Calendarul Bisericesc

[mihailt]

Deocamdata Pastele se serbeaza dupa echinocthiul neindreptat in majoritatea Bisericilor Ortodoxe Canonice.
(majoritatea pentru ca BO a Finlandei serbeaza Pastele dupa echinochtiul calculat dupa calendarul indreptat).
Cand toate Bisericile Ortodoxe Canonice vor adopta indreptarea calendarului se va serba dupa echinocthiul indreptat.
Prin indreptarea calendarului nu se incalca nimic stabilit la Sfintele Sinoade Ecumenice cele sapte.
Nu s-a stabilit la vreun Sfant Sinod Ecumenic de calendarul cel iulian ca e sfant si ca e notiune de dogma.
Parintele Cleopa este un Sfant si foarte probabil in curand se vor dezgropa Sfintele sale moaste.
http://www.antiochian.org/date-of-pascha.html
Daca Pastele s-ar serba pe calendarul indreptat nu ar mai pica deodata cu cel calculat pe calendarul neindreptat.

[mihailt]

Nu stilul nou a produs schisma ci inselarea diavolilor.

[orthodoxia.i.thanatos]

Meletios Metaxakis, mason cunoscut si sub numele de patriarh ecumenic Meletius al IV-lea, in enciclica din 3 februarie 1923 scrie urmatoarele:

“Catre cinstitele si binecuvintatele biserici a Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, Serbiei, Ciprului, Greciei si Romaniei

… Problema calendarului s-a pus de multa vreme, insa a devenit de importanta deosebita in zilele noastre cind necesitatea folosirii unui calendar comun, universal, familiar si in Europa si in America devine tot mai evidenta. Guvernele ortodoxe, unul dupa altul au acceptat calendarul european. Dificultatea folosirii a doua calendare in viata sociala se vede de la sine.[*] De aceea a aparut dorinta de ambele parti de a introduce un singur calendar comun mediilor social si religios. Se impune nevoia nu numai ca fiecare crestin ortodox sa aiba o activitate armonioasa ca cetatean si crestin, ci si ca noi sa promovam unitatea crestina universala. Sintem cu totii chemati sa infaptuim aceasta in numele Domnului prin sarbatorirea impreuna a Nasterii si Invierii Sale.”
(Aceeasi motivatie a oferit-o si in discursul inaugural al “congresului” “pan-ortodox” din acelasi an.)

In epistola sa, Metaxakis, cere “reprezentantilor Sfintelor Biserici Ortodoxe sa convina asupra formarii unei comisii alcatuite din unul sau doi reprezentanti ai fiecarei Biserici, care sa se intruneasca la Constantinopol imediat dupa sarbatorirea Pastelui cu scopul de a pregati un studiu detaliat asupra problemei calendarului si, posibil, a altor chestiuni pan-ortodoxe urgente si sa gaseasca metodele pentru solutionarea canonica a acestora.”

Comisia pan-ortodoxa isi incepe lucrarile la 10 mai 1923. 8 zile mai tirziu, in a treia sesiune a lucrarilor numele de comisie este schimbat in acela de congres.



[*] Practic, nu exista nici un fel de dificultate. Sarbatorile fixe sint tinute la 6 ianuarie, 18 august, 28 august, 27 septembrie, etc., dupa calendarul secula.r

[orthodoxia.i.thanatos]

1. Patriarh Meletius IV, presedinte
2. Mitropolit Kallikos de Kizik
3. Profesor V. Antoniadis, Institutul Teologic Halki

(Patriarhia Ecumenica)

4. Mitropolit Vasile de Niceea

(Biserica Ciprului)

5. Mitropolit Gabriel al Muntenegrului
6. Profesor Milutin Milankovitch, Universitatea din Belgrad (matematica – mecanica)

(Biserica Sirba)

7. Mitropolit Iacob de Drach

(Biserica Greciei)

8. Arhimandrit Iuliu Scriban

(Biserica Romaniei)

(Arhiepiscopul Alexandru (Nomolovsky) de America de Nord si Insulele Aleutine avea la aceea vreme un statut canonic incert si nu reprezenta pe nimeni.

Arhiepiscopul Atanasie (Gribanovsky) de Chisinau si Hotin, membru al Sinodului Bisericii Ruse din Afara Rusiei se afla intimplator la Constatinopol in aceea vreme. La prima sesiune a specificat ca “nu are instructiuni complete de la ierarhii rusi din Karlovic”; de altfel s-a retras de la lucrari la foarte scurt timp.

Episcopul Gore de Oxford si pastorul Bexton – oaspeti din partea bisericii anglicane la sesiunea a V-a)



Merita observat ca mai bine de jumatate din Bisericile locale nu au avut nici un fel de reprezentare si ca autoritatea unora dintre participanti este cit se poate de discutabila. S. Troitsky, un faimos teolog si specialist in canoane care a analizat aspectul ecleziastic legal al reprezentarii in ceea ce s-a pretins a fi acea comisie a concluzionat ca membrii comisiei nu aveau nici un drept sa exprime opiniile bisericilor pe care le reprezentau atita timp cit bisericile locale inca nu isi formulasera deciziile asupra chestiunilor care au facut obiectul lucrarilor pretinsului “congres”. In circumstantele date delegatii puteau cel mult sa-si exprime parerile personale sau opiniile sinoadelor locale pe care le reprezentau si in nici un caz nu aveau dreptul sa decida chestiuni bisericesti de interes general, canonice sau chiar dogmatice. Profesorul Troitsky defineste acest “congres” pan-ortodox din punct de vedere eclesiologic ca “o sedinta privata a unor persoane pe a caror agenda s-a aflat examinarea unor chestiuni care preocupau Biserica Ortodoxa la acea vreme si in legatura cu care si-au exprimat opiniile”.

In nota sa din 14 noiembrie 1929 catre Sinodul Arhiepiscopal al B.O. (ecumenista) a Greciei, Mitropolitul Irineu de Kassandria (apartinind sinodului) scrie urmatoarele: “Ce drept are parvenitul ala de a chema un congres pan-ortodox fara sa se consulte cu mitropolitii Tronului Ecumenic? Care lege sau canon ii da dreptul unei biserici locale sa schimbe deciziile Patriarhilor Estului cu privire la chestiunea calendarului si a pascaliei asa cum au fost ele exprimate de ilustrii patriarhi Ioachim III al Constantinopolului, Meletie Pigas al Alexandriei, Ioachim al Antiohiei si Sofroniu al Ierusalimului? Cind s-a mai pomenit ca in materie de drept civil o instanta inferioara sa intoarca decizia unei curti superioare?

[orthodoxia.i.thanatos]

Metaxakis a pus urmatoarele “chestiuni eclesiastice si canonice” pe agenda lucrarilor:

1. Mutarea zilelor de sarbatoare a sfintilor importanti la cea mai apropiata duminica in scopul micsorarii numarului de sarbatori

2. Impedimentele la casatorie

3. Casatoria clerului:

a. Episcopatul si casatoria

b. Casatoria de-a doua oara pentru preotii si deaconii vaduvi

c. Daca este absolut necesara casatoria inaintea hirotoniei

4. Serviciile religioase

5. Posturile

6. Necesitatea convocarii anuale a unui consiliu pan-ortodox

In completare la cele 6 puncte s-au mai discutat: chestiunea calendarului, virsta canonica pentru hirotonire, taierea barbii si a parului la cler si imbracamintea clericala.

O alta problema discutata a fost posibilitatea unirii bisericilor ortodoxe si anglicane. La cea de-a cincea sesiune a lucrarilor, Gore, episcop anglican a facut urmatoarea afirmatie: “Pentru noi cei care traim in Vest ar fi o sursa de mare satisfactie spirituala sa avem posibilitatea sa sarbatorim impreuna marile sarbatori crestine: Craciunul, Pastele si Cincizecimea.” In acceasi sesiune si, evident, inainte de a formula concluziile “congresului”, Metaxakis il roaga pe Gore sa-l informeze pe Arhiepiscopul de Canterbury ca “sintem foarte dispusi sa acceptam noul calendar asupra caruia voi cei din Vest v-ati decis deja.”

[orthodoxia.i.thanatos]

Cea mai importanta decizie a fost adoptarea calendarului iulian nou sau revizuit, proiectul profesorului Milankovitch, unul dintre delegatii sirbi la comisie. Acest calendar (o gluma proasta) se suprapune exact peste calendarul gregorian pina in anul 2800 cind apare o diferenta de o zi, care, insa, va disparea din nou in 2900, cind calendarul gregorian recupereaza prin anii bisecti. In acest fel devine posibil sa se sarbatoareasca principalele sarbatori crestine cu heterodocsii, asigurind in acelasi timp ortodocsii traditionali ca nu va fi adoptat calendarul romano-catolic.

Textul deciziei de a “corecta” calendarul iulian se incheie cu urmatoarea fraza: “Aceasta reforma a calendarului iulian nu este un obstacol in calea altor modificari pe care celelalte biserici crestine ar intentiona sa le faca.” (!!!) Conceptul este mai departe dezvoltat si enuntat in cea de-a doua decizie: “Congresul pan-ortodox intrunit la Constantinopol… solicita Patriarhiei Ecumenice sa anunte laicatul, dupa ce se va fi facut un schimb de opinii cu celelalte biserici ortodoxe ca dorinta noastra, a ortodocsilor, este ca in situatia in care in viitor vom fi nevoiti sa adoptam un nou calendar, acela sa pastreze numarul zilelor saptaminii, dar ca nu vom insista in opinia noastra daca celelalte biserici vor ajunge la o intelegere prin care sa adopte un calendar nou care sa schimbe numarul obisnuit de zile ale saptaminii.” (Vezi Revolutia Franceza si saptamina de 10 zile si ziua lumina de 10 ore prin care iacobinii au hotarit iesirea din timpul lui Dumnezeu ca sa inchine Ratiunii Supreme!.) Mai departe se indica, ca in acord cu “celelalte biserici crestine”, Biserica Ortodoxa este pregatita sa sarbatoreasca Pastele la o zi fixa, intr-o anumita duminica, cu dorinta ca “aceasta duminica sa corespunda datei istorice a Invierii Domnului, care se va determina prin metode stiintifice.”

Prin deciziile 3 si 4 se aproba casatoria dupa hirotonie a preotilor si a doua casatorie pentru clerul vaduv (in contradictie cu Traditia, Canonul 26 Apostolic si Canoanele 3 si 4 ale celui de-al IV-lea Consiliu Ecumenic).

Prin decizia 5 se aproba clerului sa-si taie parul si sa poarte haine civile in afara bisericii.

[orthodoxia.i.thanatos]

La 1 iunie 1923 o multime formata din cler si mireni ataca palatul patriarhal din Constantinopol cu scopul de a-l inlatura pe Mataxakis si a-l alunga din oras.

La 8 iunie 1923, Patriarhul Demetriu al Serbiei comunica ca va accepta reforma numai cu conditia ca schimbarea “sa fie acceptata simultan de catre toate Bisericile Ortodoxe”.

La 25 iunie 1923, Patriarhul Fotie al Alexandriei in epistola sa catre Patriarhul Grigore IV al Antiohiei caracterizeaza reforma calendarului in urmatorii termeni: “fara sens, necanonica si daunatoare.” Si afirma ca rezolutiile “congresului” “miros a erezie si schisma”.

Patriarhul Damian al Ierusalimului ii telegrafiaza lui Metaxakis ca Biserica Ierusalimului nu accepta schimbarea calendarului.

Metaxakis, la 10 iulie 1923, ii scrie Arhiepiscopului Serafim al Finlandei aducindu-i la cunostiinta schimbarea de calendar “in acord cu opiniile generale si rezolutiile Bisericilor Ortodoxe”.

In Rusia, Patriarhul Tihon, inselat in aceeasi maniera, publica un edict prin care introduce noul calendar in intreaga jurisdictie a patriarhiei Moscovei. Poporul respinge categoric schimbarea si rezolutia patriarhala este retrasa.

Mitropolitul Anton al Kievului, face urmatoarea declaratie in numele ierarhilor rusi din diaspora: “Reforma calendarului nu poate fi acceptata de Biserica Rusa pentru ca contrazice sfintele canoane si Traditia Bisericii sfintita prin Consiliile Ecumenice.”

Arhiepiscopul Kiril al Cretei, la 23 august 1923 trimite o telegrama prin care cere “aminarea aplicarii deciziei pina cind toate Bisericile ajung la consens ca sa se evite schisma in Biserica Ortodoxa”.

La 17 decembrie 1923, Mitropolitul Miron (Cristea) anunta printr-o scrisoare ca BOR accepta decizia “congresului” si o va pune in aplicare incepind cu 1924.


Ca Bisericile locale au fost presate de autoritatile lumesti sa acepte reforma reiese si din afirmatiile Arhiepiscopului Chrysostom (Papadopoulos) al Atenei: “Ambasadorii Romaniei si Serbiei reveneau in mod constant cu intrebari referitoare la intirzierea punerii in aplicare a rezolutiilor congresului.” Mai mult, intr-un raport al BO a Greciei de dupa introducerea reformei (si aici tot in 1924) se spune: “din pacate aceasta schimbare nu s-a facut prin analiza si pregatire, ci mai degraba sub influenta unor factiuni extreme”. Interventia foarte dura a autoritatilor civile in favoarea adoptarii noului calendar in Grecia, Romania si Finlanda este dovedita de binecunoscutele valuri de violenta care s-au abatut asupra acelor crestini ortodocsi care au indraznit sa ramina fideli credintei parintilor lor.