Care este scopul credintei pentru voi si ce repezinta mantuirea?

[cristiboss56]

Unul dintre scopuprile credinţei noastre , este izbăvirea de spaima cea fără de înţeles, de diavol, de pierzare. << Când Îl iubim pe Hristos, trăim viaţa lui Hristos. Îndată ce izbândim aceasta, cu harul lui Dumnezeu, trăim altă stare, una de invidiat. Pentru noi nu există nîci o spaimă. Nici moarte, nici diavol, nici pierzare. Toate acestea există pentru oamenii care se află departe de Hristos, pentru cei ce nu sunt creştini. Pentru noi , creştinii, cei ce facem voia Lui, aceste lucruri nu există. Adică când îl ucidem în noi pe omul cel vechi, dimpreună cu patimile şi cu poftele lui ( Gal. 5, 24 ) , nu mai dăm însemnătate nici diavolului , nici răului ". ( părintele Porfirie ) . Scopul credinţei noastre este până la urmă să ajungem la măsura de a simţi bucuria, iubirea, slujirea lui Dumnezeu, fără nici o teamă, atunci putem să spunem : "Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine" ( Gal. 2 , 20 ) . Nimic nu ne împiedică să pătrundem această taină.

Fani, tocmai am aflat si eu ca se pronunta cu doi de I, nu doar cu un i, ca de aceea si scriem asa.
Multumesc ca m-ai pus la punct. Nu exageram, ii explicam doar lui Cozia de unde vin cei doi de i.
Sa ne oprim la toate amanuntele pe care le gasim noi la un moment dat semnificative.

[cristiboss56]

Biserica este viaţa nouă în Hristos. În Biserică nu există moarte, nu există iad. În Evanghelia lui Ioan se spune : "Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" ( Ioan 8, 51 ) - Iată un alt "scop "al credinţei noastre.

[anna21]

În prealabil postat de andreicozia

Nu te dezici nic o clipa, tot legata de terminologie esti si se pare ca asa vei ramine, desi ar trebui sa stii ca IN CELE DUHOVNICESTI CUVINTELE NU REPREZINTA PUTERE

Am un pic de timp, revin asupra acestei afirmatii care este eronata!

Cuvantul ESTE putere chiar in "cele duhovnicesti", cum le numesti tu.
"Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu."

Cuvantul lui Dumnezeu este "sabia Duhului":
"Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu" (Efeseni 6:17)

Si un citat care-mi place mult:
"Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii" (Evrei 4:12)

Deci cuvintele sunt cu adevarat PUTERE pentru cine are intelepciune sa le foloseasca.
Ca sa nu mai amintesc Evanghelia dupa Ioan care vorbeste cu multa putere despre Dumnezeu Cuvantul Intrupat.

Exista multe referiri la puterea cuvantului. Apoi exista referiri la AUZ.. credinta vine prin auz.. nu mai elaborez.

Mi-am expus sumar punctul de vedere.

[sophia]

Doamne ce-a ajuns topicul meu intr-o singura seara!
Andrei si Ana impacati-va!
Parerile asupra traducerii/transcrierii numelor proprii in alte limbi sunt impartite.
Unde este nevoie, din limbi mai grele, slavone, asiatice, grecesti, se mai transcriu dupa cum se pronunta, neexistand literele corespunzatoare in alte limbi. (ex. numele compozitorului rus: http://de.wikipedia.org/wiki/Pjotr_I...h_Tschaikowski )
In general insa nu este potrivit sa se traduca nume proprii si nici nu iese asa grozav. Exista unii care traduc totul (nu dau aici detalii).
De ce Ionescu si Popescu se scriu in Franta cu "o" la sfarsit? ca sa sune mai frantuzeste. Mie nu-mi place asa. Nici nu stiu de ce, asa cum spune Andrei ar trebui sa sune urat in franceza varianta initiala si de s-ar scrie Iunescu.
Si cu asta punct la aceasta discutie.
Revenim la credinta si mantuire si va rog fara citate. Numai cu vorbele voastre, ce simtit voi.