Nevoia de a crede

[anna21]

În prealabil postat de cristiboss56

Părintele Profirie arăta într o carte a sa că pentru mulţi , însă, credinţa este o luptă, un chin şi o frământard. De aceea, ei îi socotesc pe mulţi dintre "credincioşi" nenorociţi, căci văd în ce hal se află. Şi de fapt aşa şi este. Pentru că, dacă cineva nu înţelege adâncimea credinţei şi nu o trăieşte, credinţa sfârşeşte prin a deveni boală , şi încă una înfricoşătoare. Atât de înfricoşătoare, încât omul îşi pierde stăpânirea proprilnr fapte, devine nehotărât şi slab, este plin de chinuri şi de frământări, şi este purtat de duhul cel rău. Face metanii, plânge, strigă, chipurile se smereşte, şi întregă această smerenie este o lucrare drăcească. Asemenea oameni trăiesc religia ca pe un fel de iad. În biserică fac metanii, cruci, zic " suntem păcătoşi şi nevrednici ", şi îndată ce ies afară încep să hulească cele dumnezeieşti dacă cineva îi necăjeşte puţin. Se vede limpede că la mijloc este un diavol. Mai sunt şi cei ce pun doar întrebări la întrebări, dar uită mai tot timpul de Sfintele Învăţături, aceştia au şansa reală de a "înebunii" din cauza credinţei , a falsei credinţe.

Ma pui pe ganduri.. (si eu sunt de-aia care mai mult intreb si gandesc decat traiesc.)
Cum se numeste cartea?

[sophia]

@Dorina - iti datoram un raspuns

Ceea ce vroiam sa spun in fraza aceea:
Exista oameni care nu (mai) au pe lume un sprijin sufletesc, sau nu-l gasesc printre oameni si au nevoie de el. Nu mai au parinti, familie, prieteni, etc., trec prin greutati mari si la un moment dat in viata descopera ca pot avea asa un sprijin in credinta, in Dumnezeu si il pot percepe.
Sunt oameni care nu au fost educati intru credinta, si care nu o inteleg si pricep prin dogme, carti, studii, dar o descopera treptat singuri si ea ajunge sa fie ajutorul lor sufletesc. Mai ales atunci cand isi dau seama ca Dumnezeu e cu ei si ii ajuta.
Cred ca asta este cel mai important in credinta: sa percepi ajutorul si cel din Cer si cel de pe pamant (adica si in biserica de pe pamant sa fii ajutat) atunci cand ai nevoie. Pe urma simti tu nevoia sa continui acest drum.
Si poate ca la asta se mai adauga si alte elemente decisive: o carte de suflet, o persoana (preot, maica), vizita la un loc sfant, chiar un film.
Mie mi s-a intamplat exact asa.
Fiecare om este altfel.
Mie scrierile (inclusiv Biblia) nu mi-au spus multe, pana cand am vazut filmul lui Zeffirelli despre Iisus (primul meu film religios). Cu el am inteles apoi fiecare cuvant din N.T.