O alta lista cu pacate, din Filocalie

[ory]

Din profunzime, Anca, din profunzime...si acolo era vorba de perceptia excesiva asupra statutului de pacatosenie. Orice abuz piere prin exces .

[anna21]

În prealabil postat de ory

Din profunzime, Anca, din profunzime...si acolo era vorba de perceptia excesiva asupra statutului de pacatosenie. Orice abuz piere prin exces .

Ory, eu nu am intalnit nicaieri sa se scrie de o perceptie excesiva a statutului de pacatosenie. Nu zic asa, de placerea contrazicerii.. chiar vreau sa aflu despre asta.. unde ai citit? Cine a scris despre asta dintre sfintii parinti?

(nu pareri personale).

Eu am citit undeva (scuze, nu-mi amintesc acum unde) ca nu exista pacate mici!

[ory]

Ma abtin, nu vreau sa o iau de la capat si sa vorbesc singura, bine-nteles.

[ory]

În prealabil postat de anna21

Ory, eu nu am intalnit nicaieri sa se scrie de o perceptie excesiva a statutului de pacatosenie. Nu zic asa, de placerea contrazicerii.. chiar vreau sa aflu despre asta.. unde ai citit? Cine a scris despre asta dintre sfintii parinti?

(nu pareri personale).

Eu am citit undeva (scuze, nu-mi amintesc acum unde) ca nu exista pacate mici!

Ma abtin, nu vreau sa o iau de la capat si sa vorbesc singura, bine-nteles.

[ory]

Daca acest crestinism, daca ortodoxia inseamna un stil robotizat de-a acumula informatiile din toate cartile de specialitate religioasa, fara a le trece prin filtrul propriei ratiuni, atunci eu nu ma numesc decat om,....
un simplu om care crede in Dumnezeu.

[anna21]

În prealabil postat de ory

Ma abtin, nu vreau sa o iau de la capat si sa vorbesc singura, bine-nteles.

Am citit in urma ca sa inteleg la ce te referi.

Eu nu sunt de acord cu :"Profunzime, inseamna mai presus de toate sa fii tu insuti... " (Ory)
Cine suntem noi, in fond? Mai bine sa ne comparam gandurile cu cei care chiar au demonstrat ca au devenit cineva prin credinta si dragoste!

(Asta-mi aduce aminte de cum se supara copilasul meu f mic atunci cand ii aratam luna pe cer. Eu spuneam: uite, luna! El zbiera: Beeeecul! El stia mai bine, in opinia lui).

@ cristiboss:

Nu sunt de acord nici cu cogito ergo sum (cristiboss, alias descartes? apropo de originalitate).
Prea muta accentul pe propria persoana (pe propria ratiune care defineste existenta, bleah).. va rog sa observati cum pronunta un ateu acest lucru: i se rotunzeste gura si saliveaza de placere!
Alaturi de "vreau sa cunosc gandurile lui Dumnezeu" (atribuita lui einstein), "gandesc, deci exist" este una din favoritele ateilor!

Un crestin ar spune: iubesc, deci exist. Si daca-i plac "citatele" va spune: Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Acum vedeti ca nu am mintit, chiar ma fac vinovata de pacatul mandriei.
Dar evident nu am voie sa ma "laud" cu pacatosenia mea, trebuie sa las altorav placerea de a runca cu pietre.
poftiti, va rog!

[ory]

Poate ca, verbal, nu ar trebui sa punem atata accent pe propria persoana, caci, in realitate oricum o facem...priviti in jur, in sine, in tot ce ne defineste impreuna cu planeta pe care o ocupam.
Astfel, prefer sa fiu mai putin fatarnica !

Lupta cu pacatele nu este fatarnicie.

[ory]

Poate ca de aceia facem tot mai putine pacate, pentru ca luptam...mai mult verbal !
Realitatea este cea pe care o traim si o simtim, nu cea pe care o tot propovaduim ...iar noi evoluam in rautate, in neincredere si ignoranta.
Si tot despre pacate...acum mai depinde si fata de care luptam, fata de cele imaginare sau fata de cele reale ? Multe mai sunt inventate, ba mai mult decat atat, multe dintre ele combat chiar credinta in sine.
O mare hazardare in van !

"Profunzime inseamna mai presus de toate a fi tu insuti.."
Cred ca este adevarat ce spui tu, ory!
Intr-adevar, Dumnezeu ne cheama la desavarsire, prin pocainta. Pocainta inseamna a renunta la noi, la voia noastra, la ego-ul nostru. Dar asta nu inseamna negarea sinelui, ci renuntarea la el in cunostinta de cauza, in mod voit si dureros...
Iar a fi "tu insuti" inseamna a cunoaste cine sunt, a recunoaste ca sunt pacatos si a accepta asta (accept ca sunt pacatos, accept ca pacatuiesc, NU accept sa pacatuiesc), inseamna a ma cunoaste cine sunt si cum sunt, si a nu ma purta fatarnic, a nu fi fatarnic nici cu mine nici cu ceilalti. a nu arata ca sunt altfel decat sunt.cel putin eu asa inteleg ce ai spus.
Dumnezeu ne cheama la desavarsire, si la regasirea adevaratei noastre identitati, intru El, ca fii ai Lui. Cred ca nu se poate spori duhovniceste daca nu te cunoasti pe tine insuti, si nu stii de unde pornesti, daca nu te sprijini pe putinul care esti, cerand ajutor de Sus.

Iertare daca am suparat pe cineva.