Sfanta Liturghie - cind a aparut pentru prima data?

[geo.nektarios]

[SIZE=4]Versiunile vechi ale Liturghiei Sfantului Iacob si Liturghiile derivate din ele.[/SIZE]
[SIZE=4]Limba originala in care s-a savarsit de la inceput Liturghia Sf. Iacob a fost cea greceasca. Dar incepand cel putin de prin sec. III-IV, in regiunile cu populatie de origine siriana, ea a inceput sa fie tradusa si folosita si in limba siriaca, pentru populatia de la sate, care nu stia greceste, iar la orase se savarsea mai departe, in greceste. [/SIZE]
[SIZE=4]Dupa despartirea Bisericilor monofizite si nestoriene (dupa 451), redactia greceasca a ramas sa fie folosita numai de catre ortodocsii din vechile patriarhate, al Ierusalimului si al Antiohiei (numiti de catre monofiziti si melchiti, adica partizani ai imparatului de la Bizant); acestia au tradus-o si ei in limba siriaca veche, intrebuintand-o pana prin sec. XII-XIII, cand au adoptat Liturghiile mai noi, de rit bizantin.[/SIZE]
[SIZE=4]A existat, de asemenea, o traducere armeana a Liturghiei Sf. Iacob, facuta in prima jumatate a sec. al IV-lea, de catre Sf. Grigore Luminatorul, fie dupa originalul grecesc, fie dupa traducerea siriaca, intrebuintata pe atunci in partile Cezareei Capadociei, unde a fost folosita pana catre sfarsitul secolului al V-lea.[/SIZE]
[SIZE=4]Din redactia greaca a Liturghiei Sf. Iacob deriva cele doua Liturghii ortodoxe de azi (cea a Sf. Vasile si cea a Sf. Ioan), precum si Liturghia Bisericii armene.[/SIZE]
[SIZE=4]Din epoca in care Liturghia Sf. Iacob a fost inlocuita definitiv cu Liturghiile de rit bizantin (a Sf. Vasile si ce a Sf. Ioan), redactia greaca a acestei Liturghii a devenit de fapt o Liturghie moarta. Astazi ea se oficiaza numai in unele biserici de limba greaca, o singura data pe an, si anume la ziua pomenirii Sf. Iacob, fratele Domnului (23 octombrie), ori in duminica cea mai apropiata de aceasta data; la Ierusalim ea se oficiaza si in prima duminica de dupa Craciun, cand se face pomenire si despre Sf. Iacob intre rudele apropiate ale Mantuitorului.[/SIZE]
[SIZE=4]O sansa mai mare de supravietuire a avut versiunea siriaca a Liturghiei Sf. Iacob. Ea se pastreaza si se foloseste inca, sub acelasi nume, la Sirienii iacobiti (monofiziti) din fostul patriarhat al Antiohiei si cel al Ierusalimului, care, in sec. al V-lea, s-au organizat in Biserica separata, despartindu-se de trunchiul Bisericii ecumenice dupa sinodul de la Calcedon. Iacobitii o folosesc inca in vechea siriaca, in care a fost tradusa inca din sec. al IV-lea (azi o limba moarta), pastrand forma in care ea se oficia la vremea despartirii de Biserica din Constantinopol, dar adoptand unele particularitati caracteristice doctrinei lor, cum este, de exemplu, adaosul "Cel ce te-ai rastignit pentru noi", din textul trisaghionului.[/SIZE]
[SIZE=4]Liturghia siriaca a Sf. Iacob se intrebuinteaza si la sirienii rasariteni din Malabar (India), precum si la Maronitii din Liban, care au adoptat erezia monotelita, iar din sec. al XVI-lea sunt uniti cu Roma, primind multe influente latine in cultul si Liturghia lor.[/SIZE]
[SIZE=4]Aceeasi Liturghie si tot in limba siriaca a ramas si in folosinta sirienilor rasariteni sau nestorieni persani (numiti si chaldeeni) din Iran (Persia de altadata), Curdistan si Malabar (in sudul Indiei) si chaldeenii uniti (numiti si crestini de rit chaldeean). Toti acestia au pus insa Liturghia lor sub numele primilor misionari crestini din aceste parti, numind-o Liturghia Sfintilor Apostoli Addai si Mari; (Maris), care sunt intemeietorii Bisericii din Edesa si Seleucia (Addai sau Tadeu este unul dintre cei 10 ucenici, iar Marij este discipolul lui).[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]

[geo.nektarios]

[SIZE=4]Importanta Liturghiei Sfantului Iacob in istoria cultului Bisericilor crestine rasaritene. Scurta comparatie cu Liturghiile rasaritene de azi.[/SIZE]
[SIZE=4]Pentru a pune mai graitor in lumina ce insemnatate are Liturghia Sfantului Iacob pentru cultul crestin, in general, si al Bisericilor crestine rasaritene in special, vom prezenta pe scurt, atit trasaturile comune cu celelalte Liturghii rasaritene, cat si pe cele caracteristice ale acestei Liturghii, in forma ei greaca de azi si in variantele derivate din versiunea ei siriaca, intrebuintate in Bisericile necalcedoniene de azi.[/SIZE]
[SIZE=4]Ceea ce se cuvine sa fie subliniat, de la inceput, este faptul ca intre Liturghiile Bisericilor vechi orientale si cele ortodoxe (de rit bizantin) exista o asemanare de structura si conceptie, fundamentata pe unitatea de credinta, pastrata pana la anul 451, cand s-a produs prima sfasiere a unitatii bisericesti. "Micile diferente de ritual sau ceremonial si de texte sau formular, care deosebesc intre ele feluritele Liturghii, sunt atat de putin importante, incat lasa neatinsa unitatea organica a acestor Liturghii. Aceeasi structura sau randuiala generala - aceeasi dezvoltare, prin rituri, rugaciuni, lecturi si imne - a ideei fundamentale care le inspira pe toate, apropie intre ele toate Liturghiile orientale. [/SIZE]
[SIZE=4]Ca si in Liturghiile vechi, si in cele ortodoxe de azi, scopul a ramas acelasi: savarsirea Jertfei euharistice, adica Sfintirea Darurilor si apoi savarsirea tainei comuniunii, adica impartasirea credinciosilor cu ele. Toate prezinta aceeasi impartire in cele trei mari diviziuni ale slujbei, ca si in Liturghiile ortodoxe: Proscomidia, Liturghia catehumeniior si Liturghia credinciosilor.[/SIZE]
[SIZE=4]In cadrul Liturghiilor Bisericilor Vechi Orientale, Proscomidia, care constituie prima parte a slujbei, are aceleasi momente esentiale: pregatirea spirituala-morala a liturghisitorilor, imbracarea vesmintelor, pregatirea si binecuvantarea Darurilor, acoperirea si cadirea lor, rugaciunea de oferire si celelalte.[/SIZE]
[SIZE=4]In Liturghia Sfantului Iacob, Liturghia catehumeniior si-a pastrat simplitatea sa, asa cum era pretutindeni in Biserica primelor veacuri. Desi n-a primit enarxa sau introducerea din prima parte a Liturghiei bizantine (pana la vohodul cu Evanghelia), are comun cu aceasta: ecteniile, imnul "Unule nascut", trisaghionul, vohodul cu Evanghelia, "care reprezinta probabil una dintre influentele ritului bizantin in celelalte Liturghii", lecturile biblice si rugaciunile de la sfarsitul Liturghiei catehumeniior.[/SIZE]
[SIZE=4]Asemanarile si partile comune apar mai ales la Liturghia credinciosilor: partea preanaforala, rugaciunile pregatitoare, iesirea cu Sf. Daruri, cadiri, ectenii, spalarea mainilor, sarutarea pacii si Simbolul de credinta niceo-constantinopolitan. Apare in plus rugaciunea valului, pe care nu o intalnim in ritul bizantin. "Urmeaza apoi marea rugaciune a Sfintei Jertfe (Anafora), nucleul original si centrul tuturor Liturghiilor crestine, tesuta pe firul uniform al acelorasi idei, inlantuite in aceeasi ordine".[/SIZE]
[SIZE=4]Deosebirile apar la diptice (rugaciunile de mijlocire), care, in ambele Liturghii, se aseaza dupa epicleza, dar in Liturghia Sfantului Iacob ele incep cu pomenirea celor vii, pe cand in ritul bizantin incep cu sfintii si cu cei morti.[/SIZE]
[SIZE=4]Partea finala a Liturghiei Sf. Iacob este asemanatoare cu cea din ritul bizantin. Asadar, momentele esentiale ale Liturghiei se gasesc "intr-o forma sau alta, in toate riturile liturgice rasaritene, demonstrand inca odata originea tor comuna si descendenta din acelasi tip al Liturghiei primare a Bisericii, pe care l-au pastrat cu atata scumpatate, in ciuda dezvoltarii lor independente una de alta st a conditiilor externe deosebite, in care au evoluat dupa separarea lor".[/SIZE]
[SIZE=4]In concluzie, se poate spune ca Liturghia Sfantului Apostol Iacob, prin vechimea ei, capata valoare documentara, atestand modul cum s-a inchegat si s-a dezvoltat slujba fundamentala a cultului crestin. Originea sa apostolica, confirmata si recunoscuta de Traditia bisericeasca, arata grija deosebita pe care Biserica o acorda pastrarii si propovaduirii adevarurilor de credinta.[/SIZE]
[SIZE=4]In forma evoluata pe care ne-au transmis-o manuscrisele, ea este o marturie a modului cum adevarurile de credinta, formulate sinodal si receptate de intregul corp al Bisericii, au fost imvesmantate imnologic si marturisite doxologic.[/SIZE]
[SIZE=4]Liturghia Sfantului Apostol Iacob, formula cea mai veche a cultului Bisericii primelor veacuri crestine, chiar in forma ei evoluata de azi, are un pronuntat caracter trinitar. Imnele si rugaciunile sunt consacrate preaslavirii Sfintei Treimi. Aceasta este o noua dovada a vechimii acestei Liturghii si a modului cum Biserica recepta si exprima cultic adevarurile sale de credinta.[/SIZE]
[SIZE=4]Teologii zilelor noastre vor gasi in preocuparile si stradaniile pe care le depun pentru refacerea unitatii bisericesti un model si, in acelasi timp, un temei puternic al lucrarii pentru unitate in Liturghia Sfantului Apostol Iacob, ea insasi marturie si expresie a unitatii vietii liturgice din Biserica cea una a primelor veacuri crestine.[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]

[patinina34]

Multumesc mult Geo, asta da raspuns complet.

[geo.nektarios]

În prealabil postat de patinina34

Multumesc mult Geo, asta da raspuns complet.

BUCURIE, sora mea!!! Fii Binecuvantata!!!

[mihailt]

Mai soro vezi despre fratii adoptivi Domnnului nostru Iisus Hristos, care sunt fii ai Sfantului Iosif ,logodnicul Maicii Domnului aci:
http://www.crestinortodox.ro/articol/10-23-articol
Cam asa zicea si pe siteul orthodoxwiki si pe siteul celor de la mitropolia crestin ortodoxa greaca din SUA.