Pana la urma ce spunem la spovedanie?

Conform felulului in care l-am inteles pe Sfantului Apostol Pavel (nu de unul singur, bineinteles), nu exista decat 2 stari in care poate fi un crestin la un moment dat. Acestea sunt "sub Lege" sau "sub har". A fi "sub Lege" inseamna ca mergi inspre pierzarea vesnica, pentru ca nu esti "in Hristos", iar a fi "sub har" inseamna ca vei mosteni viata vesnica, pentru ca esti "in Hristos". Numai cei ce sunt "in Hristos" vor mosteni viata. Asadar exista crestini vii spiritual, care vor mosteni viata, si crestini morti spiritual, care vor mosteni iazul care arde cu foc si pucioasa.

Crestinul mort spiritual e crestinul care s-a dat de bunavoie rob pacatului, (fiind inainte rob al lui Hristos) prin calcarea Legii lui Dumnezeu (a unei porunci a lui Dumnezeu), si astfel a trecut de "sub har" "sub Lege", adica sub condamnarea Legii (pentru ca a calcat Legea) si deci automat si sub stapanirea pacatului (pentru ca de acum pacatul are dreptul legal sa lucreze in el si sa-l stapaneasca, din cauza ca el a calcat Legea, aceasta dand drept pacatului sa lucreze in om, nefiind implinita), caci "boldul mortii e pacatul, si puterea pacatului e Legea". Fiind "sub Lege", adica sub stapanirea pacatului, legea pacatului si a mortii incepe sa lucreaze in el, de acum crestinul aducand roade pentru moarte, neputand trai in ascultare de Legea lui Dumnezeu, si deci mergand hotarat inspre iad.

Doar atunci cand el se duce, de bunavoie, convins fiind de Duhul lui Dumnezeu ca a comis un pacat, si-l marturiseste, jertfa de ispasire, adica Hristos, se aplica si pentru pacatul lui, si-l ispaseste, si astfel se implineste Legea lui Dumnezeu in el, intra din nou "sub har", legea pacatului isi pierde dreptul legal de a mai lucra in el (lege care avea dreptul inainte sa lucreze in el din cauza ca Legea era calcata, dar prin marturisire, a fost implinita), si Duhul lui Dumnezeu incepe din nou sa-l imputerniceasca la a trai o viata in ascultare de Dumnezeu.

Crestinii care vor mosteni viata vesnica sunt numai aceia care sunt "in Hristos", adica aceia care sunt calauziti de Duhul Sfant, adica aceia care n-au pacate nemartusirite, pentru ca acolo unde exista pacat, exista moarte, si nu poate exista viata, nici Duhul Sfant. Duhul Sfant nu poate lupta impotriva Legii lui Dumnezeu, lucrand in om chiar cand acesta a calcat Legea, pentru ca o imparatie dezbinata impotriva ei nu insasi poate dainui.

"Pacatul, odata savarsit, aduce moartea", indiferent ca e mare sau mic. Sfantul Apostol Ioan spune ca daca cineva vede pe fratele sau savarsind un pacat, sa se roage pentru el, si Dumnezeu ii va da viata, adica il va ierta, datorita lui Hristos, jertfa de ispasire, Dumnezeu implinind Legea in el datorita lui Hristos, si scotandu-l din moarte, dandu-i apoi din nou viata, adica partasia Duhului Sfant.

Un singur pacat nemarturisit te face din om viu un om mort, iar un om mort nu va vedea Imparatia, ci doar mania lui Dumnezeu.

De-asta e extrem de important, e o problema de viata si de moarte sa-ti marturisesti *toate* pacatele, sau sa le marturiseasca altcineva pentru tine inaintea lui Dumnezeu, prin Hristos, indiferent ca-s mici sau mari. Ai putea chiar sa ti le notezi pe hartie de fiecare daca cand le infaptuiesti, ca sa-ti aduci aminte sa le marturisesti. Cu cat mai repede le marturisesti, cu atat mai bine.

[sophia]

@Anita - tocmai ca acolo nu am primit raspunsuri si pe urma discutia a mai si deraiat si am ramas nedumerita.
In plus acolo se discuta despre o lista de pacate (f.discutabila de altfel) si aici se discuta despre spovedanie.

@andrutika24 - si eu stiam asa, dar acum nu mai stiu. De asta intreb. Sunt f.derutata. Si eu imi doresc de multe ori numai sa merg sa spun ca mi-este rau sufleteste si sa cer sfat.

@Naephius - eu una nu ma vad in niciuna dina ceste doua stari, ci in o a treia. O stare in care sunt derutata, nu stiu, caut si totusi nu fac rau (in mod voit). Nu sunt nici pacatoasa si nici ne-pacatoasa.
Cineva spunea aici pe forum ca exista doua feluri de judecati: una omeneasca si una a lui Dumnezeu. Acum nu stiu care este aia mai grea. Si nu stiu dupa care sa ma judec eu, dupa care ma judeca preotul.
Pe cea a lui Dumnezeu asa vrea s-o stiu ca sa inteleg ce anume si unde gresesc. Ca oamenii cu liste de astea insirate ca aici pe forum ma pot si duce la puscarie nevinovata.
Tocmai asta este problema mea: eu nu stiu cum va vede Dumnezeu si ce anume vede EL pacat la mine. Ca atunci as stii ce sa spun.
Imi vine mai degraba sa-l intreb eu pe preot sa-mi spuna ce-am facut, ce-am gresit in fata lui Dumnezeu. Ai facut asta, asta si asta. Da, atunci ai gresit, Nu, atunci n-ai gresit.

Dupa multe pareri exista o legatura intre depresie, probleme sufletesti si pacate (ale tale, sau ale inaintasilor tai). Ei eu nu vad legatura asta.
Mi-as dori sa merg la spovedanie fara sa fiu fortata de situatie (adica este post si trebuie sa ma spovedesc ca sa ma impartasesc), si sa caut sa spun niste pacate dintr-o lista, ci sa pot spune: "Uite parinte eu habar n-am ce pacate am, dar ma simt rau si am necazuri, spuneti-mi daca e din vina mea, de la ce pacate anume si ce am de facut."
Asa mi se pare cel mai cinstit pentru toata lumea, pentru ca nimeni nu stie ce pacate a facut de fapt (unele chiar fara voie sau fara stiinta).
Legatura asat intre spovedanie si impartasanie te pune de multe ori sub forta. Daca nu te spovedesti nu te poti impartasi. Si daca eu atunci nu pot sa ma spovedesc? Sau ma spovedesc cand am nevoie sa vorbesc (altceva, nu pacate), dar intr-o ocazie cand de fapt nu pot sa ma impartasesc si ar trebui sa ma duc alat data s-o fac.
Mi se pare ca spovedania ar fi mai cinstita si mai cu folos daca s-ar face mai rar, dar mai profund, asa ca un examen scolar. Fiecare sa mearga la discutie/examen la preot si acesta sa intrebe si sa vada unde ce probleme sunt. Si pe urma o perioada te stii curatat si te poti impartasi de cate ori vrei (cu putin post, asa cum se cuvine).
Nu stiu, chestia asta cu hai la gramada la spovedit ca e Postul X nu mi se pare normala si se face in viteza si oboseala, cu cozi mari etc.

@Naephius - eu una nu ma vad in niciuna dina ceste doua stari, ci in o a treia.

sophia, problema e ca nu sunt alte stari in afara de astea doua, adica ori esti sub Lege, adica sub condamnarea Legii si stapanirea pacatului, adica mergi spre iad, fiind neduhovniceasca, ori esti sub har, adica nu esti sub condamnarea Legii, nici sub stapanirea pacatului, fiind duhovniceasca, adica avand pe Duhul Sfant in tine, adica mergi spre rai.

Problema pe care o vad in rationamentul tau e ca urmatoarea: pacatul nu-l definesti tu, si nici preotul, ci Dumnezeu. Adica poti cunoaste ce e pacat si ce nu citind Legea cea Noua adusa lumii de Hristos... adica Noul Legamant, Noul Testament. Asa vei sti ce anume e pacat sa faci. De asemenea, ai in tine scrisa Legea Morala, pe care o au toti oamenii de cand se nasc, astfel incat poti sti ce e bine si ce e rau, ce e pacat si ce nu. De asemenea, daca esti o fiinta duhovniceasca, ai si pe Duhul Sfant care te indruma.

Gresesti daca crezi ca ti se intampla necazuri neaparat din cauza ca ai pacatuit. Pot sa ti se intample multe necazuri, chiar mari, si daca n-ai pacatuit [adica, vreau sa spun, indiferent daca ai pacatuit sau nu]. Si daca nu ti se intampla necazuri, nu inseamna ca n-ai pacatuit.

Pacatele trebuiesc marturisite toate. "Fara varsare de sange, nu este iertare". Si fara iertare, "plata pacatului este moartea".

[costel]

La spovedanie spui ce te "doare", ceea ce simti ca aduce neliniste in tine. Cand mergi la medic, ii vorbesti acestuia de boala, ii arati rana. Si asa primesti medicamentul potrivit. Asa si la spovedanie. Parca parintele Arsenie Papacioc spunea ca cel mai mare pacat al omului este pacatul care iti este cel mai apropiat. Daca nu scapam de acesta, degeaba ne ocupam de cele marunte. E ca si cand zugravesc casa, o mobilez, dar pastrez in ea un hoit. Cred ca nu ar putea locui nimeni in ea, chiar daca e proaspat zugravita si mobilata.

[andreicozia]

Cel mai greu de inteles sunt exagerarile unor credinciosi bazate pe "hoituri" imaginare care trebuiesc scoase din casa.
Asta mi se pare o forma de minciuna tot atit de grava, care implica si psihicul ca si cea a ascunderii unor pacate mai grave.
Cunosc mireni care cum se intilnesc incep sa se jeluiasca de cit de greu atirna pacatele lor desi multora le cunostem existenta ca fiind deosebit de incarcata si lipsita total de ispite si posibilitati de a calca in strachini.
, iar programul lor permanent este un program supraincarcat strict de familie numeroasa, complimentat de posturi rugaciuni, lectura religioasa, internet religios.

Altceva ce nu inteleg este insistenta UNOR preoti care la auzul lipsei de pacate mari ci doar greseli devin indignati si exclama ridicind din umeri"
"dar cum se poate domnule R sa nu aveti pacate, toata lumea are cu duiumul!"

Cred ca se exagereaza cu tendinta unora de a te baga in pacate si intr-o stare de imaginata de vinovatie desi esti fericit, nu ai facut prostii, nu esti tulburat ci doar stii ca ai gresit ca nu ai tinut poate post in mod regulat, ai injurat odata cind te-ai impiedicat de o bordura si nu te-ai rugat cit trebuia

In rest, de regula suntem asa de ocupati incit nici sa rasufli nu ai timp, ce sa mai vorbim de lucrul pacatelor.

PENTRU PACATE TREBUIE SA AI SI TIMP!

[cristiboss56]

În prealabil postat de andreicozia

Cel mai greu de inteles sunt exagerarile unor credinciosi bazate pe "hoituri" imaginare care trebuiesc scoase din casa.
Asta mi se pare o forma de minciuna tot atit de grava, care implica si psihicul ca si cea a ascunderii unor pacate mai grave.
Cunosc mireni care cum se intilnesc incep sa se jeluiasca de cit de greu atirna pacatele lor desi multora le cunostem existenta ca fiind deosebit de incarcata si lipsita total de ispite si posibilitati de a calca in strachini.
, iar programul lor permanent este un program supraincarcat strict de familie numeroasa, complimentat de posturi rugaciuni, lectura religioasa, internet religios.

Altceva ce nu inteleg este insistenta UNOR preoti care la auzul lipsei de pacate mari ci doar greseli devin indignati si exclama ridicind din umeri"
"dar cum se poate domnule R sa nu aveti pacate, toata lumea are cu duiumul!"

Cred ca se exagereaza cu tendinta unora de a te baga in pacate si intr-o stare de imaginata de vinovatie desi esti fericit, nu ai facut prostii, nu esti tulburat ci doar stii ca ai gresit ca nu ai tinut poate post in mod regulat, ai injurat odata cind te-ai impiedicat de o bordura si nu te-ai rugat cit trebuia

In rest, de regula suntem asa de ocupati incit nici sa rasufli nu ai timp, ce sa mai vorbim de lucrul pacatelor.

PENTRU PACATE TREBUIE SA AI SI TIMP!

Ocupati cu ce , decat cu cumularea pacatelor . Nu ?

[andreicozia]

În prealabil postat de cristiboss56

Ocupati cu ce , decat cu cumularea pacatelor . Nu ?

Crescutul copiilor crezi ca se face in 5 minute pe zi?
Mincarea crezi ca iti apare in fata asa in mod miraculos?
Curatenia pe care o vezi cind vii de la servici crezi ca se face singura?

Cind sa mai pacatuiesti?
..sau nu am inteles eu bine si toate astea le consideri pacate?

[costel]

În prealabil postat de andreicozia

Cel mai greu de inteles sunt exagerarile unor credinciosi bazate pe "hoituri" imaginare care trebuiesc scoase din casa.
Asta mi se pare o forma de minciuna tot atit de grava, care implica si psihicul ca si cea a ascunderii unor pacate mai grave.
Cunosc mireni care cum se intilnesc incep sa se jeluiasca de cit de greu atirna pacatele lor desi multora le cunostem existenta ca fiind deosebit de incarcata si lipsita total de ispite si posibilitati de a calca in strachini.
, iar programul lor permanent este un program supraincarcat strict de familie numeroasa, complimentat de posturi rugaciuni, lectura religioasa, internet religios.

Altceva ce nu inteleg este insistenta UNOR preoti care la auzul lipsei de pacate mari ci doar greseli devin indignati si exclama ridicind din umeri"
"dar cum se poate domnule R sa nu aveti pacate, toata lumea are cu duiumul!"

Cred ca se exagereaza cu tendinta unora de a te baga in pacate si intr-o stare de imaginata de vinovatie desi esti fericit, nu ai facut prostii, nu esti tulburat ci doar stii ca ai gresit ca nu ai tinut poate post in mod regulat, ai injurat odata cind te-ai impiedicat de o bordura si nu te-ai rugat cit trebuia

In rest, de regula suntem asa de ocupati incit nici sa rasufli nu ai timp, ce sa mai vorbim de lucrul pacatelor.

PENTRU PACATE TREBUIE SA AI SI TIMP!

Andrei, pai in cazul in care nu avem ce sa-i marturism preotului, macar sa-i spunem cum va fi vremea. Poate asta o sa-l bucure. Ar fi o expresie a faptului ca suntem ancorati in realitate.

Sau poate fata de tine si-au luat diavolii concediu de odihna. Nu vreau sa te jignesc, dar suntem atat de departe de un mod adevarat de traire, incat, mi se pare mult prea indraznet sa spunem ca din cauza activitatii nu mai facem pacate. Iar un pacat tinut mult in noi, face mai mult decat un hoit. Din cauza acestuia, multi oameni vor sta doar dincolo de noi si nu in noi.

[sophia]

@Anna21 - ceea ce spui tu nu sunt pacate. Tocmai aici vroiam sa ajung.
De unde le scoti tu ca sunt pacate? Unde sta scris ca a folosi un parfum, sau felul in care te imbraci este pacat? In scripturi nu scrie asa ceva.
Da, sa nu te rogi, este un pacat.
Ceea ce spui tu este ca te duci la preot si spui ca ai folosit parfum si ai incaltat niste pantofi cu toc?
Ce spune Iisus este clar si acolo sunt scrise cele ce pentru El sunt pacate: sa ucizi (inclusiv avort fara motiv medical), sa nu te rogi, sa nu respecti pe Dumnezeu, pe parinti etc.
Si de ce credeti voi ca nu este posibil sa nu le faci, sa fii un om bun?
Da, te mai superi (si nu numai din vina ta), iti mai doresti sa ai si tu ce are altul (chiar daca in mod pozitiv, adica sa ai sansa de a putea obtine acel lucru etc.).
Si asta se intampla des si tot trebuie sa le spui.
Ceea ce spune Andreicozia este alt aspect. Sunt oameni care nici nu au ocazia sa faca ceva rau pentru ca sunt retrasi din lume, sunt poate someri, sau au multe probleme in viata, acasa si chiar nu au cu cine si nici gandul sa faca ceva rau.
De ce aveti voi impresia ca oamenii nu sunt decat pacatosi si rai?
Oare nu se poate face o diferentiere?
Da, perfecti nu suntem, dar nici asa sa stam sa scobim dupa pacate.

[adam000]

În prealabil postat de sophia

Tocmai asta este problema mea: eu nu stiu cum va vede Dumnezeu si ce anume vede EL pacat la mine. Ca atunci as stii ce sa spun.
Imi vine mai degraba sa-l intreb eu pe preot sa-mi spuna ce-am facut, ce-am gresit in fata lui Dumnezeu. Ai facut asta, asta si asta. Da, atunci ai gresit, Nu, atunci n-ai gresit.

Spune-mi si mie CE te impiedica (sau CINE te opreste) sa te duci la preot si sa-i pui exact intrebarile astea? De ce nu faci exact asa, ca sa primesti indrumare de la preot?

În prealabil postat de sophia

Mi-as dori sa merg la spovedanie fara sa fiu fortata de situatie (adica este post si trebuie sa ma spovedesc ca sa ma impartasesc), si sa caut sa spun niste pacate dintr-o lista, ci sa pot spune: "Uite parinte eu habar n-am ce pacate am, dar ma simt rau si am necazuri, spuneti-mi daca e din vina mea, de la ce pacate anume si ce am de facut."
Asa mi se pare cel mai cinstit pentru toata lumea, pentru ca nimeni nu stie ce pacate a facut de fapt (unele chiar fara voie sau fara stiinta).

De ce nu mergi tu la spovedanie cat mai des (si in perioadele cand nu este post) si sa ii spui preotului exact asa cum ne-ai spus noua? Spovedania NU este urmata neaparat de impartansanie in sensul ca poti sa te spovedesti de cate ori simti nevoia sau simti ca te apasa ceva sau ai o framantare, dar dezlegarea la impartasanie nu tu o hotarasti ci preotul care te spovedeste. Deci de ce nu esti tu sincera cu preotul la care te duci sa te spovedesti si sa-i spui ca de fapt habar nu ai ce pacate ai, sa cum ne-ai spus noua?

În prealabil postat de sophia

Legatura asat intre spovedanie si impartasanie te pune de multe ori sub forta. Daca nu te spovedesti nu te poti impartasi. Si daca eu atunci nu pot sa ma spovedesc?

Asta este o intelegere gresita a ta referitoare la Sfintele Taine. Nu te pune nimeni sub forta. Este normal sa te spovedesti cat mai des, dar nu tu decizi cand ai voie sau nu sa te impartasesti ci doar preotul iti da dezlegarea in functie de pacatele tale si de credinta ta. Daca tu nu ii spui sincer TOT ce gandesti tu referitor la pacatele tale si referitor la credinta (de ex cum pe unele - si le enumeri: mandrie, lacomie, etc - le consideri "marunte" si ti-e jena sa le marturisesti si astfel tu nu te simti pacatoasa, cum ca de fapt nu ai chef sa te spovedesti decat daca te impartasesti, cum de fapt tu nici macar nu stii ce pacate ai, etc), daca nu ii spui toate preotului atunci cand te spovedesti atunci e aproape ca si cand l-ai minti pe preot prin omisiune pentru ca preotul te evalueaza numai in functie de ce ii spui tu lui, ca nu are de unde sa stie ce ne spui tu noua pe forum sau ce e cu adevarat in mintea ta daca tu nu spui.