Iisus - a urmat niste scripturi. Ar fi putut sa aleaga altfel?

[sergiu]

În prealabil postat de sophia

Iisus - a urmat niste scripturi. Ar fi putut sa aleaga altfel?

Nu "a urmat", uiti ca El le-a si scris! Sfanta Treime a existat inca inainte de crearea lumii. Prin Scriptura El a lasat ca noi sa stim si astfel sa-L recunoastem.

[cristinamaria]

@Sofia: Eu as vrea sa inteleg de ce iti pui tu aceste intrebari? simti ca aflarea raspunsurilor te-ar ajuta in vreun fel? in ce fel anume ai vrea sa te ajute? ce iti doresti sa ti se intample prin aflarea acestor raspunsuri?

Raspunsul la aceste intrebari nu este indispensabil oricui. Oamenii pot trai, pot fi fericiti, pot iubisi se pot mantui fara a cunoaste aceste raspunsuri. De ce doresti sa le cunosti?

Raspunsul tau la aceste intrebari ma va ajuta sa iti raspund la ale tale.

[cristinamaria]

@Sergiu (floricica si albinutza): de ce crezi ca vrem sa stim ce nu ni se cuvine sa stim? Daca Dumnezeu nu ar fi vrut sa stim, de ce ne-ar fi dat Scripturile? Nu incercam sa cunoastem nimic din ce nu e in Scripturi, ci doar ce scrie acolo, toate intrebarile de pe acest topic adreseaza ceea ce scrie in Scriptura si in Sf. Parinti, nu speculam din capul nostru.

[sergiu]

În prealabil postat de cristinamaria

@Sergiu (floricica si albinutza): de ce crezi ca vrem sa stim ce nu ni se cuvine sa stim? Daca Dumnezeu nu ar fi vrut sa stim, de ce ne-ar fi dat Scripturile? Nu incercam sa cunoastem nimic din ce nu e in Scripturi, ci doar ce scrie acolo, toate intrebarile de pe acest topic adreseaza ceea ce scrie in Scriptura si in Sf. Parinti, nu speculam din capul nostru.

Vorbeam la modul general. Eu uneori imi pun intrebari legate de Dumnezeu raspunsul la care stiu sigur ca nu tine de ce ar trebui eu sa stiu. Adica ma bag unde nu ar trebui. Sunt lucruri care le vom afla abia in partea cealalta, sau poate nici macar acolo. Uneori nu ma pot abtine si iar mai calc prin strachini

[cristinamaria]

@Sergiu: nu cred ca dai prea mult prin strachini, personal nu imi pot imagina care ar fi acele cunostinte pe care nu ar trebui sa le avem pana anu ajungem dincolo. da-mi un exemplu la ce te referi.

[sergiu]

În prealabil postat de cristinamaria

@Sergiu: nu cred ca dai prea mult prin strachini, personal nu imi pot imagina care ar fi acele cunostinte pe care nu ar trebui sa le avem pana anu ajungem dincolo. da-mi un exemplu la ce te referi.

E vorba in general de lucruri care tin de Dumnezeu si nu stiu daca se cade sa ma gandesc la ele. De exemplu te intrebi uneori ce inseamna energie necreata. Daca nu e creata de unde a aparut? Care este esenta lui Dumnezeu? Pentru ca noi ce stim acum (ca si cunoastere) simt ca ni s-a dat in stricta corespondenta cu capacitatea noastra de a intelege si specificul creierului nostru.

[cristinamaria]

E interesant ca pui problema asa, ai perfecta dreptate. Dar omul nu are numai creier.

Cred insa ca problema descrisa de tine nu-l ofenseaza pe Dumnezeu si este mai mult de natura filosofica. Cel care o adreseaza destul de bine este Blaga (daca vrei pot sa caut exact in ce lucrare si sa-ti spun) si e dezvoltata de un sociolog-filozof contemporan (daca te intereseaza iar iti pot spune, dar stilul lui e dificil de inteles).

Blaga pune problema "rezonantei" cu universul, mergand pe ideea ca misterele acestuia ne sunt transmise prin ceea ce noi numim revelatie. Chiar si prin revelatie, fara sa faci apel la logica, ratiune si multe lecturi, poti ajunge la cunoasterea adevarata. de fapt DOAR prin revelatie poti ajunge acolo, pentru ca pe drumul celalalt nu ajungi niciodata la capat si in general daca avansezi o faci cu pasi mici.

În prealabil postat de sergiu

Vorbeam la modul general. Eu uneori imi pun intrebari legate de Dumnezeu raspunsul la care stiu sigur ca nu tine de ce ar trebui eu sa stiu. Adica ma bag unde nu ar trebui. Sunt lucruri care le vom afla abia in partea cealalta, sau poate nici macar acolo. Uneori nu ma pot abtine si iar mai calc prin strachini

Citeam undeva ca si sfintii au aceasta dorinta de a pune intrebari, de a sti lucruri mai presus de intelegerea umana; intrebari pe care le lasa pentru momentul indumnezeirii lor, deci cand ar fi capabili sa inteleaga. Dar atunci, cand se produce indumnezeirea, se lasa purtati de aceasta si uita sa mai puna intrebari; de fapt nu le mai trebuie raspunsurile, caci le ajunge faptul ca sunt impreuna cu Dumnezeu.