O alta lista cu pacate, din Filocalie

[Fani71]

În prealabil postat de cristiboss56

Să nu începem iar cu orgasmul că n-are rost , nu e păcat . Punct . Altul, fumatul , Sf. Scriptură nu face referire , dar Sf. Părinţi , da. Este păcat sau viciu ? Altul, un sărut nevinovat, este păcat sau nu ? Şi pot continua, dar nu mai terminăm nici până dimineaţă. Sincer vroiam să punctăm prin exemple clare, Ory dragă ! Întrebarea mea ce ţi-o adresez direct este : eşti întru totul deacord cu cele lăsate de Sfinţii Părinţi ? Sincer, pentru că ştiu că ai curajul să răspunzi sincer, indiferent de reacţile celor din jur.

Nu in unele actiuni sta pacatul, ci in duhul cu care sunt facute.

Despre sarut, unirea trupeasca si cele legate de asta, a spus sf. Ioan Gura de Aur: Sfantul "nu în unirea trupurilor stă necurăţia, ci în cugete şi în intenţia omului".

Se aplica la toate celelalte domenii.

De ce sa fie purtarea pantalonilor pacat? Este o moda oarecare. Nici barbatii nu purtau pantaloni in alte epoci si in alte regiuni ale globului, nu este imbracaminte neaparat barbateasca.

Sigur, daca o femeie poarta pantaloni foarte mulati si cu talia joasa in intentia de a atrage ochii barbatilor si de a -i provoca astfel, probabil ca este pacat.
Dar daca purtam pantaloni, sau orice alta imbracaminte, cu simpla intentie de a ne imbraca intr-un mod discret (ca asa poarta mai toate femeile) si placut la vedere? O femeie care arata bine va fi atragatoare in orice haine, ce este rau in a fi frumoasa si atragatoare, daca nu atati simturile intr-un mod vulgar? Unde este pacatul?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Fani71

Nu in unele actiuni sta pacatul, ci in duhul cu care sunt facute.

Despre sarut, unirea trupeasca si cele legate de asta, a spus sf. Ioan Gura de Aur: Sfantul "nu în unirea trupurilor stă necurăţia, ci în cugete şi în intenţia omului".

Se aplica la toate celelalte domenii.

De ce sa fie purtarea pantalonilor pacat? Este o moda oarecare. Nici barbatii nu purtau pantaloni in alte epoci si in alte regiuni ale globului, nu este imbracaminte neaparat barbateasca.

Sigur, daca o femeie poarta pantaloni foarte mulati si cu talia joasa in intentia de a atrage ochii barbatilor si de a -i provoca astfel, probabil ca este pacat.
Dar daca purtam pantaloni, sau orice alta imbracaminte, cu simpla intentie de a ne imbraca intr-un mod discret (ca asa poarta mai toate femeile) si placut la vedere? O femeie care arata bine va fi atragatoare in orice haine, ce este rau in a fi frumoasa si atragatoare, daca nu atati simturile intr-un mod vulgar? Unde este pacatul?

OK, dar nu ai făcut referire la fumat ! Pe ce bază este el păcat şi nu viciu ? Apropos de sărut, dacă eu , tu , oricine merge pe stradă, şi-i zboară gândul, că ar vrea să sărute pe X sau Y , este păcat . Da sau nu ? Explicaţia !

[Fani71]

În prealabil postat de cristiboss56

OK, dar nu ai făcut referire la fumat ! Pe ce bază este el păcat şi nu viciu ? Apropos de sărut, dacă eu , tu , oricine merge pe stradă, şi-i zboară gândul, că ar vrea să sărute pe X sau Y , este păcat . Da sau nu ? Explicaţia !

Cred ca tine intr-o oarecare masura de pacat tot ce ne face dependenti, tot ce este sclavie.
Dar daca e pe asa, nu este si bautul cafelei pacat, pentru cel caruia ii place? (mie, de exemplu) Adica sa-l judec eu pe ala care fumeaza ca sa se mai descarce de tensiuni, si sa-i zic ca pacatuieste, iar eu sa-mi beau cafeaua linistita, stiind ca daca nu o beau ma doare capul sau ma apuca somnolenta? Deci sunt dependenta, nu?

Cred ca exageram, si ca ne vedem mereu la alt nivel decat suntem. Mai intai sa ne curatim noi de dependentele mai grave, si daca chiar suntem atat de perfecti, putem sa fumam si sa bem cafea fara sa devenim sclavi. Sau sa ne lasam de ele, cine stie.

Alt gand: mai bine sa ai o mica dependenta care sa-ti arate ca nu esti un mare ascet, si sa te smereasca, si sa incerci sa te cureti de adevaratele pacate, decat sa nu mai ai nici una si sa ii judeci pe ceilalti ca fariserul din templu.
In categoria asta intra poate si 'sapunul parfumat'.

Eu zic ca mai bine este sa pastram aceste lucruri (cu masura) dar sa le traim altfel. Calea transfiguratoare de care ziceam, nu calea de renuntare pentru oricine.

A propos, exista o sfanta care fuma - sfanta Maria de la Paris, Skobtova (care a murit intr-un agar de concentrare pt ca salva evrei)

Despre sarut, alta data.

[ory]

Nu sunt , categoric, de-acord cu el...
Fumatul nu trebuie sa fie privit doar ca viciu, de altfel unul costisitor si , absolut surpator din multe puncte de vedere, morale, trupesti, dar si spirituale. Dependenta in sine reprezinta inchinarea, aplecarea intr-un mod abuziv spre ceva intr-un mod constant si incontrolabil, lucru ce denota slabiciune .
Orice viciu reprezinta slabiciune, iar slabiciunea nu prezinta demnitate.
Este stiut faptul ca multi dintre fumatori se apuca de acest viciu la o varsta destul de frageda, din curiozitate, din prostie si mandria unor demonstratii nule, dar interesante la acea varsta . Apoi apare dependenta si odata cu ea si maturitatea, care nu are puterea sa inlature acest viciu, fiindca el este bine insaradcinat in sistemul nervos, in personalitate, pana la urma.
Un viciu poate fi privit ca un idol, pentru ca te apleci neaparat spre el , indiferent de ceea ce ai de facut, acela are loc oricand si obligatoriu in viata ta. Si nu este bine , este un gol natang al neputintei personalitatii, umplut cu atata nenorocire , in loc de virtuti.
Sa nu uitam ca fumatul nu face rau doar celui care-l realizeaza, ci si celor din jur, supunandu-i intr-un mod abuziv la un fumat pasiv, lucru nedrept, tare nedrept. Fumatul este costisitor din punct de vedere material, deci, obligi familia sistematic sa-ti rezerve acea parte financiara pentru a-ti satisface viciul si pofta absolut proprie, indferent de bugetul existent in familie. fUMATUL ARE INTAIETATE, NU CONTEAZA DACA ESTE PAINE PE MASA, TIGARI TREBUIE SA FIE NEAPARAT. Apoi, mai este boala determinata de fumat, ajungi, inevitabil sa-ti subrezesti sanatatea organismului prin fumat, apoi obligi sotia sau copii sa te ingrijeasca...si, pentru ce ? Pentru ca ti-a placut sa te simti relativ bine (oricum, aceasta simtire de bine este o iluzie ) . Mai este faptul ca miros tot a tigara, dupa un timp indelungat de fumat, tot trupul, toata carnea, toate hainele si propria casa capata mirosul fumului de tigara si, chiar nu este un miros placut.
Acestea sunt motivele pentru care, in perioada in care sotul meu (strambandu-se, de altfel) a inceput sa fumeze, i-am spus adio, cu toata iubirea pe care o simteam. Sufeream cumplit, dar nu puteam sa nu tin cont de repercursiunile unui astfel de gest, aveam o varsta in care nu-mi permiteam sa ma casatoresc, pur si simplu, si, pe deasupra, eram si independenta. Pentru aceasta am luptat pentru independenta, tocmai pentru ca , in jurul meu am avut numai barbati (tata, cumnati, etc) betivi, fumatori, curvari...etc. Nu am conceput o astfel de casnicie. Plus ca sotul meu cand se apucase de fumat, parca i se schimbase si personalitatea, transformand respectul si iubirea in bataie de joc...
Oricum am da-o, nu exista nici o scuza pentru viciu, mai mult decat slabiciunea . Poate ca un pahar de vin are si proprietati terapeutice, plus ca este si binecuvantat, consumat in mod rational, dar tigara nu aduce absolut nici un aport bun organismului si vietii.
Exista, insa, o singura latura oarecum benefica a acestui viciu, dar ea poate fi aplicata doar in unele cazuri. Se spune ca fumatorii, datorita dependenti de la nivelul creierului si a gesturilor repetitive de fumat, au un risc mai scazut de a capata dereglari psihice . Cu toate ca sunt destule persoane fumatoare care au si aceste probleme. Deci, este un studiu nesigur si nu este demonstrat cu exactitate, este doar o presupunere.
Asadar, nu fumati, nu beti peste masura, nu va inselati partenerul fiindca...nu Dumnezeu ne bate, ci noi insine, fiindca toate acestea au repercursiuni fizice si morale, regretabile .
Cat despre cafea, ea mai are si ceva proprietati terapeutice si, oricum, se poate scapa de ea, relativ usor, nu se compara cu tigara...de care scapa extrem de putine persoane.

[anna21]

În prealabil postat de ory

Nu sunt , categoric, de-acord cu el...
Fumatul nu trebuie sa fie privit doar ca viciu, de altfel unul costisitor si , absolut surpator din multe puncte de vedere, morale, trupesti, dar si spirituale. Dependenta in sine reprezinta inchinarea, aplecarea intr-un mod abuziv spre ceva intr-un mod constant si incontrolabil, lucru ce denota slabiciune .
Orice viciu reprezinta slabiciune, iar slabiciunea nu prezinta demnitate.
Este stiut faptul ca multi dintre fumatori se apuca de acest viciu la o varsta destul de frageda, din curiozitate, din prostie si mandria unor demonstratii nule, dar interesante la acea varsta . Apoi apare dependenta si odata cu ea si maturitatea, care nu are puterea sa inlature acest viciu, fiindca el este bine insaradcinat in sistemul nervos, in personalitate, pana la urma.
Un viciu poate fi privit ca un idol, pentru ca te apleci neaparat spre el , indiferent de ceea ce ai de facut, acela are loc oricand si obligatoriu in viata ta. Si nu este bine , este un gol natang al neputintei personalitatii, umplut cu atata nenorocire , in loc de virtuti.
Sa nu uitam ca fumatul nu face rau doar celui care-l realizeaza, ci si celor din jur, supunandu-i intr-un mod abuziv la un fumat pasiv, lucru nedrept, tare nedrept. Fumatul este costisitor din punct de vedere material, deci, obligi familia sistematic sa-ti rezerve acea parte financiara pentru a-ti satisface viciul si pofta absolut proprie, indferent de bugetul existent in familie. fUMATUL ARE INTAIETATE, NU CONTEAZA DACA ESTE PAINE PE MASA, TIGARI TREBUIE SA FIE NEAPARAT. Apoi, mai este boala determinata de fumat, ajungi, inevitabil sa-ti subrezesti sanatatea organismului prin fumat, apoi obligi sotia sau copii sa te ingrijeasca...si, pentru ce ? Pentru ca ti-a placut sa te simti relativ bine (oricum, aceasta simtire de bine este o iluzie ) . Mai este faptul ca miros tot a tigara, dupa un timp indelungat de fumat, tot trupul, toata carnea, toate hainele si propria casa capata mirosul fumului de tigara si, chiar nu este un miros placut.
Acestea sunt motivele pentru care, in perioada in care sotul meu (strambandu-se, de altfel) a inceput sa fumeze, i-am spus adio, cu toata iubirea pe care o simteam. Sufeream cumplit, dar nu puteam sa nu tin cont de repercursiunile unui astfel de gest, aveam o varsta in care nu-mi permiteam sa ma casatoresc, pur si simplu, si, pe deasupra, eram si independenta. Pentru aceasta am luptat pentru independenta, tocmai pentru ca , in jurul meu am avut numai barbati (tata, cumnati, etc) betivi, fumatori, curvari...etc. Nu am conceput o astfel de casnicie. Plus ca sotul meu cand se apucase de fumat, parca i se schimbase si personalitatea, transformand respectul si iubirea in bataie de joc...
Oricum am da-o, nu exista nici o scuza pentru viciu, mai mult decat slabiciunea . Poate ca un pahar de vin are si proprietati terapeutice, plus ca este si binecuvantat, consumat in mod rational, dar tigara nu aduce absolut nici un aport bun organismului si vietii.
Exista, insa, o singura latura oarecum benefica a acestui viciu, dar ea poate fi aplicata doar in unele cazuri. Se spune ca fumatorii, datorita dependenti de la nivelul creierului si a gesturilor repetitive de fumat, au un risc mai scazut de a capata dereglari psihice . Cu toate ca sunt destule persoane fumatoare care au si aceste probleme. Deci, este un studiu nesigur si nu este demonstrat cu exactitate, este doar o presupunere.
Asadar, nu fumati, nu beti peste masura, nu va inselati partenerul fiindca...nu Dumnezeu ne bate, ci noi insine, fiindca toate acestea au repercursiuni fizice si morale, regretabile .
Cat despre cafea, ea mai are si ceva proprietati terapeutice si, oricum, se poate scapa de ea, relativ usor, nu se compara cu tigara...de care scapa extrem de putine persoane.

I-ai intors spatele sotului pentru ca s-a apucat de fumat?
Dar s-a lasat de asta nu? Sper ca a fost eficient..
Eu nu am intalnit inca omul caruia sa-i spui "ai un viciu" si el sa inteleaga si sa vrea sa se indrepte, dimpotriva (te uraste pentru ca-l deranjezi in ale lui).

In plus eu am ideea asta: ca orice viciu este o poarta pe care mai intra si alte pacate gramada..

[ory]

În prealabil postat de anna21

I-ai intors spatele sotului pentru ca s-a apucat de fumat?
Dar s-a lasat de asta nu? Sper ca a fost eficient..
Eu nu am intalnit inca omul caruia sa-i spui "ai un viciu" si el sa inteleaga si sa vrea sa se indrepte, dimpotriva (te uraste pentru ca-l deranjezi in ale lui).

In plus eu am ideea asta: ca orice viciu este o poarta pe care mai intra si alte pacate gramada..

Da, i-am intors spatele, insa pe atunci nu-mi era sot, ci doar iubit, plus de aceasta, se apucase de fumat dupa doi ani de relatie, deci, nu-l cunoscusem fumator, drept pentru care mi-am permis sa-mi impun punctul de vedere, tocmai pentru ca stia prea bine ca nu agreez acest lucru.
Si, am specificat, odata cu apucarea de tigara, isi schimbase cumva si temperamentul, in rau, fapt ce m-a deranjat in plus.
Bine-nteles ca s-a lasat de fumat, oricum, nu cred ca devenise chiar asa dependenta profunda, de altfel fuma numai cand pleca de langa mine...s-a lasat categoric si acum detesta si el acest lucru .

[anna21]

În prealabil postat de ory

Da, i-am intors spatele, insa pe atunci nu-mi era sot, ci doar iubit, plus de aceasta, se apucase de fumat dupa doi ani de relatie, deci, nu-l cunoscusem fumator, drept pentru care mi-am permis sa-mi impun punctul de vedere, tocmai pentru ca stia prea bine ca nu agreez acest lucru.
Si, am specificat, odata cu apucarea de tigara, isi schimbase cumva si temperamentul, in rau, fapt ce m-a deranjat in plus.
Bine-nteles ca s-a lasat de fumat, oricum, nu cred ca devenise chiar asa dependenta profunda, de altfel fuma numai cand pleca de langa mine...s-a lasat categoric si acum detesta si el acest lucru .

Ciudata miscare.. dar, oau! Ai principii clare!! Bravo tie!

Asta cu schimbari in atitudine am observat-o si eu la sotul meu..
A promis ca se lasa de fumat cand avem copii.. si asa a facut.. vreun an! Apoi a inceput iar sa fumeze.. (de fapt s-a lasat de mai multe ori) si este asa cum spui: se schimba cu totul! Dar esti prima care-mi confirma asta.

Nu numai viciul m-a durut.. ci mai ales incalcare promisiunii..

În prealabil postat de Fani71

Alt gand: mai bine sa ai o mica dependenta care sa-ti arate ca nu esti un mare ascet, si sa te smereasca, si sa incerci sa te cureti de adevaratele pacate, decat sa nu mai ai nici una si sa ii judeci pe ceilalti ca fariserul din templu.
In categoria asta intra poate si 'sapunul parfumat'.

Eu zic ca mai bine este sa pastram aceste lucruri (cu masura) dar sa le traim altfel. Calea transfiguratoare de care ziceam, nu calea de renuntare pentru oricine.

A propos, exista o sfanta care fuma - sfanta Maria de la Paris, Skobtova (care a murit intr-un agar de concentrare pt ca salva evrei)

Adica, mai bine un pic pacatos, decat deloc...
Noi discutam aici de pacate, ca sa le constientizam la noi, nu ca sa ii judecam pe altii...
Vad ca multora termenul de "in principiu" le e necunoscut...
Cum adica sa pastram pacatul, dar sa-l traim altfel? Poate exista o metoda prin care sa-L putem fenta pe Dumnezeu... Doamne apara-ma, si ma pazeste!

As vrea sa stiu cati din cei, carora le e foame, se duc sa ceara o bucatica de paine?
Si cati din cei, care fumeaza si nu au tigari sau foc, nu se duc sa ceara?
In vremea cand fumam, eram in stare sa dau ultimul ban pe tigari. Iata deci pacatul!
Slava Domnului ca m-am lasat si nu sfatuiesc pe nimeni sa se apuce.
Imi aduc amintre de o prietena, care mi-a spus: pana sa te apuci de fumat, toata lumea te imbie cu o tigara; cand devii fumator, nimeni nu-ti mai da. Oare nu se vede in acest sablon actiunea diavolului? Se vede f clar.

Am citit ca din fumul pe care il expiram se delecteaza diavolii. Aviz amatorilor!

[Fani71]

În prealabil postat de Anca-Miha

Adica, mai bine un pic pacatos, decat deloc...
Noi discutam aici de pacate, ca sa le constientizam la noi, nu ca sa ii judecam pe altii...
Vad ca multora termenul de "in principiu" le e necunoscut...
Cum adica sa pastram pacatul, dar sa-l traim altfel? Poate exista o metoda prin care sa-L putem fenta pe Dumnezeu... Doamne apara-ma, si ma pazeste!

As vrea sa stiu cati din cei, carora le e foame, se duc sa ceara o bucatica de paine?
Si cati din cei, care fumeaza si nu au tigari sau foc, nu se duc sa ceara?
In vremea cand fumam, eram in stare sa dau ultimul ban pe tigari. Iata deci pacatul!
Slava Domnului ca m-am lasat si nu sfatuiesc pe nimeni sa se apuce.
Imi aduc amintre de o prietena, care mi-a spus: pana sa te apuci de fumat, toata lumea te imbie cu o tigara; cand devii fumator, nimeni nu-ti mai da. Oare nu se vede in acest sablon actiunea diavolului? Se vede f clar.

Am citit ca din fumul pe care il expiram se delecteaza diavolii. Aviz amatorilor!

Ei, Anca, am zis si eu, nu stiu, ca eu nu am fumat niciodata.
Nu am zis 'mai bine un pic pacat decat de loc' am zis mai bine un mic pacat decat un MARE pacat, mandria. Uneori.

Nu-mi pac absoluturile la unele pacate. Unele sunt clar pacate, scrie in Biblie, sunt in cele 10 porunci etc. Altele sunt pacate asa cum zice windorin mai sus, depinde cum te raportezi la ele (nu ce intra in gura ci ce iese etc).

Mie personal nu mi se pare fumatul asa un mare viciu. Dar depinde.. O fi, pentru multi! Si atunci chiar ca ar trebui sa se lase.

În prealabil postat de Fani71

Ei, Anca, am zis si eu, nu stiu, ca eu nu am fumat niciodata.
Nu am zis 'mai bine un pic pacat decat de loc' am zis mai bine un mic pacat decat un MARE pacat, mandria. Uneori.

Nu-mi pac absoluturile la unele pacate. Unele sunt clar pacate, scrie in Biblie, sunt in cele 10 porunci etc. Altele sunt pacate asa cum zice windorin mai sus, depinde cum te raportezi la ele (nu ce intra in gura ci ce iese etc).

Mie personal nu mi se pare fumatul asa un mare viciu. Dar depinde.. O fi, pentru multi! Si atunci chiar ca ar trebui sa se lase.

Pr. Papacioc ne-a atentionat ca nu este mic pacatul cel mai mic. La un moment dat incepem sa luptam cu pacatele camuflate in aparente virtuti. Deci trebuie sa luam in seama si aceste pacate mici, care sunt ca nisipul: mici dar multe.
daca ne-am gandi putin mai mult la pacatele mici facute cu simturile noastre, si la numarul repetarilor lor, cred ca ne-am ingrozi...
Nu mai am nici o toleranta pentru pacate, mari si mici, cat timp imi apartin.