Ce inseamna pentru voi a trai in strainatate?

[Traditie1]

In 1992 tata imi facuse actele sa ma stabilesc in Canada dar nici prin cap nu imi trecea, cu un inainte fusesem in vizita acolo si mi se paruse o calamitate, alimentele nu aveau gust, peisajul era searbad, oamenii lipsiti de vlaga, bolnaviciosi. Am mai fost o data acolo in 2006 si abia asteptam sa ma intorc, aveam senzatia ca nu e suficient oxigen in aer, cand m-am intors la Bucuresti am simtit ca plananii imi revin la dimensiunea normala.

Si nu e vorba doar de Canada, facand niste excursii in Europa si Turcia am observat ca, desi nu atat de catastrofal ca in America (unde vegetatia si solul sunt nesanatoase) nici o tara nu are legume, aer, vegetatie, sol ca al nostru. Nu mai vorbesc de cultura, care nu e nici nordica, nici sudica, nici orientala nici apuseana, perfect echilibrata si mai ales de faptul ca avem lumina Ortodoxiei, care mi se pare mai curata decat in alte tari ortodoxe (mai mult din ce am citit si filme despre celelalte tari ortodoxe).

Nu as suporta sa traiesc in alta tara, chiar daca as avea posibilitati sa castig mult.

Romania e o tara de mitocani, parveniti si manelisti, dar pe ansamblu e mai bine ca oriunde.

[Fani71]

Florin-Ionut si Traditie, imi pare bine pentru voi ca sunteti multumiti si fericiti acolo unde stati!
Eu cred ca asta este bine, pentru un crestin, de fapt pentru oricine: sa nu tanjesti dupa alt loc, sa fii multumit si sa te simti acasa in locul in care traiesti, cu lucrurile lui bune sau rele.
Si eu, slava Domnului, sunt multumita la Bruxelles (unde nu se vorbeste prea mult limba aia care suna urat ;-) - desi teoretic e bilngv, se vorbeste franceza.

Fani, te intele ca te-ai adaptat atat de bine caci ai plecat la 18 ani si te-ai format practic acolo. Nu la fel e cu oamenii care au trait o buna bucata din viata lor in Romania. Eu am plecat la 39 ani si m-am integrat bine aici, in ciuda limbilor scandinave, care sunt f grele.
Il inteleg si pe Traditie 1, caci si eu simt la fel, cand pun piciorul in Romania. Se simte energia. Bucurestiul e f aglomerat si traficul imposibil, dar in restul tarii e mai suportabil din acest punct de vedere. Daca ar fi dupa mine, m-as stabili in Timisoara, pe care as numi-o Viena Mica. Oamenii sunt f calzi, am gasit multa credinta acolo. Brasovul este f frumos, are munte. Poiana Brasov a devenit o asezare cu hoteluri ingramadite; nu mai e ce a fost.
Cei care se reintorc, voit sau fortat, aduc cu ei idei noi, pe care le aplica. Romanul are fantezie, e artist si ii place diversitatea. Sunt surprinsa in mod pozitiv de fiecare data cand ajung in Romania, mai ales in Bucuresti, dar nu numai: atatea locuri in care poti intra sa bei o cafea, sa mananci o prajitura BUNA, o mancare buna, toate amenajate cu gust si cu serviciu ireprosabil.

[patinina34]

Pentru mine e la fel ca pentru Anca.
Insa m-am adaptat bine la societatea de aici, desi nu am fost foarte tanara cind am plecat din tara, insa adaptarea vine totusi.

Mai repede sau mai tarziu.

Ideea este ca daca nu te adaptezi, inseamna ca e foarte rau, ca traiesti o trauma toata viata.

[Florin-Ionut]

Imi amintesc cum spunea o moldoveanca maritata cu un ucrainean, care locuia de ceva vreme in Milano si castiga destul de bine, vazandu-ma cum vin si plec mereu in Romania cu rucsacul in spate: oare cand o veni ziua in care sa merg si eu ACASA, ca m-am saturat de Italia asta...

[Anna]

Fani, intr-adevar poate pentru tine e asa pentru ca ai mers de la 18 ani si mai ales acum, ca ai un sot care nu e roman, ar fi culmea sa spui ca Romania e acasa. Eu cred ca atunci cand te casatoresti acasa e unde e si sotul/sotia.
Mie mi-ar placea foarte mult sa cunosc alte culturi. Am fost in vizita in alte tari si m-am atasat si de ele. De exemplu uneori mor de dor de Spania, desi am stat acolo doar doua saptamani (bine, n-am lucrat hahahaha) Mi-e dor de strazi, clima, plante, autobuse, limba si mai ales toate senzatiile pe care le-am avut acolo. Pe langa asta imi plac ffff mult oamenii diversi. Romanii(in orase) aproape ca ma plictisesc. Toti cam la fel...Ma mai racoresc tiganii, ciudatii, taranii (in sensul propriu nu figurat), mai vad si imigranti. M-am saturat de oameni bosumflati, acri, frustrati, baieti care se dau grande, fete care de care mai aranjate (toate in acelasi stil). Am nevoie de diversitate...
Cu toate acestea sunt tare legata de satul bunicii. Sunt foarte trista, am niste amintiri de acolo de parca as fi fost in Rai (nu numai locurile ci oamenii, societatea, totul)...o lume disparuta

[costel]

Eu nu am puterea sa plec definitiv intr-o alta tara. Poate si din cauza faptului ca nu prea sunt plimbat, nu stiu cum stau lucrurile in alta parte decat din descrierea altora. Iar vederea altora, nu inseamna vederea mea, puterea lor de acomodare nu este identica cu cea pe care o port eu... Nu sunt multumit cu multe, dar sunt cativa oameni in jurul meu minunati. Asa ca nu am regrete, poate si datorita acestor oameni, ca nu sunt plecat.

[sophia]

Mai intai de toate mie imi plac, asa cum spunea cine aici, alte culturi. Intre a vizita insa si a te stabili in alta tara este o diferenta f.mare.
Depinde mult in ce conditii pleci (daca ai o baza asigurata acolo, alte rude, sot cu bani, casa si localnic, sau chiar serviciu aranjat, sau daca pleci numai la munca in necunoscut) si la ce varsta (dupa 30-40 ani numai faci nimic).
Este f. greu sa pleci la risc, fara o baza, asa cum pleaca majoritatea la lucru.
Este si mai greu pentru cei cu studii superioare si o varsta, care lasa in urma lor totusi ceva mai mult, fara sanse de a obtine macar ceva la acelasi nivel.
Am constatat ca noi in tara nu suntem informati deloc. Pentru noi strainatatea (mai ales vestul) este un El Dorado, o Fata Morgana. Si asta pentru ca nu cunoastem niste adevaruri. Ii vedem pe unii ca se realizeaza (poate doar la suprafata, sau cine stie in ce mod), dar cei care au greutati si nu se realizeaza nu spun niciodata nimic, le este rusine si se ascund. Si astia cred ca sunt multi, dar nu-i stim. Si atunci nu stim tristul adevar, adevarata fata a strainatatii.
Sunt si unii care se duc la f.bine, prin casatorie cu oameni cu posibilitati, sau capata cine stie ce oferte de contracte de serviciu in alte tari.
Si cand ii vedem pe ei, cu case, masini si concedii in Hawaii, zicem "vai ce bine este in vest".
La ora asta este f.greu peste tot, in toate tarile, iar romanii au si dezavantajul ca sunt vazuti f.prost inca.
In copilarie vedeam la mare straini (mai ales nemti) eleganti, frumosi, parfumati, culanti (daruiau ciocolata, guma de mestecat si alte lucruri). Si aceia nu erau din cei mai grozavi la ei in tara. Ce-i mai admiram.
Acei oameni nu mai exista demult. Sunt saraci, cenusii, tristi in mare parte.
Peste tot exista someri, saraci, oameni fara adapost, masa saracilor etc.
Dar din tara poate nu se vad lucrurile astea.
Este f.greu cu serviciul pentru cei care au studii si care nu vor sa traiasca toata viata din facut curat, ingrijit batrani sau cules de capsuni.
Intr-o vreme mai merita asta. Isi faceau oamenii bani de locuinta si de trai mai bun si se intorceau acasa. Acum nu se mai merita. La preturile astea...
Sunt tari care inca sunt inchise, discriminatorii pentru straini (cele de limba germana mai ales).
Cu diploma de facultate nu mai faci nimic in strainatate.
Eu vad aici care sunt categoriile de romani:
1. studenti sau doctoranzi - se chinuie, caci nu e usor sa studiezi in limba straina, ani de zile. Pe urma nu mai vor sa se duca acasa, si nu se casatoresc, timpul trece, ceasul bate, copil nu fac. Muncesc adesea pe cativa bani, mult sub pregatirea lor. Ma intreb de ce?
2. pensionari - veniti la copii, sau singuri. Traiesc in mizerie, pensie mica, singuri uneori, nu prea stiu limba
3. cei plecati cu multi ani in urma (unii cu origini straine care le confera un avantaj) - au avut alte sanse si s-au aranajat si ei si copiii lor.
4. cei veniti temporar la munca - se chinuie cumplit pe bani f.putini

O alta problema mare a romanilor - nu sunt uniti. Inainte tot mai era ceva. Am discutat cu multa lume aici. Se mai adunao oamenii, se mai organizau, pe langa biserica, sau in afara ei. Acum nu mai vor. Vor sa uite si limba si tara de origine. Se mai duc la biserica.
Orice popor, pana si africanii se oirganizeaza, au asociatii, ba chiar reprezentanti in politica, lobby. Noi nu. De la ce ni se trage oare?
Si biserica (si preotul) este o problema in diaspora - cei care mai tin de tara mai reusesc sa-si faca biserica proprie, sa-si aduca un preot, sa se organizeze. Ceilalti nu reusesc sa-si faca biserica proprie, este cate un preot la x biserici/orase, care mai trebuie sa si munceasca sa castige un ban de trai, in afara bisericii, care locuieste in alt (Y) oras (care nu are biserica romanesca !), care nu are voie sau curajul sa faca altceva cu comunitatea (ca "nu ne dau voie ceilalti"). Te simti pur si simplu parasit si de biserica. De duhovnic ce sa mai spun, cand oamenii asteapta preotul la orice cotitura, de regula pentru bolnavi, batrani, morti. Botez rar, cununie n-am vazut nici una pe aici.
Oamenii sunt singuri, izolati, simt nevoia sa vorbeasca...culmea tot cu romani pana la urma, sa-si spuna pasul, sa faca ceva pentru sufletul lor, altceva decat munca si mizerie, le vad lacrimile in ochi. De asta as fi vrut sa fac ceva sa ne adunam, sa poata oamenii sa discute la o cafea cu o prajitura, sa scriem, sa pictam, sa lucram, sa citim, sa invatam copii limba si cultura romana si ortodoxie. De unde bani, de unde sala, sprijin de la preot ioc, iar oamenii nu mai au curaj.
Si te gandesti: va fi mai bine, se va termina criza si cand? Ca am cam ajuns la fundul galetii, mai jos numai razboiul (Doamne fereste!) ar mai fi.
Nu este mai bine in alte tari. Nu este mult mai curat ca la noi, cum se tot vorbea inainte, sau mai civilizat.
Adaptare. Partial. Daca ai avea serviciu si bani si ti-ai putea permite sa fii om...
Noi mai avem (generatiile mai vechi) unele valori. Aici trebuie sa uiti de ele, ca te iau in ras. Sunt socata de mentalitatea de aici si greu ma obisnuiesc.
Pe scurt:
Imi plac unele lucruri aici. Mie mi-a placut mult cultura unor tari (muzica, literatura, arta, obiceiuri). Sunt multe orase vechi, frumoase, e mai multa liniste, mai civilizat traficul, mai mult respect pentru om, mai multa organizare, mai curat si mai pasnic.
Imi lipsesc unele lucruri, mai ales fructe si legume care aici sunt scumpe si nu asa gustoase. Sa ajungi sa vezi vanzandu-se ciresile cu suta de grame! Si 1 Euro o gutuie!

Ma bucura un lucru in tara si de fiecare data nu ma satur: librarii si anticariate cu carti minunate, teatre, concerte, biserici la tot pasul cu poarta deschisa.
Unde ma simt acasa - nicaieri de fapt (cu sot cu tot)
Asa se intampla cu emigrantii dupa o veme. Este o trauma.

[eugenailincai]

Cu mila si ajutorul Bunului Dumnezeu am reusit sa-l descoperim pe Dumnezeu intr-u toata slava Sa aici in New Zealand. Exact ca acel Adevar gol golutz fara sa fie vorba de formalism, ritual habotnic, ci pur si simplu " Traire Orthodoxa ".
Descoperind ca suntem singuri, doar noi si EL ,nu mama, nu tata, nu frate, nu sora, nu prieteni.
Departe fiind de limba materna, de familii, de fatarnicii, am descoperit ca suntem doar noi si Bunul Dumnezeu in acest colt de lume unde Imi este rusine sa spun dar localnicii au acea bunatate care noua ORTODOXILOR ne-a diparut in timp, acel voluntariat (aici pompierii si salvarea sunt formatiuni voluntare- benevole), acel zimbet si salut care mai exista in satele Romanesti.
Ajutorul meu de la Dumnezeu,Cel ce A facut cerul si pamantul si pe mine pacatosul.
Simtim pe deplin ca se poate trai in Hristos in Lume fara ca cineva sa te judece (doar Romanii se judeca unii pe altii) fara sa fii fals,sa ascunzi starea religioasa.
Doar departe de prejudecati devii mai aproape de Dumnezeu si El mai aproape de tine.
NU CRED ca e neaparata nevoie sa pleci din tara sa te redescoperi pe tine ca om ca si creatie a Dumnezeirii dar cel mai important consider ca trebuie sa gasim si sa pastram CHIPUL LUI DUMNEZEU IN NOI.
Dragilor de acolo unde incepe lumea va spun" PACE VOUA "

În prealabil postat de eugenailincai

Cu mila si ajutorul Bunului Dumnezeu am reusit sa-l descoperim pe Dumnezeu intr-u toata slava Sa aici in New Zealand. Exact ca acel Adevar gol golutz fara sa fie vorba de formalism, ritual habotnic, ci pur si simplu " Traire Orthodoxa ".
Descoperind ca suntem singuri, doar noi si EL ,nu mama, nu tata, nu frate, nu sora, nu prieteni.
Departe fiind de limba materna, de familii, de fatarnicii, am descoperit ca suntem doar noi si Bunul Dumnezeu in acest colt de lume unde Imi este rusine sa spun dar localnicii au acea bunatate care noua ORTODOXILOR ne-a diparut in timp, acel voluntariat (aici pompierii si salvarea sunt formatiuni voluntare- benevole), acel zimbet si salut care mai exista in satele Romanesti.
Ajutorul meu de la Dumnezeu,Cel ce A facut cerul si pamantul si pe mine pacatosul.
Simtim pe deplin ca se poate trai in Hristos in Lume fara ca cineva sa te judece (doar Romanii se judeca unii pe altii) fara sa fii fals,sa ascunzi starea religioasa.
Doar departe de prejudecati devii mai aproape de Dumnezeu si El mai aproape de tine.
NU CRED ca e neaparata nevoie sa pleci din tara sa te redescoperi pe tine ca om ca si creatie a Dumnezeirii dar cel mai important consider ca trebuie sa gasim si sa pastram CHIPUL LUI DUMNEZEU IN NOI.
Dragilor de acolo unde incepe lumea va spun" PACE VOUA "

"Să păstrăm chipul lui Dumnezeu în noi" .
Da,cred că acesta este cel mai important lucru.Mi-a plăcut mult cele scrise de cineva "..de acolo unde începe lumea.."