Tacerea

În prealabil postat de costel

Despre tacerea monahilor:
"Odata, cativa preoti din tinut au venit la manastirea unde traia avva Pimen. Avva Anub a intrat si-i zice: "Sa-i chemam azi pe preoti la noi". El a stat mult timp pe ganduri, dar nu i-a dat nici un raspuns. Atunci avva Anub s-a suparat si a plecat. Fratii care stateau langa avva Pimen il intreaba: "Avva, de ce nu i-ai raspuns?". Avva Pimen zice: "Fiindca nu e treaba mea. Eu am murit si un mort nu vorbeste“. (Pateric, editia Polirom, 2005)

Să taci când n-ai nimic a spune
Şi să vorbeşti când poţi zidi.
Să nu răspunzi la provocare
Şi mut să fii când poţi jicni.
Să taci când toţi strigă la tine
Când dau cu pietre şi noroi.
Şi dacă o lacrimă îţi vine
Gândeşte-te la sfinţii tăi.
Să taci atunci când doar minciună
E-n gura lor iar lacrimi vin şuvoi,
Să scoţi din suferinţă bucurie;
"Fericiţi veţi fi când vă vor ocărâ pe voi!"

[LapetiteMoc]

Un frumos tablou care are ca temă tăcerea...

[Marius22]

Tacerea este si ea o limba, ba chiar una mai presus decat cea intemeiata pe cuvinte rostite. Nu intamplator ne indeamna sa o deprindem, Parintii Bisericii.

Asta pentru ca toate cuvintele sunt limitate la conceptele sau realitatile pe care le exprima. Cuvantul cuprinde in parte, pe cand tacerea e atitudinea in fata necuprinsului.

Mai departe de tot ceea ce ne depaseste, de tot ceea ce nu putem cuprinde in definitii, se asterne tacerea. Ea este singura capabila sa exprime tainicul din univers, din zidire si din noi. Nu cred ca gresim spunand ca tacerea este "limba lumii nevazute".

[costel]

Mi-a placut aceasta marturisire despre parintele Sofian Boghiu: "Avand chipul radiind de lumina harica, marele duhovnic iti transmitea, fara sa scoata o vorba, bucuria vietii chiar si in suferinta, bucuria de a te regasi in Biserica - Trupul lui Hristos -, dorinta si hotararea de a te ridica atunci cand cazi si de a urca pe treptele desavarsirii". Iata ca tacerea poate vorbi.