Vecii vecilor

[andreicozia]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Din cate stiu, se spune ca ziua a saptea s-a incheiat cand Fiul Si-a dat duhul in mainile Tatalui, spunand: savarsitu-s-a. Atunci a inceput ziua a opta, un alt eon care va dura pana la venirea a doua, dupa care va urma iarasi o alta perioada, "veacul ce va sa fie", pe care-l asteptam sa vina. Sau dupa altii, ziua a opta va incepe la venirea a doua - nu e important.

Se stie ca moartea va fi o trecere intr-o lume buna pentru unii si rea pentru altii. Insa cei care vor mosteni Pamantul sau Raiul sau Imparatia Cerurilor nu vor stagna intr-o stare de fericire monotona ca sa-i zic asa, ci vor evolua in perspectiva asemanarii cu Dumnezeu, dupa scopul descoperit noua in sfatul mai inainte de veci. Ca va fi timp sau ca nu va fi sau cum vom fiinta noi in acele locuri/stari si ce vom face - nu stim. Doar presupunem, in ghicitura.

Insa exista aceasta sintagma: in vecii vecilor... Aceasta imi da de inteles ca veacul ce va sa fie va fi urmat de altul, de o noua conditie de a fi, in care vom urca in sus spre asemanarea cu modelul nostru - Hristos si tot asa la nesfarsit, din slava in slava (aceasta slava spunea cineva ca va fi un fel de masura a existentei vesnice, asa cum este acum timpul si spatiul, care se caracterizeaza prin gradul de desavarsire la care ajungem, adica masura dragostei pentru Dumnezeu ca raspuns al iubirii Sale pentru noi).

Intrebarea este daca intr-adevar este ortodoxa aceasta opinie a veacurilor / vecilor / eonilor / perioadelor pe care urmeaza sa le parcurgem in drumul nostru catre Dumnezeu. Sau este o simpla metafora, un fel de a caracteriza vesnicia, timpul infinit sau poate inghetat, fara-de-sfarsitul...

Nu cred ca este vorba de o succesiune de veacuri ci un fel tipic romanesc de a ne exprima in unele situatii si deseori manifestata in injuraturi

un fel de... neam de neamul lui nu o sa mai pupe... lucru care nu neparat este si adevarat
samd

[Florin-Ionut]

Alte opinii?...

[vsovi]

exista doar doua veacuri, mie asha imi pare:

-veacul acesta adica veacul pagan shi decazut, al ereticilor farisei acoperitzi cu piei de oi in care a cazut primul om prin Adam shi Eva shi in care apoi urmashii omului se adancesc tot mai mult in pacat shi in unirea cu satana prin credintza in proorocul mincinos pentru muncile intru cetele lui leugheuon... pentru mandrie shi fericirea cea rea, bucuria pentru raul altuia spre distrugere...

-shi viatza veacului ce va sa fie, adica veacul in care eshti inviat din moarte shi hau shi ajungi prin dar shi prin mila lui Dumnezeu un traitor intru Hristos shi sfanta Treime impreuna cu totzi sfintzii... shi acesta este veacul vietzii veshnice... prin biruintza lui Dumnezeu intru sfintzi asupra lui satana shi a ingerilor sai shi impotriva a tot pacatul shi faradelegea shi impotriva neiubirii de oameni.

Iar omul terbuie sa ia cu navala imparatzia Cerurilor in fiecare clipa ca lepadand veacul acesta sa se salashluiasca in veacul vecii vecilor... caci shi ca dar mantuirea nu se moshteneshte cu o credintza moarta shi fara fapte de iubire, smerenie shi milostenie, adica nu se moshteneshte asha gLumeshte ci o iau cu navala prin rabdare cei ce se silesc sa plineasca toate poruncile shi sa pazeasca tot Cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu.

[Marius22]

Expresia "acum si pururea si in vecii vecilor", intalnita atat de des in randuielile noastre liturgice, arata partasia creatului, a celui nascut sub timp, la vesnicie, "timpul lui Dumnezeu", daca o putem numi astfel.

In ceea ce ma priveste, este o marturisire de credinta pe care am ajuns, din nefericire, sa o pronunt intrucatva mecanic. Vesnicia de pe buze nu se regaseste intotdeauna in suflet, in participare intelegatoare la realitatea vesniciei. Dar marturisesc in continuare, incredintat fiind de faptul ca, mai intai de toate, aceasta este experienta si marturia Bisericii.