Cat sa ma rog?

[tigerAvalo9]

În prealabil postat de Fani71

O idee:
Ma gandesc ca, atunci cand Dumnezeu stie ca nu este bine pentru noi sa ne indeplineasca o rugaciune si nu o face, tot se intampla ceva bun cand ne rugam, nu este degeaba: ne intarim relatia cu Dumnezeu. Ne obisnuim sa punem sub privirea Lui tot ce facem.
Daca spunem intr-adevar faca-se voia ta, atunci cu atat mai mult.
Dar asta mi se pare greu, mai ales cand noua ni se pare ca cerem un lucru bun. De exemplu, cand ne rugam pentru viata unei persoane iubite aflate in pericol de moarte.

Daca il consideri pe Dumnezeu prieten niciodata nu te rogi degeaba.

[cristiboss56]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Daca il consideri pe Dumnezeu prieten niciodata nu te rogi degeaba.

Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea în izolare nu are efect deplin, dacă mă rog singur pentru mine şi nu vreau să cer şi rugăciunea altora pentru mine dau dovadă de mândrie şi "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă" . Dacă nu mă rog pentru alţii dau iarăşi dovadă de egoism, iar dacă rugăciunea pentru altul nu este însoţită şi de rugăciunea aceluia iarăşi rămâne fără rezultat.

[anna21]

În prealabil postat de cristiboss56

Dacă nu mă rog pentru alţii dau iarăşi dovadă de egoism, iar dacă rugăciunea pentru altul nu este însoţită şi de rugăciunea aceluia iarăşi rămâne fără rezultat.

Asta-i ciudat. Eu pot sa ma rog pt. un ateu sau pt. cei morti. Ramane asta "fara rezultat"?

[cristiboss56]

În prealabil postat de anna21

Asta-i ciudat. Eu pot sa ma rog pt. un ateu sau pt. cei morti. Ramane asta "fara rezultat"?

Nu stiu ce rezultat poate avea, dar asta nu e o nascocire a mea ci o Invatastura. Probabil si mai mult ca sigur este mai mulrt un indemn de a ne ruga unul pentru altul , nedand dovada de egoism. In cazul expus de tine, nu vad nimic gresit ci chiar laudabil , mai ales in a ne ruga pentu cei rataciti.

[Fani71]

În prealabil postat de cristiboss56

Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea în izolare nu are efect deplin, dacă mă rog singur pentru mine şi nu vreau să cer şi rugăciunea altora pentru mine dau dovadă de mândrie şi "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă" . Dacă nu mă rog pentru alţii dau iarăşi dovadă de egoism, iar dacă rugăciunea pentru altul nu este însoţită şi de rugăciunea aceluia iarăşi rămâne fără rezultat.

Nu cred ca se poate spune ca nu are efect daca nu e insotita de rugaciunea persoanei respective. Sunt multe exemple contrarii in vietile sfintilor. Acum nu imi vin in minte...
Altfel nu ne-am putea ruga nici pentru mortii care sunt eventual in iad...

[cristiboss56]

În prealabil postat de Fani71

Nu cred ca se poate spune ca nu are efect daca nu e insotita de rugaciunea persoanei respective. Sunt multe exemple contrarii in vietile sfintilor. Acum nu imi vin in minte...
Altfel nu ne-am putea ruga nici pentru mortii care sunt eventual in iad...

Era o învăţătură a lui Antonie cel Mare, dar probabil că pentru situaţia expusă de tine , este f. valabil. Din toate avem de învăţat, dar mai cu seamă din Sfinţii Părinţi . ( sper că am fost si bun şi politicos, conform semnăturii tale ) . . .

[giovaninnaa]

Ziua buna! sa revin... sunt convinsa si constienta ca a-l avea pe Dumnezeu in gandul si in sufletul meu mereu, este o mare taina, o mare bucurie, si aduce multa lumina. Spre asta tind si sper ca intr-o zi o sa ajung sa fac asta!

Insa totusi ma lupt si cu nelamuririle mele... si revenind la ce ma framanta... ma mai gandeam ca daca ne-am lasa total in voia Domnului, si nu ne-am mai ruga pentru diferite maruntisuri, ar insemna totusi sa fim marionete, si El nu ne vrea astfel. Nu ne-am bucura de liberul arbitru. Sau liberul arbitru se manifesta doar in alegerea esentiala - aceea de a urma sau nu calea ortodoxa?

In alte ordini de idei, pentru ca tot suntem aici in vorbe... as mai avea ceva intrebari... va rog:
1. cam care este "bibliografia obligatorie", dupa Biblie, ce sa mai citim?
2. ce parere aveti despre aceste teorii despre gandirea pozitiva ( vizualizare, etc). cum credeti ca interactioneaza cu credinta in Dumnezeu?

[costel]

In viata omul aseaza de multe ori nevoile materiale asupra celor spirituale. Si asa ajunge sa se prezinte si in fata lui Dumnezeu: cerand implinirea nevoilor materiale. Insa, cred ca este o perceptie gresita despre Dumnezeu in astfel de cazuri. El nu se vrea a fi vazut ca Cel ce implineste nevointele, ci El se vrea a fi TATA, nu o fiinta indepartata. Iar ca El sa-mi fie TATA, eu trebuie sa am calitatea de fiu al Lui. Si asta nu o dobandesc decat unindu-ma cu El.

Iar eu am o relatie cu tatal meu nu pentru ca imi implineste nevoile, ci pentru ca ma iubeste si il iubesc. La fel si cu Dumnezeu, ii vorbesc nu pentru ca este Cel ce implineste cererile mele, ci pentru ca ma iubeste si Il iubesc.

Am facut aceste precizari, pentru ca e bine ca atunci cand ne rugam, sa avem constiinta ca stam de vorba cu un Parinte care nu e distant, ci este prezent in noi.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de costel

In viata omul aseaza de multe ori nevoile materiale asupra celor spirituale. Si asa ajunge sa se prezinte si in fata lui Dumnezeu: cerand implinirea nevoilor materiale. Insa, cred ca este o perceptie gresita despre Dumnezeu in astfel de cazuri. El nu se vrea a fi vazut ca Cel ce implineste nevointele, ci El se vrea a fi TATA, nu o fiinta indepartata. Iar ca El sa-mi fie TATA, eu trebuie sa am calitatea de fiu al Lui. Si asta nu o dobandesc decat unindu-ma cu El.

Iar eu am o relatie cu tatal meu nu pentru ca imi implineste nevoile, ci pentru ca ma iubeste si il iubesc. La fel si cu Dumnezeu, ii vorbesc nu pentru ca este Cel ce implineste cererile mele, ci pentru ca ma iubeste si Il iubesc.

Am facut aceste precizari, pentru ca e bine ca atunci cand ne rugam, sa avem constiinta ca stam de vorba cu un Parinte care nu e distant, ci este prezent in noi.

Am un coleg bolnav, bietul de el, cum nici nu vă imaginați! Își duce fiecare zi în mari chinuri fizice și nenumărate neputințe. După îndelungi discuții despre rugăciune și iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, într-o zi spune: ”Știi, ieri m-am rugat...” ... ”Cum te-ai rugat, Philippe?”, îl întreb. ”Am spus așa: Mon petit Dieu, est-ce que tu peux m'aider pour ma santé? (Drăguțule Dumnezeu, ai putea să mă ajuți pentru sănătatea mea?)”. I-am spus să continue să se roage și așa, dar Domnul simte dragostea cu care ne rugăm, credința și convingerea...

M-ați putea sfătui cum să-i explic mai bine ? Mă simt tare neputincioasă. Francezii sunt educați să raționeze, să treacă totul prin filtrul logicii, de unde și numărul incredibil de atei... Țara cu numărul cel mai mare de atei de pe planetă...

Mulțumiri anticipate. Doamne ajută!

[Fani71]

În prealabil postat de giovaninnaa

Ziua buna! sa revin... sunt convinsa si constienta ca a-l avea pe Dumnezeu in gandul si in sufletul meu mereu, este o mare taina, o mare bucurie, si aduce multa lumina. Spre asta tind si sper ca intr-o zi o sa ajung sa fac asta!

Insa totusi ma lupt si cu nelamuririle mele... si revenind la ce ma framanta... ma mai gandeam ca daca ne-am lasa total in voia Domnului, si nu ne-am mai ruga pentru diferite maruntisuri, ar insemna totusi sa fim marionete, si El nu ne vrea astfel. Nu ne-am bucura de liberul arbitru. Sau liberul arbitru se manifesta doar in alegerea esentiala - aceea de a urma sau nu calea ortodoxa?

Cred ca este o taina aici, legata de felul cum anume vointa noastra se contopeste cu cea a lui Dumnezeu. Adica abia atunci cand ajungem acolo, suntem cu adevarat liberi. Pana atunci bajbaim.
Este un paradox - ca toate lucrurile esentiale care ni se spun.

Pana sa ajungem acolo, cred ca putem sa ne rugam si pentru ce ni se pare noua bine, dar spunand mereu 'faca-se voia Ta'.

Mai este ceva: Hristos da parabola vaduvei care il bate la cap pe judecatorul nedrept, el o da afara pe usa si eza intra pe fereastra. Ideea parabolei este ca si pe Dumnezeu daca il batem mulmt la cap :-) ne indeplineste rugaciunile. Se spune cateodata ca un bolnav s-a vindecat datorita rugaciunilor, nu? Cred ca prin rugaciunile noastre se intampla intr-adevar ceva, nu este 'numai' voia lui Dumnezeu care se face, El actioneaza si dupa cum il ruugam noi.

Este un subiect complicat.. O carte buna despre rugaciune este cea a Mitropolitului Antonie de Souruj (din Anglia), Scoala Rugaciunii.

PS
C. S. Lewis a spus:
Există două feluri de oameni: cei care îi spun lui Dumnezeu "Facă-se voia Ta" şi cei cărora Dumnezeu le spune "Bine, acţionează după cum crezi".

Interesant, nu?
Probabil, exista mai multe nuante la mijloc intre astea doua.