Atacul la persoana nu este un argument valid si nici nu invalideaza argumentele persoanei.
Fereasca Lucy sa imi permit un ad hominem la adresa lui dorkins, desi ferventa lui imi aduce un pic aminte de manifestarile unor pastori americani agitati, but that's just me and my blind cognitive impressions... Cred ca ai vazut ca apoi am luat doua citate si am spus ce vad in neregula.
De ce trebuie sa existe un "de ce"?
Mie asta mi se pare una dintre cele mai mari ineptii, si aici banuiesc ca ne deosebim fundamental. Exista mai nou aceasta tendinta total contra-intuitiva de sugera oamenilor ca ne-am invatat prost cu reflexul intrebarii "de ce? ". Cu siguranta aceasta este o metoda de a evita/camufla lipsa rapunsurilor (o lipsa care, desigur, poate fi temporara) stiintifice. Se va sugera la un moment dat ca asta e un reflex infantil , capatat in copilarie si dezirabil numai in acea perioada. "Infantilitatea" si "superficialitatea" sunt niste sofisme ce tin de limbajul prejudecatilor si care este mereu aruncat in fata credinciosilor pentru a-i discredita dintru inceput. Cred ca intelegi ca daca oamenii nu traiau sub semnul lui "de ce", nici nu mai purtam discutia asta pe internet.
Credinta a fost necesara supravietuirii cat timp a fost singura explicatie care inlatura stresul neintelegerii unor fenomene sau intamplari. Cand omul a incercat sa inteleaga de ce fulgera, singura explicatie gasita la momentul respectiv a fost ca exista zei si astfel problema parea rezolvata.
Cred ca e necesara distinctia intre mitologie si ceea ce se numeste dreapta-credinta. Mitologiile nu au supravietuit, desi, daca stam bine sa ne gadim erau foarte elaborate dpdv teoretic, chiar mai complicate decat este crestinismul. Nu se poate spune deci ca de la mitologii la relgiile majore s-a ajuns printr-o rafinare. Paul Valery spunea ca nimeni inaintea lui Hristos (a crestinismului, in fapt) nu a vorbit atat de complet despre iubire. Asta-i atributul distincitv. Acum, sigur, daca ne raportam la iubire, in sensul cel mai vast al termenului, ca la un proces chimic...nu mai e loc de discutie.
In plus, copiii sunt mai usor de convins prin apelul la autoritate. Te bate doamne doamne! Desi este ilogic, apelul la autoritate este extrem de util cand vrei convingi un copil ca nu e bine sa faca anumite lucruri periculoase. Va intelege mai greu o explicatie logica (daca ea exista si esti capabil sa o dai) si mai degraba se va teme de consecintele divine/parintesti. Cei care au avut predispozitia sa asculte astfel de avertismente au avut mai multe sanse sa evite situatiile periculoase si, astfel, au ajuns sa perpetueze specia.
Copilul crescut in acest fel nu va ajunge, cel mai probabil, un foarte mare credincios. Nu se ajunge la credinta adevarata in Dumnezeu din cauza fricii. Nu se poate asa, nu stiu daca intelegi. Daca ar fi precum spui, ar insemna ca toti/mare parte din oamenii crescuti in asa mediu sa ajunga niste bisericosi. Experienta personala mi-a aratat ca nu e deloc cazul. La fel cum se intampla ca dintr-o familie total nepreocupata de cele ale religiei sa iasa un copil cu "predispozitii" de acest fel (este si cazul meu; parintii mei nici macar nu s-au gandit sa se cunune la biserica, taica-miu fiind fizician si considerand ca este sub demnitatea lui )
Au existat si vor exista mereu oameni care cred si oameni care nu cred (nu s-a perpetuat mai mult genul credinciosilor). Prima categorie se mai poate diviza intre credinciosii-cu-vorba si cei cu practica. Vezi statisticile care arata ce tara ortodoxa e Romania in declaratii. Practica implica enorma responsabilitate personala, nu un trai facil, bazat pe atrofierea ratiunii si superstitie oarba. Fundamentul este trairea proprie, dinamica forului interior, care e de fapt singura zona a certitudinii.
|
28.06.2009, 02:12:54
Subiecte asemănătoare
Mod hibrid