Judecata de Apoi - de ce abia atunci?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Anca-Miha

Viata ar fi insuportabila, daca Dumnezeu ne-ar pedepsi de indata ce gresim.
Avem si liberul arbitru, pe care Dumnezeu il respecta. Si apoi ne mai da si cate un respiro, ca sa ne revenim. Toate acestea fac parte din bunatatea lui Dumnezeu, caci El nu este drept acum cat suntem n viata, ci ne da sanse peste sanse, este milos, nu drept; abia la Judecata va fi drept, adica ne vor fi cantarite faptele, gandurile, cuvintele, intr-un cuvant totul.
Scopul vietii e de a ne mantui, deci tot ce ni se intampla, e spre mantuirea noastra: unii prin ascultare, iar altii prin suferinta. Omul care sufera tine bine minte invatatura pe care o primeste.

Siguranţa drumului pe care merge şi credinţa în Dumnezeu fac din Sfântul Pavel unul dintre cei mai optimişti oameni. Nici umbră de îndoială, nu îşi pune întrebări când suferă, priveşte cu detaşare când este lăudat. De fapt, a şti că în fiecare încercare îţi este spre mântuire este dătător de nădejde. Încercarea are acel gust amar, precum un medicament ce-l luăm spre vindecare, iar atunci când încercarea apare trebuie să o acceptăm ca pe un tratament.

[sophia]

@cristiboss - poate sa fie si cum spui tu, cu medicamentele.
Numai o observatie - mi-a spus un preot batran cu multi ani in urma ca noi nu putem sa ne comparam cu cei din vremea lui Iisus, mai precis cu sfintii. Ei aveau alte puteri si un avantaj - il cunoscusera pe EL si maica lui, cunoscusera indeaproape vremurile si lucrurile descrise in scripturi. Noi suntem pur si simplu alti oameni.

@Alin - jignesti, contrazici preoti ortodocsi,gresesti etc.. Pe scurt: in exemplul tau nu pot sa aleg dintre soiurile de mere fara sa le stiu. Ori ma sfatuieste cultivatorul, ori trebuie sa le gust pe rand, in timp.
Spui de Maria Egipteanca si altii care practica o credinta fara a sti scripturile. Pai, sa stii ca asta este adevarata credinta de fapt si asta incerc si eu. Important este ce, cum traiesti si ce faci. Cine poate intelege scripturile? Dar sunt oameni care traiesc asa cum stiu ei de la biserica, de la parintii, adica respecta niste reguli elementare si isi iubesc aproapele, il ajuta. Si exista si unele lucruri inascute, sau care se intampla dupa o puternica zguduire in viata. Important este omul si simtirea lui.
Eu stiu ca prin botez capeti credinta (devii ortodox, sau catolic, sau ce botez primesti). Nu prea stiu la ce te referi cu Harul in cazul botezului. Stiu cam ce ar fi harul in cazul preotilor sau calugarilor.
Mai mult nu vreau sa intru in polemica cu tine.

@zoridezi - si eu ma intreb adesea ca si tine. Si mai grav decat la copii este ca multi adulti nu au discernamant. cand ma uit ce se intampla in lume si totul este considerat bun, pozitiv, chiar ma apuca deznadejdea, fiindca alaturi de ei suntem obligati sa cadem si sa suferim si noi (doar trebuie sa ne adaptam, sa ne integram etc.)

@Fani - exact, ai dreptate. Conteaza si parintii, familia, mediul in care traim. Nu ne putem mantui singuri decat daca ne ducem in pustie, singuri. Altfel depindem de altii mereu.
Si aici ma gandesc la parabola cu femeile cu candelele care il asteapta pe Mirele lor. Nu reusesc sa inteleg in ea ( si sa fiu de acord), de ce nu au voie sa le ajute si pe celelalte in credinta. Cumva nu este crestinesc ce se spune acolo, este o contradictie: nu-ti dau tie, nu te ajut, ca sa-L intalnesc numai eu, sa ma mantuiesc numai eu. Daca poti sa ajuti pe altul, fa-o, chiar daca tu ramai la urma. Vei avea si tu locul tau, Dumnezeu te va aprecia si mai mult.
O sa spuneti ca trebuie sa fim toti pregatiti - teoretic da, dar practic nu suntem toti la fel, ca asa suntem facuti, fiecare in altfel.

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Si aici ma gandesc la parabola cu femeile cu candelele care il asteapta pe Mirele lor. Nu reusesc sa inteleg in ea ( si sa fiu de acord), de ce nu au voie sa le ajute si pe celelalte in credinta. Cumva nu este crestinesc ce se spune acolo, este o contradictie: nu-ti dau tie, nu te ajut, ca sa-L intalnesc numai eu, sa ma mantuiesc numai eu. Daca poti sa ajuti pe altul, fa-o, chiar daca tu ramai la urma. Vei avea si tu locul tau, Dumnezeu te va aprecia si mai mult.
O sa spuneti ca trebuie sa fim toti pregatiti - teoretic da, dar practic nu suntem toti la fel, ca asa suntem facuti, fiecare in altfel.

Eu cred ca in parabola asta este vorba de momentul sau situatia, in care nimeni nu ne mai poate ajuta, stam in fata lui Dumnezeu si trebuie sa dam seama de ce am facut NOi cu cele ce ni s-au dat inainte, de El sau de altii. Exista un asemenea moment, totusi. Ca de obicei este vorba de un paradox: pe de o parte nu ne maituim singuri, pe de alta suntem judecati personal.
Nu este o situatie normala, in care ceilalti pot sa ne ajute. Vrea sa ne arate Hristos ca nu pe utem BAZA pe ajutorul celorlalti. Adica este scrisa pentru fetele fara ulei, nu pentru cele cu ulei. :-)
Este insa adevarat ca se zice si ca noi putem ajuta un om chiar si in iad cu rugaciunile noastre.
Stiti povestirea din Dostoievski cu firul de ceapa?

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Eu cred ca in parabola asta este vorba de momentul sau situatia, in care nimeni nu ne mai poate ajuta, stam in fata lui Dumnezeu si trebuie sa dam seama de ce am facut NOi cu cele ce ni s-au dat inainte, de El sau de altii. Exista un asemenea moment, totusi. Ca de obicei este vorba de un paradox: pe de o parte nu ne maituim singuri, pe de alta suntem judecati personal.
Nu este o situatie normala, in care ceilalti pot sa ne ajute. Vrea sa ne arate Hristos ca nu pe utem BAZA pe ajutorul celorlalti. Adica este scrisa pentru fetele fara ulei, nu pentru cele cu ulei. :-)
Este insa adevarat ca se zice si ca noi putem ajuta un om chiar si in iad cu rugaciunile noastre.
Stiti povestirea din Dostoievski cu firul de ceapa?

Nu stiu povestirea lui Dostoievski.
(Relateaza tu, daca vrei. Imi place mult Dostoievski, mi se pare un scriitor profund crestin)

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Nu stiu povestirea lui Dostoievski.
(Relateaza tu, daca vrei. Imi place mult Dostoievski, mi se pare un scriitor profund crestin)

Si mie imi place foooarte mult.

Povestirea e asa: o femeie foarte rea lmoare si ajunge in iad. Ingerul ei pazitor se roaga lui Dumnezeu sa il ajute sa o scoata. Si isi aminteste de o fapta buna, singura neegoista, pe care a facut-o candva femeia: a dat un fir de ceapa unui sarac. Dumnezeu ii spune: bine, poti sa o scoti din iad cu acel fir de ceapa! Ingerul se duce, si ii spune sa se agate de fir ca sa iasa din iad. Ea incepe sa urce, sa urce, sa iasa din foc.. Atunci, alti oameni din iad cand vad ca ea scapa, se agata de picioarele ei. Femeia insa incepe sa se scuture si striga: nu! este ceapa MEA!
Imediat, firul se rupe si femeia cade inapoi...

Am povestit-o cam pe scurt, poate gasesc sursa si v-o dau. Mi se pare ca exprima foarte bine ideea ca nu ne mantuim singuri.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de Fani71

Si mie imi place foooarte mult.

Povestirea e asa: o femeie foarte rea lmoare si ajunge in iad. Ingerul ei pazitor se roaga lui Dumnezeu sa il ajute sa o scoata. Si isi aminteste de o fapta buna, singura neegoista, pe care a facut-o candva femeia: a dat un fir de ceapa unui sarac. Dumnezeu ii spune: bine, poti sa o scoti din iad cu acel fir de ceapa! Ingerul se duce, si ii spune sa se agate de fir ca sa iasa din iad. Ea incepe sa urce, sa urce, sa iasa din foc.. Atunci, alti oameni din iad cand vad ca ea scapa, se agata de picioarele ei. Femeia insa incepe sa se scuture si striga: nu! este ceapa MEA!
Imediat, firul se rupe si femeia cade inapoi...

Am povestit-o cam pe scurt, poate gasesc sursa si v-o dau. Mi se pare ca exprima foarte bine ideea ca nu ne mantuim singuri.

Egoismul anulează orice șansă de mântuire...

[Fani71]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Egoismul anulează orice șansă de mântuire...

Da...
Mai este o povestire, nu stiu de unde:
Cineva merge in iad, si vede numai oameni lihniti de foame. Toti aveau in fata farfurii pline cu cele mai bune mancaruri, dar nu puteau manca, pentru ca aveau linguri foarte lungi si nu reuseau sa isi puna mancarea in gura cu ele.
Dupa asta se duce in rai unde toata lumea era indestulata. Insa si acolo erau aceleasi linguri lungi. Cum faceau? Fiecare ii dadea sa manance vecinului...

În prealabil postat de sophia

Si aici ma gandesc la parabola cu femeile cu candelele care il asteapta pe Mirele lor. Nu reusesc sa inteleg in ea ( si sa fiu de acord), de ce nu au voie sa le ajute si pe celelalte in credinta. Cumva nu este crestinesc ce se spune acolo, este o contradictie: nu-ti dau tie, nu te ajut, ca sa-L intalnesc numai eu, sa ma mantuiesc numai eu. Daca poti sa ajuti pe altul, fa-o, chiar daca tu ramai la urma. Vei avea si tu locul tau, Dumnezeu te va aprecia si mai mult.
O sa spuneti ca trebuie sa fim toti pregatiti - teoretic da, dar practic nu suntem toti la fel, ca asa suntem facuti, fiecare in altfel.

Daca citim versetele respective, se da si o explicatie:

Matei, Capitolul 25
1. Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui.
2. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte.
3. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn.
4. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor.
5. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit.
6. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui!
7. Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor.
8. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre.
9. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi.
10. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis.

Si acum ce e de fapt acest untdelemn: sunt faptele noastre de milostenie, pe care le facem in timpul vietii si care ne duc pana la usa raiului. Nu e niciodata prea tarziu sa ajutam un sarac, un bolnav, un batran: adunam in acest fel untdelemnul de care vom avea nevoie.
Sa nu spunem "Nu prea stau bine cu banii", ci sa dam ultimul banut, precum vaduva, care a dat toata avutia ei: o mica moneda, dar care a fost apreciata de Domnul Iisus Hristos. Nu scrie nicaieri cat sa dai, numai ceea ce dai sa fie dat din toata inima.

Poate explica cineva parabola cu smochinul; pentru mine e vorba de nesupunere in fata lui Dumnezeu, ceea ce se soldeaza cu lipsa de roada. O viata traita dupa propria dorinta si placere, fara a tine cont de Dumnezeu, e o viata lipsita de roadele, care ni se vor cere la judecata, si noi nu le vom avea.

Sa vedem ce srie pe aceasta tema Sf. Ioan Gura de Aur:
http://www.scribd.com/doc/6373931/Sf...a-i-Milostenia

[anna21]

Poate gresesc, Anca Miha, dar eu ma gandesc uneori ca untdelemn= Har.
Ma gandeam ca lumina este credinta, iar untdelemnul este Harul care-l "umple" pe cel cu adevarat credincios. Nu stiu daca am dreptate, repet, nu sunt eu foarte in masura sa comentez versete.. este mai mult ceea ce simt.
(Iar cum este posibil sa "cumperi" untdelemn, nu stiu exact, dar ma gandeam ca trebuie sa dai tot ce ai - nu ma refer la partea materiala, ci la mult mai mult -, sa renunti la tine in sens lumesc, pentru a-L dobandi)

[zoridezi]

În prealabil postat de anna21

Poate gresesc, Anca Miha, dar eu ma gandesc uneori ca untdelemn= Har.
Ma gandeam ca lumina este credinta, iar untdelemnul este Harul care-l "umple" pe cel cu adevarat credincios. Nu stiu daca am dreptate, repet, nu sunt eu foarte in masura sa comentez versete.. este mai mult ceea ce simt.
(Iar cum este posibil sa "cumperi" untdelemn, nu stiu exact, dar ma gandeam ca trebuie sa dai tot ce ai - nu ma refer la partea materiala, ci la mult mai mult -, sa renunti la tine in sens lumesc, pentru a-L dobandi)

Ai dreptate, Sfantul Serafim de Sarov a zis la fel:
"In pilda fecioarelor intelepte si a celor nebune, cand cele nebune au ramas fara de untdelemn, cele intelepte le-au spus: "Mergeti la cei ce vand si cumparati." (Matei 25:9). Dar dupa ce au cumparat, usa camarii mireselor era deja inchisa, iar ele n-au mai putut intra. Unii spun ca lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor nebune se talcuieste ca fiind lipsa de fapte bune in vremea vietii lor. O asemenea interpretare nu este foarte corecta. De ce le-ar lipsi lor faptele bune, cand sunt numite fecioare, chiar daca nebune? Fecioria este virtutea suprema, o stare ingereasca, si ar putea tine locul tuturor celorlalte fapte bune.
"Eu cred ca ceea ce le lipsea lor era harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu. Aceste fecioare au practicat virtutile, dar, in ignoranta lor duhovniceasca, au crezut ca viata crestina consta doar in facerea de bine. Facand fapte bune, ele credeau ca fac lucrarea lui Dumnezeu, dar putin le pasa daca au obtinut harul Duhului Sfant. Aceste moduri de viata, bazate doar pe facerea de bine, fara a incerca cu atentie daca aduc harul Duhului Sfant, sunt mentionate in cartile Sfintilor Parinti. "Exista o alta cale ce pare buna la inceput, dar care sfarseste in adacul iadului."

http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm