare si imi cad din mana, ori imi cad in cap :))
Asadar nu esti singura... data viitoare cand mai patesti rau la bine, sa te astepti ca diavolul sa te bage in seama; dar ceea ce trebuie sa avem in minte e ca rabdarea aduce cununi in plus.

Doamne ajuta!

Dar nu este bine sa gandesti ca pentru fapta ta de milostenie ai asemenea ispite.
Este un mod de a fi descurajata.
Intreaga noastra viata e un sir de ispite din care cu greu iesi daca nu ai rugaciunea neincetata.
Cel rau ne ispiteste in modul cel mai surprinzator ,la servici ,cand ne rugam ,pe strada ,in familie.
Cel mai ciudat este faptul ca aceste ispite nu seamana una cu alta si ai cateodata ganduri de care nu reusesti sa scapi.

[anita]

În prealabil postat de dorinastoica14

Nu vreau să smintesc pe acei slabi în credinţă dar fiind o persoană foarte sinceră vă voi spune că, oridecâteori fac milostenie primesc în schimb numai necazuri,jicniri,am ghinioane îmi merge din rău în mai rău.
Se spune că de unde dai Dumnezeu îţi înmulţeşte darul. Ei bine mie nu mi se întâmplă aşa.Pe măsură ce dau am tot mai puţin (mă refer doar la cele matriale).
Dar,nu mă necăjesc.Ştiu că lui Dumnezeu îi place ce fac,bucuria de a dărui este atât de mare încât acoperă neajunsurile care vin după aceasta.
Şi mai ştiu un lucru:vrăjmaşul urăşte fapta bună care odată făcută va primi răsplată de la Dumnezeu.
Pentru ca fapta bună să fie anulată urâtorul binelui îţi aduce un necaz pentru a renunţa,sau a cârti,sau a bârfi sau a stârni ceartă sau a pune gânduri rele în mintea celui miluit sau în mintea ta.
"Fericiţi cei milostivi căci aceia se vor milui"(sau altfel spus cine face bine lui îşi face)
Aşadar zgârcenia este lucrarea celui rău sub a cărui stăpânire te afli.Atâta timp cât nu dai nimic veţi fi în relaţii foarte bune.Cum vei începe să dăruieşti cu dragoste va începe atacurile asupra ta.

Solutia este sa nu te mai gandesti la aceste aspecte neplacute.
Am si eu perioade cu pierderi ,cheltuieli neprevazute ,etc.
Trec peste ele fara sa fac legatura cu ceva anume.
Imi dau seama ca un atasament pentru cele materiale exista si la mine si cel mai rau imi merge cand fac planuri.
A zis bine Costel ,zgarcenia este lipsa de iubire pentru aproapele aflat in nevoi.
Dar odata ce ne dam seama de acest neajuns il putem repara.
Cuv.Ioan de la man.Valaam spunea ca rugaciunea multa moaie inimile.
Sa ne rugam mai mult si sa cerem sfatul parintelui duhovnic.

[Radu32]

În prealabil postat de dorinastoica14

Nu vreau să smintesc pe acei slabi în credinţă dar fiind o persoană foarte sinceră vă voi spune că, oridecâteori fac milostenie primesc în schimb numai necazuri,jicniri,am ghinioane îmi merge din rău în mai rău.
Se spune că de unde dai Dumnezeu îţi înmulţeşte darul. Ei bine mie nu mi se întâmplă aşa.Pe măsură ce dau am tot mai puţin (mă refer doar la cele matriale).
Dar,nu mă necăjesc.Ştiu că lui Dumnezeu îi place ce fac,bucuria de a dărui este atât de mare încât acoperă neajunsurile care vin după aceasta.
Şi mai ştiu un lucru:vrăjmaşul urăşte fapta bună care odată făcută va primi răsplată de la Dumnezeu.
Pentru ca fapta bună să fie anulată urâtorul binelui îţi aduce un necaz pentru a renunţa,sau a cârti,sau a bârfi sau a stârni ceartă sau a pune gânduri rele în mintea celui miluit sau în mintea ta.
"Fericiţi cei milostivi căci aceia se vor milui"(sau altfel spus cine face bine lui îşi face)
Aşadar zgârcenia este lucrarea celui rău sub a cărui stăpânire te afli.Atâta timp cât nu dai nimic veţi fi în relaţii foarte bune.Cum vei începe să dăruieşti cu dragoste va începe atacurile asupra ta.

si de ce il lasa D-zeu pe diavol sa faca cam ce vrea cu oamenii buni ? sau, diavolul e prea puternic iar Dumnezeu prea slab, sau exista un calcul la mijloc(dar care?)desigur spre binele omului si raul diavolului,sau cum ? si apoi, vazand ca a fost infrant in marea batalie,din cer, de ce nu a facut diavolul pace cu D-zeu,doar putea f bine, sa stie ca tot va pierde batalia in final,si nu era in avantajul sau sa stea la masa pacii cu D-zeu???iar D-zeu ,iertator cum e ,putea f bine sa-l ierte repede si usor si sa nu puna la inima ratacirea fostului inger al luminii !!!
am pus aceste intrebari,deoarece am vazut ca ai noste raspunsuri destul de bune(de unde le ai nu stiu?!).Deci scuza-ma daca sunt intrebari prea grele,dar sper in contiunare la raspunsuri intersante din parta ta ! Mersi !

[Vladimir-Adrian]

[quote=Radu32;240650]si de ce il lasa D-zeu pe diavol sa faca cam ce vrea cu oamenii buni ? sau, diavolul e prea puternic iar Dumnezeu prea slab, sau exista un calcul la mijloc(dar care?)desigur spre binele omului si raul diavolului,sau cum ?

R:Dumnezeu nu-l lasa pe Cel Rau sa faca ce vrea cu oamenii buni, ci ii ajuta daca ei nu sunt incapatanati ca ateii. Cel Rau este doar un inger cazut din pricina trufiei de a se gandi ca poate fi Ca Dumnezeu, puterea lui nu se compara cu cea a lui Dumnezeu. Exista un calcul la mijloc, aici stii bine, calcul care se numeste iconomie care are ca sfarsit, ai ghicit si aici, infrangerea definitiva a Celui Rau, care va ajunge in iad

,,si apoi, vazand ca a fost infrant in marea batalie,din cer, de ce nu a facut diavolul pace cu D-zeu,doar putea f bine, sa stie ca tot va pierde batalia in final,si nu era in avantajul sau sa stea la masa pacii cu D-zeu???"

R: Cel Rau nu poate face pace cu Dumnezeu, nu poate pentru ca este rau prin definitie, adica are toate pacatele in el si in cel mai inalt grad, iar acest rau tine de esenta lui si de destinul lui; el nu se poate pocai, ca omul pacatos, aici e marea diferenta.

,,iar D-zeu ,iertator cum e ,putea f bine sa-l ierte repede si usor si sa nu puna la inima ratacirea fostului inger al luminii !!!"

R:Dumnezeu e iertator dar Cel Rau nu este om sa se pocaiasca ci, asa cum am spus mai sus, este insusi Raul

am pus aceste intrebari,deoarece am vazut ca ai noste raspunsuri destul de bune(de unde le ai nu stiu?!).Deci scuza-ma daca sunt intrebari prea grele,dar sper in contiunare la raspunsuri intersante din parta ta ! Mersi !

[Marius22]

Lacomia si zgarcenia sunt cele doua feţe ale iubirii de argint. Nu impotriva lor trebuie sa luptam, ci impotriva alipirii sufletului de cele materiale in mod patimas. Iubirea, in cazul de fata, comporta o grava mutatie de la sensul ei, fiind manifestata mai mult asupra materiei, decat asupra persoanei. Asa se face ca iubind bogatia, de fapt saracim.