De ce oare s-au racit copiii fata de parinti?

Oare până la ce vârstă eşti copil?V-aţi pus vreodată această întrebare?
Fiind om în toată firea chiar bărtân aş putea spune şi părintele ar vedea mereu în tine un copil neajutorat de care trebuie să poarte de grijă ?
Oare nu ai avea atunci tendinţa să te îndepărtezi puţin pe părintele bătrân tu copil bătrân?
Cred că ar trebui să nu uităm în rugăciunile noastre să cerem de la Dumnezeu să ne înţelepţească bătrâneţile pe care să le şi acceptăm şi să nu încercăm să-i tragem mereu pe cei mai tineri în timpul nostru.
Relaţia dintre copii-părinţi şi părinţi-copii este foarte complexă şi dacă nu suntem oameni religioşi este foarte greu să ne acceptăm unii pe alţii căci suntem oameni şi ca oameni greşim.

[Anna]

La timpul maturitatii e importanta desprinderea de parinti: "De aceea va lasa omul pe mama sa si pe tatal sau..." Nu este o desprindere de iubirea lor ci de dependenta fata de ei, parintii trebuie sa inteleaga acest lucru. Nu este bine nici cand omul matur e inca dependent de parinti si nici cand e independent, dar fara iubire fata de ei (vizite, conversatii, atentie, grija, respect etc.)
De aceea intrebam despre ce copii e vorba...

[Fani71]

Da, si eu cred ca parintii ar trebui sa aiba intelepciunea si sa le arate copiilor dragostea pe care le-o poarta, sa se ocupe de ei, sa-i ingrijeasca, dar si sa-i educe spre independenta, incetul cu incetul. Sa nu fie deci posesivi si sa ii faca dependenti si imaturi.

Dragostea este un ca mers pe o sfoara intinsa, o acrobatie, trebuiesa nu calci nici in dreapta nici in stanga, ca sa ramai in echilmibru - si in general, nu numai dragostea de copii.

Se pare ca majoritatea bolilor si tulburarilor psihice apar din cauza unei forme denaturate de dragoste pe care le-o poarta parintii copiilor.

Nu cred ca neaparat munca femeii este de vina in problemele actuale. Cunosc cazuri de mame care au ramas acasa cu copiii si au avut un fel de dragoste dezastruos pentru ei. Posesiv, de exemplu.
Uneori e mai bine pentru copil sa stie ca mama lui mai are si alte lucruri importante in viata in afara lui. Mai ales de la o varsta incolo.
Si mai ales, cred ca nu este bine sa se neglijeze relatia dintre soti de dragul relatiei cu copilul. Sa nu uite parintii ca sunt si un cuplu, nu numai parinti. Asta se va rasfrange in bine si asupra copiilor.

[Marius22]

Dupa cum sublinia Dorin, familia intampina multe piedici in societatea zilelor noastre. Asta pentru ca am devenit mai mult oameni ai societatii, decat ai lui Dumnezeu.

Racire, departare, instrainare, sunt stari nefiresti ce caracterizeaza, din ce in ce mai mult, relatiile dintre membri familiilor de azi. Atat de mult am slabit in iubire, incat, greu ne este, a iubi pana si rudele noastre dupa trup. Am slabit pana si in aceasta iubire, ce este, pana la urma, dupa legea firii. Ce sa mai vorbim de iubirea vrasmasilor?!.

Pana nu ne vom veni in fire, si nu ne vom intoarce la Parintele Ceresc, asemenea fiului risipitor, cunoscand ce presupune relatia autentica Parinte - fiu, nu vom sti ce inseamna sa fii cu adevarat copil, parinte, sot/sotie, frate/sora ...

[windorin]

Copiii se racesc de parinti ...

... pentru ca parintii nu se mai joaca impreuna cu ei.
... pentru ca parintii fac pe desteptii si nu accepta punctele de vedere ale copiilor.
... pentru ca parintii nu isi taie aproape niciodata voia in fata copiilor.
... pentru ca parintii se aranjeaza trupeste (moda, etc) iar asta le cam ia tot timpul.
... pentru ca parintii nu merg la Biserica si pentru ca nu se roaga impreuna acasa.
... pentru ca parintii intra in concurenta cu ceilalti parinti, asupra copiilor lor.

... pentru ca parintii nu mai stiu sa ramana in "chilia" lor, care ii va invata toate.

Cat despre copii in sine, asta e o alta poveste.

De cele mai multe ori părinţii încearcă să realizerze prin copii cele ce nu au putut ei însuşi realiza,fără a ţine cont de faptul că aceştia nu au acleaşi aspiraţii pe care le au copii.În aceste situaţii copilul se îndepărtează de părinţi şi chiar se rupe de aceştia dorind să-şi urmeze propriul drum.

Cănd fiul meu era în anul întâi la facultatea pe care i-am ales-o eu fără a ţine cont de dorinţele sale, am primit o lecţie binemeritată pe care nu o voi uita niciodată.
Abandonând facultatea impusă de mine a dispărut pentru un timp luându-şi serviciu.Când după ceva timp ne-am regăsit era student la facultatea pe care şi-o dorise şi stătea la gazdă pe care şi-o plătea singur.
Mi-a spus următoarele":...învaţă-te să mă accepţi aşa cum sunt eu,adică un om obişnuit ,comun,cu defecte şi limite şi nu unul genial aşa cum visezi tu să fiu".

Mentinerea comunicarii in familie ia mult timp si uneori cere chiar sacrificii. Atunci cand stai de vorba mai mult cu copilul si incerci sa te pui in locul lui, cauti sa-l vezi asa cum este, nu asa cum ai dori sa fie. Trebuie neaparat sa tinem seama de personalitatea lui si sa ne adaptam si noi comportamentul in functie de cele observate. A considera ca noi, adultii, avem intotdeauna dreptate nu e corect. Copiii apreciaza mult cand un adult care a gresit recunoaste acest lucru si se corecteaza. Il vor imita, caci puterea exemplului este uimitoare la aceasta varsta. In schimb, daca-l vor vedea ca nu e sincer, nu-i vor asculta sfaturile, oricat de bune ar fi acestea.


A sti cand sa faci compromisuri mici pentru a nu fi nevoit sa faci compromisuri mari e o adevarata arta, in relatia parinte-copil. Parintii trebuie sa-si rezerve timp sa comunice cu ai lor copii. Pe langa cele materiale, acestia mai au nevoie si de cele spirituale. Accentul in ziua de astazi cade pe valorile materiale, iar educatia propriu-zisa este adesea neglijata, astfel prietenii, strada, calculatorul si televizorul il pot influenta in voie pe copilul nostru intr-o directie de care sa ne minunam.

Multi oameni dau nastere unui numar mai mic de copii (recurgand adesea la avorturi), iar apoi, chiar si din prea multa dragoste mai fac greseli. Unii sunt excesiv de severi, le incarca programul la maximum din dorinta de a-l pregati pe copil sa devina un om important. Copilul cauta un refugiu, minte , nu mai poate face fata tuturor cerintelor si risca sa-si piarda increderea in sine. In perioada adolescentei, ,,rezolva problema" intr-un mod nu prea agreat de parinti.

Altii isi transforma intr-un idol, acceptand ca acesta sa devina micul tiran al familiei. In momentul in care pretentiile acestuia nu mai pot fi onorate, intervine ruptura. Atunci copilul poate cadea prada viciilor de tot felul si chiar actelor antisociale.

Parintele Porfirie indemna parintii sa duca ei insisi o viata dupa voia lui Dumnezeu pentru a avea copii ascultatori. Asculta si copiii de parinti asa cum asculta si parintii acestora de Dumnezeu. Si apoi sa ne fereasca Dumnezeu de judecata copiilor, caci vad si ei cat timp le acordam propriilor parinti, daca mai traiesc.