Amanarea - lupul in piele de oaie!

[sophia]

Windorin:
Eu as zice ca este invers: amanarea inseamna sa traiesti prezentul, sa te gandesti la prezent.
Trebuie mentinut si aici un echilibru. Nu le putem face pe toate azi.
Trebuie sa le planuim, ca sa cuprindem din toate si sa putem trai cum se cuvine azi.
Viata ne este data o data si nu se stie nici cata ne este data si nici ce ne asteapta in ea. Ne este data s-o traim.
S-o traim asa cum se cuvine, fara exagerari si extreme.
Avem prea multe griji pentru viitor si uitam sa traim prezentul si daca mai suntem si bine legati de trecut, s-a dus cu viata noastra.
Chiar azi mi s-a intamplat un lucru care m-a intristat teribil si mi-a aratat ce roboti am devenit. Sa facem totul repede, repede acum, sa ne omoram in viteza ametitoare prin viata si sa nu ne mai vedem cu aproapele.
E vorba de o programare la o problema importanta. Este f.stransa de o alta programare dinainte, in decurs de o ora sa ajung la amandoua si atunci am rugat daca se poate intarzia putin cu a doua.
Mi s-a raspuns: nu se poate, am pe urma pe altcineva. Totul programat la minut.
Altii mor la serviciu dupa zile de nedormit si maldare de acte, ca totul trebuia...ieri. Da de ce fratilor nebunia si viteza asta?
Se termina lumea, zilele? Da cineva peste noi? Suntem oameni.
Mai incet, asa. Si masina si tot mai trebuie s-o opresti sa se mai odihneasca si racoreasca, daca vrei sa n-o arunci imediat.
Totul cu masura.

[sophia]

Carpe diem! Desteapta vorba.

[windorin]

În prealabil postat de sophia

Eu as zice ca este invers: amanarea inseamna sa traiesti prezentul, sa te gandesti la prezent.

[COLOR=darkred]Singura utilizare buna a amanarii[/COLOR] este atunci cand aceasta se aplica vreunui pacat. Exemplu: vreau sa fac "x" pacat, dar lasa ca mai incolo e vreme ami multa si mai buna pentru aceasta. Se randuieste insa ca apoi sa se schimba planurile, sa pleci, sa vina cineva, sa te iei cu una, cu alta si gata, a murit si gandul pacatului.

Tocmai amanarea te impiedica sa traiesti in prezent. Aceasta te face sa traiesti in viitor. Voi face, voi drege, insa in fapta nimic nu se vede, nici acum, nici mai incolo. Trairea prezentului este singurul lucru de care ne vom bucura. Daca nu facem astazi, totul este in zadar.

[COLOR=darkred]"Astazi este inceputul mantuirii noastre."[/COLOR] (cantare bisericeasca)

[LapetiteMoc]

Eminescu scria in sens poetic despre prezent ca fiind timpul permanent al vietii noastre, acea subtire linie ce abia se intrevede in vesnicie.

"Viitorul si trecutul sunt a lumii doua fete,
Vede-n capat inceputul cine stie sa le-nvete!"

Ceea ce se amana nu se va implini in veci!

[andreicozia]

Procrastinarea este fenomenul care a dus de ripa si sistemul de Educatie in Occident, profesorii cedind in fata puturoseniei copiilor

[Traditie1]

Este o diferenta între procrastinare si amânarea datoriilor duhovnicesti. Lucrurile lumesti pot fi facute si mai târziu dar în domeniul duhovnicesc amânarea facelui binelui aduce cu sine uitarea, îngrosarea sufletului, adica moartea vesnica.

[windorin]

Amanarea inseamna a crede ca suntem liberi, noi insa nefiind.

[iustin10]

Ce sfaturi s-ar putea da impotriva tendintei noastre de a amana?
Caci cel ce amana este chiar eul nostru,vointa noastra.
Cum poate fi facuta vointa pervertita sa se mobilizeze?Doar cu indemnuri?Dar vointa,refuza acele indemnuri atunci cand i le 'ordonam' ,dovada chiar existenta acestei probleme ,a lenei,a blocajului.
Cum se poate iesi din amorteala si cum se poate taia cercul vicios?
Prin rugaciune?Dar tocmai de rugaciune fugim...
La duhovnic?Dar tocmai la duhovnic amanam sa mergem...

[cristiboss56]

În prealabil postat de windorin

Amanarea inseamna a crede ca suntem liberi, noi insa nefiind.

Sa fim liberi , dar de pacat . Libertatea , este in general ceva foarte confuz in mintea multora . Dumnezeu ne-a dat libertate deplina , dar ne-a dat discernamantul , ratiunea , ori acestea sunt cel mai putin folosite , cu voie sau fara voie , libertatea devenid o robie grea , o robie a pacatului .

[Carmen FUNIERU]

În prealabil postat de sophia

Da de ce fratilor nebunia si viteza asta?
Se termina lumea, zilele?

Această ispită a vitezei, ca şi alte ispite, cred că poate fi micşorată prin rugăciunile şi faptele bune ale noastre, ale tuturor. Iar în privinţa acestora cred că putem şi noi să fim uneori "vicleni" şi să le facem nu neapărat programat, ci şi de câte ori se iveşte un mic prilej, câteva secunde libere (care se pot găsi în orice zi).
Se ştie că putem vorbi cu Dumnezeu şi prin rugăciuni scurte, rostite în gând. Pot spune deseori în timpul zilei: "Ajută-mă Doamne!", "Mulţumesc Doamne!", după cum simt în acel moment, sau "Iartă-mă Doamne, ai milă de mine!". Sau mă pot adresa Maicii Domnului: "Maica Domnului ajută-mă, luminează-mă!" Cei care pot, desigur că rostesc chiar Rugăciunea inimii cât mai des.
Seara, dacă suntem prea obosiţi ,să nu ne propunem prea multă rugăciune, ci doar un minim. Iar dacă putem, să facem mai mult. Însăşi ideea că am multă rugăciune de făcut, oboseşte şi este o piedică de a începe să mă rog.
Fapte bune nu înseamnă neapărat fapte mari, ci şi mai mărunte, cum ar fi o vorbă bună, înlocuirea unui gând rău, cu unul bun, curat, etc. O altă faptă bună este de a mă strădui să-mi fac datoria la serviciul pe care îl am. Iar pentru aceasta nu trebuie să neglijez nici odihna.