Pana la urma ce spunem la spovedanie?

[sophia]

@Anna21 - ceea ce spui tu nu sunt pacate. Tocmai aici vroiam sa ajung.
De unde le scoti tu ca sunt pacate? Unde sta scris ca a folosi un parfum, sau felul in care te imbraci este pacat? In scripturi nu scrie asa ceva.
Da, sa nu te rogi, este un pacat.
Ceea ce spui tu este ca te duci la preot si spui ca ai folosit parfum si ai incaltat niste pantofi cu toc?
Ce spune Iisus este clar si acolo sunt scrise cele ce pentru El sunt pacate: sa ucizi (inclusiv avort fara motiv medical), sa nu te rogi, sa nu respecti pe Dumnezeu, pe parinti etc.
Si de ce credeti voi ca nu este posibil sa nu le faci, sa fii un om bun?
Da, te mai superi (si nu numai din vina ta), iti mai doresti sa ai si tu ce are altul (chiar daca in mod pozitiv, adica sa ai sansa de a putea obtine acel lucru etc.).
Si asta se intampla des si tot trebuie sa le spui.
Ceea ce spune Andreicozia este alt aspect. Sunt oameni care nici nu au ocazia sa faca ceva rau pentru ca sunt retrasi din lume, sunt poate someri, sau au multe probleme in viata, acasa si chiar nu au cu cine si nici gandul sa faca ceva rau.
De ce aveti voi impresia ca oamenii nu sunt decat pacatosi si rai?
Oare nu se poate face o diferentiere?
Da, perfecti nu suntem, dar nici asa sa stam sa scobim dupa pacate.

[sophia]

Si intreb din nou de ce nu putem pur si simplu sa spunem:
"Doamne am gresit si numai tu poti stii ce anume. Imi pare rau si ma voi stradui sa fiu mai bun" si preotul sa ne citeasca dezlegarea, asa cum ar face-o Dumnezeu.
De ce trebuie sa ne creem singuri canoane si scenarii care nu fac decat sa ne indeparteze si infricoseze si mai mult de preot, de Dumnezeu si credinta?

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

@Anna21 - ceea ce spui tu nu sunt pacate. Tocmai aici vroiam sa ajung.
De unde le scoti tu ca sunt pacate? Unde sta scris ca a folosi un parfum, sau felul in care te imbraci este pacat? In scripturi nu scrie asa ceva.
Da, sa nu te rogi, este un pacat.
Ceea ce spui tu este ca te duci la preot si spui ca ai folosit parfum si ai incaltat niste pantofi cu toc?
Ce spune Iisus este clar si acolo sunt scrise cele ce pentru El sunt pacate: sa ucizi (inclusiv avort fara motiv medical), sa nu te rogi, sa nu respecti pe Dumnezeu, pe parinti etc.
Si de ce credeti voi ca nu este posibil sa nu le faci, sa fii un om bun?
Da, te mai superi (si nu numai din vina ta), iti mai doresti sa ai si tu ce are altul (chiar daca in mod pozitiv, adica sa ai sansa de a putea obtine acel lucru etc.).
Si asta se intampla des si tot trebuie sa le spui.
Ceea ce spune Andreicozia este alt aspect. Sunt oameni care nici nu au ocazia sa faca ceva rau pentru ca sunt retrasi din lume, sunt poate someri, sau au multe probleme in viata, acasa si chiar nu au cu cine si nici gandul sa faca ceva rau.
De ce aveti voi impresia ca oamenii nu sunt decat pacatosi si rai?
Oare nu se poate face o diferentiere?
Da, perfecti nu suntem, dar nici asa sa stam sa scobim dupa pacate.

Nimeni din cei ce au scris aici nu dau impresia că stau şi caută păcate , de dragul de a inventa ceva, dar tocmai ai păcătuit, judecând strâmb. Mai adaug o scurtă istorioară din Pateric , unde Avva Sisoie, la moartea sa , văzând pe îngeri că îl luau la cer, încă se mai ruga de ei să-l lase, că nici nu a apucat să se pocăiască. Mai bine deci , Sofia, să uităm faptele noastre bune şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să şi le amintească la vremea cuvenită. Spor duhovnicesc !

[sophia]

Uite un exemplu:
Tu consideri ca eu am judecat pe altcineva aici si deci am facut pacat.
Eu consider ca nu judecam ci doar nu sunt de acord cu ideea de a considera pacate cele spuse de Anna21 si altele marunte.
Cine face dreptate? De unde stim noi cine greseste acum si cine nu.
Si nu reusesc sa te inteleg. Nu te supara. Da, nu trebuie sa ne laudam sau mandrim cu faptele bune, dar nici cu pacatele. Si faptele bune nu este cazul sa le uitam. Le-am facut cu drag. Ele trebuie sa ne dea imboldul sa mai facem si altele, sa ne dea curajul ca avem si ceva bun in noi si ca merita sa le facem.
Daca tu vrei sa stergem tot ce este bun si sa ne acoperim de rau (chiar in mod artificial), atunci aceea nu cred ca este credinta de la Dumnezeu.
In concluzie: nu pot eu sa-mi judec pacatele si de aceea mi-as dori sa nu fiu fortata s-o fac, ci sa las pe Dumnezeu sa judece.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Uite un exemplu:
Tu consideri ca eu am judecat pe altcineva aici si deci am facut pacat.
Eu consider ca nu judecam ci doar nu sunt de acord cu ideea de a considera pacate cele spuse de Anna21 si altele marunte.
Cine face dreptate? De unde stim noi cine greseste acum si cine nu.
Si nu reusesc sa te inteleg. Nu te supara. Da, nu trebuie sa ne laudam sau mandrim cu faptele bune, dar nici cu pacatele. Si faptele bune nu este cazul sa le uitam. Le-am facut cu drag. Ele trebuie sa ne dea imboldul sa mai facem si altele, sa ne dea curajul ca avem si ceva bun in noi si ca merita sa le facem.
Daca tu vrei sa stergem tot ce este bun si sa ne acoperim de rau (chiar in mod artificial), atunci aceea nu cred ca este credinta de la Dumnezeu.
In concluzie: nu pot eu sa-mi judec pacatele si de aceea mi-as dori sa nu fiu fortata s-o fac, ci sa las pe Dumnezeu sa judece.

Dragă Sofia, te rog din suflet să mă ierţi, dar îţi readuc aminte ce ţi s-a mai spus , nu numai de mine, dar se simte lipsa citirii Invăţăturilor Sf. Părinţi , ce completează şi lămuresc multe din cele ce tu nu le desluşeşti .
<< Căci ştim că Legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc , vândut sub păcat>> Meditează Sofia, te rog frumos, de cele spuse de însăşi Apostolul Pavel. Spor în toate cele bune şi cu folos ţie !

[zaharia_2009]

Modul de gindire si de comportament al unui crestin este in f. mare parte dependent de duhovnicul pe care il are. Acesta nu este numai un iertator de pacate ci un adevarat indrumator de vietuire crestina .Ori aceasta indrumare este ceva complicat si serios. El iti face pregatirea teoretica (iti recomanda permanent ce sa lecturezi)si se intereseaza asupra modului tau de intelegere a celor citite.El te invata si modul preactic de vietuire . Dar mai intii de toate el insusi trebuie sa citeasca permanent si sa sporeasca in modul de vietuire ca altminteri te poate duce(de cele mai multe ori fara buna stiinta)pina la starea in care sa crezi ca...nu prea ai pacate.Pt. ca nu ai cind sa le faci.Probabil ca stiti cu totii spusele (??? ,nu mai stiu cui):,, chiar de ar vietui omul numai un minut tot nu ar fi fara de pacate" .Daca duhovnicul nu a inceput cu tine cu constiinta pacatului,cum se pot savirsi ele,de cite feluri sunt,cum se canonisesc,cum sa le eviti si daca nu ti-a recomandat o lucrare simpla(indreptar de spovedanie)pt.citit inca de la inceput incepi sa crezi ca ...inca putin si devi ca lacrima.Pai pt. ca toti citim de toate in ziua de azi,sa amintim ca marii sfinti(care de tineri s-au dus in calugarie)cel mai mult timp si-au plins pacatele.Ceea ce este elocvent !
Dupa mai multa vreme de obisnuinta cu cunoasterea si identificarea pacatelor ,cu incercarea de a renunta la ele,trebuie sa te invete ,sa-ti explice si sa te aduca la starea in care sa-ti marturisesti pacatele cu gindul.
In momentul in care ,dupa multa nevointa crestina,cunosti bine despre pacate si despre patimi, despre rasunetul lor asupra fizicului,psihicului si a sufletului trebuie sa te invete ca este f. important sa le retii cit mai bine pe cele pe care inca le mai faci . Fiind multe iar intervalul de spovedit mare (peste 60 de zile)atunci este posibil sa apelezi la a le nota in vederea unei marturisiri cit mai amanuntita de fiecare data.
Sa ne gindim la ce spunea sf. Vasile cel mare:,,...bolile noastre sunt pacatele noastre". Sa ne gindim deasemenea ca multe pacate sunt tarnsgresive mergind pe mai multe generatii.Sa ne gindim ca duhovnicul iarta ce se marturiseste .Si sa ne mai gindim ca desi D.zeu iarta pacatele marturisite nu lasa nici unul neispasit printr-un canon. De iertat sunt iertate cele marturisite dar nu cumva sa mai avem de facut o diferenta de canon intre cel de pa pamint si cel real prevazut in pravile.Nu toti marturisitii si impartasitii merg sigur in rai.
Si daca toata munca duhovniculu de ani de zile se rezuma in faptul ca tu te crezi doar cu putine pacate cred ca este cazul sa-ti faci o cercetare de constiinta sa vezi daca cu adevarat tu esti in progres duhovnicesc sau nu .Asta daca esti si obiectiv !
Citeva cuvinte despre duhovnic ,marturisire si folosul nostru duhovnicesc !

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Uite un exemplu:
Tu consideri ca eu am judecat pe altcineva aici si deci am facut pacat.
Eu consider ca nu judecam ci doar nu sunt de acord cu ideea de a considera pacate cele spuse de Anna21 si altele marunte.
Cine face dreptate? De unde stim noi cine greseste acum si cine nu.
Si nu reusesc sa te inteleg. Nu te supara. Da, nu trebuie sa ne laudam sau mandrim cu faptele bune, dar nici cu pacatele. Si faptele bune nu este cazul sa le uitam. Le-am facut cu drag. Ele trebuie sa ne dea imboldul sa mai facem si altele, sa ne dea curajul ca avem si ceva bun in noi si ca merita sa le facem.
Daca tu vrei sa stergem tot ce este bun si sa ne acoperim de rau (chiar in mod artificial), atunci aceea nu cred ca este credinta de la Dumnezeu.
In concluzie: nu pot eu sa-mi judec pacatele si de aceea mi-as dori sa nu fiu fortata s-o fac, ci sa las pe Dumnezeu sa judece.

Sophia, evident ca nu marturisesc: port tocuri..
Toate pe care le-am insirat acolo sunt doar mandrie si iubire de sine.. deci sunt pacate!
(erau doar un raspuns dat lui Andrei, care considera ca nu pacatuieste.. eu am impresia ca este de ajuns sa deschid gura si pacatele curg garla.. doar in rugaciune ma salvez, dar nici macar acolo..)
Si eu nu spun ca sa scornesc ceva, asta este realitatea.

Iar faptele bune la care te referi.. eu ma indoiesc ca am fapte bune. Ale lui Dumnezeu sunt. Gandeste si tu.. daca eu dau bani unui cersetor, ii dau de fapt ce-mi prisoseste. Care e meritul?
Mai cred ca a nu face bine este un pacat. Faceam urmatorul experiment: amanam sa dau pomana. De exemplu, chiar ieri am vazut un cersetor la usa unui magazin si m-am gandit: o sa-i dau cand ies. Cinci minute am stat inauntru, cand am iesit nu mai era. Mi s-a intamplat de multe ori, fara nici o exceptie! De parca omul acela era acolo doar ca sa am eu ocazia sa fac un bine. Dar probabil am facut un rau doar cu amanarea momentului.

(Mi-a dat de gandit urmatorul citat:
"Pentru că zici: "N-am greşit", de aceea iată Eu cu tine mă voi judeca" Ieremia 2:35)

[andreicozia]

În prealabil postat de anna21

Si eu nu spun ca sa scornesc ceva, asta este realitatea.

Iar faptele bune la care te referi.. eu ma indoiesc ca am fapte bune. )

Poate asta o fi realitatea ta, dar de scornit tot scornesti

Cum adica nu ai fapte bune?
Din cite am inteles ai sot, copil, oare nu le pui mincare in fata, nu le speli rufele, nu le faci curat in camere?
Nu duci hainele vechi la Goodwill?
Nu reciclezi?
Nu contribui prin prezenta ta de consumator la binele tarii?
Astea ce sunt? nu sunt fapte bune?
Cum adica te indoiesti ca faci bine?. daca ceva asa de evident iti scapa atentiei inseamna ca ar trebui sa faci ceva in sensul asta... deoarece dai impresia ca te minti intentionat si oricare ar fi motivul pentru care o faci( de a capata in felul asta cununi in cer vaicarindu-te mincinos, eu nu cred ca esti pe drumul bun. Eu cred ca daca scoti miciuna si falsa vaicareala vei obtine mai multa trecere la Dumnezeu

Dai din surplus cersetorilor?
Este scris ca mai intii trebuie sa ai grija de familie dupa care dai din surplus cersetorilor, deci alta vaicareala falsa

Singurul mijloc de a da cersetorilor ultimii bani si intradevar sa te incadrezi in ceea ce spui tu este sa devii tu cersetor care da ultimii bani altora care cer

[anna21]

Dau si eu sfatul lui Cristiboss: citeste!
(eu nu prea am ce sa-ti explic, se simte lipsa de lectura din sf. parinti)

[andreicozia]

Am citit destul, insa " nu tot ce citesti iti este si de folos"
Este necesar sa mai gindesti si cu capul tau !