Binecuvantata fii inchisoare

[Marius22]

Numai Dumnezeu stie numarul celor ce au calcat pragul inchisorii, mai ales in timpul regimului comunist, si care au putut afirma: "Binecuvatata fii inchisoare!"

Spun ca numai Dumnezeu ii cunoaste, deorece si ei, in tot acel timp, nu numai ca nu s-au instrainat de El, ba chiar au ajuns la o cunostere si mai deplina a Lui. Numai in acest fel au ajuns sa numeasca inchisoarea drept o scoala a rugaciunii.

Parintele Staniloae spunea ca in inchisoare a invatat sa se roage. Pentru parintele rugaciunea din inchisoare a fost una existentiala, din intreaga fiinta, iar nu una formala, mecanica.

[windorin]

Multi dintre parintii care au supravietuit inchisorii [COLOR=darkred]au marturisit[/COLOR]: "Parca niciodata, nici chiar in manastire, nu m'am rugat ca in inchisoare, cu atata inima si cu atata simtite." Este vrednica de pomenire aceasta marturisire, mai ales pentru aceia dintre noi care ne revoltam imediat pentru o ispita, ori pentru o incercare ingaduita de Dumnezeu.

[COLOR=darkred]Dumnezeu nu va ingadui niciodata un rau din care nu va iesi un bine cel putin deopotriva cu acela, daca nu cu mult mai mare. [/COLOR]A venit progoana comunista, insa Biserica s'a umplut de sfinti, calendarul o sa se imbogateasca in sarbatori, pamantul ascunde trupuri sfinte, marturia lor este samanta ce asteapta sa incolteasca in inimile noastre, ale urmasilor.

[George.m]

În prealabil postat de windorin

Multi dintre parintii care au supravietuit inchisorii au marturisit: "Parca niciodata, nici chiar in manastire, nu m'am rugat ca in inchisoare, cu atata inima si cu atata simtite." Este vrednica de pomenire aceasta marturisire, mai ales pentru aceia dintre noi care ne revoltam imediat pentru o ispita, ori pentru o incercare ingaduita de Dumnezeu.

Acei oameni minunati au primit incercarile din viata ca venind asupra lor prin ingaduinta lui Dumnezeu. E greu, aproape imposibil sa primesti toate spurcaciunile, toate nenorocirile, tot necazul din viata ca din mana lui Dumnezeu.

In acest fel, s-au asemanat lui Hristos, care vedea suferinta ce urma sa o indure ca paharul primit din mana Talalui. E un lucru cutremurator, zguduitor.

„Toţi scriitorii care au vorbit despre închisoare
fără să fi trecut prin ea s-au simţit obligaţi să-şi arate
simpatia faţă de deţinuţi şi să blesteme închisoarea.
Eu am stat acolo mult timp, acolo mi-am făurit sufletul
şi pot spune fără ocol: BINECUVÎNTATÃ FII, ÎNCHISOARE...,
binecuvîntat fie rolul pe care l-ai jucat în existenţa mea!

ALEXANDR SOLJENITÎN