Despre avort...

[Fani71]

În prealabil postat de Traditie1

Nu compara experienta ta cu a altora. Cunoasterea în lipsa experientei despre care am vorbit nu ma gândeam ca poate surveni la o vârsta ca cea de 20 si ceva de ani, desi în zilele noastre pornografia face ca si copiii sa nu mai aiba secrete fata de actul sexual. dar si în lipsa pornografiei, un om inteligent (si Parintii erau inteligenti) poate întelege efectele asupra vietii, modului de a simti si gândi ale vietii sexuale. Asa cum nu trebuie sa fii femeie ca sa întelegi cum simte ea, sau sa fii barbat ca sa întelegi cum simte el. Prin comparatii, observatie (a comportamentului oamenilor din jurul nostru) unii psihologi sau pasionati de psihologie pot reconstitui exact perceptia anumitor experiente ale altor persoane, fara a avea respectivele experiente. Înca o data, încearca sa depasesti propriile convingeri fiindca de multe ori sunt înselatoare.

Iar în cazul Parintilor, nu era vorba doar de inteligenta si capacitati de psihanaliza (din cauza luptei cu gândurile Parintii erau psihanalisti redutabili, Freud era copil pe lânga cei mai multi dintre ei) ci si de inspiratie. Dumnezeu e atoatecreatorul si atoatestiutorul si nu e neputincios în a transmite iubitilor Sai anumite lucruri. Folosind o expresie a unui neoprotestant, din ecuatia ta lipseste Personajul principal, Dumnezeu.


În folosirea anticonceptionalelor, nu e vorba de judecarea altora ci de ajutarea lor. Metodele contraceptive (inclusiv prezervativele) fac rau. Un om care a folosit astfel de metode si nu s-a pocait va lua cu el constiinta acestor fapte în vesnicie. Crezi ca exista astfel de oameni în împaratia cerurilor? Acolo intra numai cei curati, cei cu pacate nepocaite oricum nu ar fi fericiti fiindca constiinta lor îi mustra vesnic (la aceasta mustrare se adauga si neastâmparul chinuitor rezultat din viata de patimi si suferinta mintii necuratate de mândrie).


Sa obtin viata de familie si viata sexuala? Pai te contrazici, ori spui ca îmi doresc asa ceva, ori ca nu. Realitatea e ca daca nu ai niciodata viata sexuala (nici masturbare) si lupti si împotriva gândurilor si dorintelor, scapi de fascinatia pentru sex, fascinatie care la cei care au e mentinuta de amintirea experientelor. Apropo, discutam cu un prieten divortat care îmi spunea ce mult îl chinuie lipsa vietii sexuale si ma minunam cum de eu nu am asemenea framântari, dimpotriva am pace, satisfactie si simt ca viata îmi merge din plin. E drept ca lipsa vietii sexuale aduce o inadaptare sociala dar cu ajutorul lui Dumnezeu poti recupera aceste lipsuri în totalitate.

Cât despre viata de familie, stie Dumnezeu ce planuri are cu mine, fie sa ramân singur fie sa ma casatoresc. A fost o perioada când ma fascina ideea vietii de cuplu dar acum realizez ca singur ai mai multa libertate si satisfactie. Dar la fel de adevarat e ca singuratatea în mediul urban poate duce la tulburari, asa ca nu exclud casatoria în viitor. Sunt convins ca Dumnezeu va aranja lucrurile în viata mea cum e mai bine.


Nu e vorba de decenta. E vorba ca pentru a-L câstiga pe Dumnezeu trebuie sa renunti la orice altceva. Pe de o parte fiindca Dumnezeu e gelos, pe de alta parte fiindca nu poti sa fii si în Dumnezeu si diverse activitati în acelasi timp. Nu zic ca asta înseamna împotrivirea la orice placere ci ca trebuie sa punem pe Dumnezeu înaintea oricarui lucru. Asta e opinia mea, tu poti avea alta, fiecare alege ce considera bun.

Traditie, eu sunt de acord cu tine ca cineva necasatorit care duce o viata de rugaciune, post si fapte de dragoste crestina poate intelege multe lucruri si despre relatiile sexuale fara sa le practice. Insa anumite lucruri, in afara de faptul ca ar fi sfant indumnezeit, nu cred. Si poate nici atunci - cred ca un asemenea sfant, de altfel, si-ar da seama si nu s-ar baga la ele.

Noi nu comparam aici necunoasterea nepacatoasa cu cunoasterea pacatoasa. O comparam cu cunoasterea sexului in viata unor oameni casatoriti, care incearca sa il traiasca in mod crestin si sa il transfigureze. Intr-un cuplu casatorit crestin care se iubeste cu adevarat, si care practica INTOTDEAUNA prin definitie o forma de asceza (fie ea post dupa regulile din carti, ori alta, legata de boala, de respectul celuilalt, de daruire jertfelnica si de cautare a bucuriei celuilalt, nu a ta proprie), ne impartasim dintr-o cunoastere care are o valoare totusi cand vorbim despre acest subiect, indraznesc sa spun ca este mai mare decat a unuia care vorbeste doar din teorie, fie el cat de curat si de iubitor de Dumnezeu.

[dianaelena]

Mergand azi la Sfanta Liturghie,la sfarsitul slujbei,s-au impartit niste fluturasi in care vorbeau despre avort.E strigator la cer ceea ce se intampla in tara noastra.Din spusele Parintelui,Romania e tara cu cel mai mare procent de mortalitate infantila din Europa.
Am transcris ceea ce am crezut de cuviinta din pliantul respectiv si am postat la mine pe blog.Daca e cineva interesat,il rog sa citeasca.Maine trebuia sa fie ziua mai multor copii...
Doamne ajuta.

http://oaltfeldetoamna.blogspot.com

[Traditie1]

În prealabil postat de Fani71

Traditie, eu sunt de acord cu tine ca cineva necasatorit care duce o viata de rugaciune, post si fapte de dragoste crestina poate intelege multe lucruri si despre relatiile sexuale fara sa le practice. Insa anumite lucruri, in afara de faptul ca ar fi sfant indumnezeit, nu cred. Si poate nici atunci - cred ca un asemenea sfant, de altfel, si-ar da seama si nu s-ar baga la ele.

Noi nu comparam aici necunoasterea nepacatoasa cu cunoasterea pacatoasa. O comparam cu cunoasterea sexului in viata unor oameni casatoriti, care incearca sa il traiasca in mod crestin si sa il transfigureze. Intr-un cuplu casatorit crestin care se iubeste cu adevarat, si care practica INTOTDEAUNA prin definitie o forma de asceza (fie ea post dupa regulile din carti, ori alta, legata de boala, de respectul celuilalt, de daruire jertfelnica si de cautare a bucuriei celuilalt, nu a ta proprie), ne impartasim dintr-o cunoastere care are o valoare totusi cand vorbim despre acest subiect, indraznesc sa spun ca este mai mare decat a unuia care vorbeste doar din teorie, fie el cat de curat si de iubitor de Dumnezeu.

Sursa oricarei cunoasteri si a oricarui bine este Dumnezeu, nu altceva. Nici experienta vietii de cuplu crestin nu face exceptie. Lucrurile lumii create, inclusiv experientele unui cuplu crestin, pot fi intelese de orice om cu ceva cultura, fie el crestin, ateu sau pagan, pentru toti oamenii avem aceeasi structura si putem deduce ce rezulta din convietuire sau alte forme de interactiune interumana.


Ce spui tu despre cuplul crestin cred ca e rodul impresiilor tale. Pentru ca si in viata de cuplu dreptarul trebuie sa fie Dumnezeu, nu propriile teorii si metode.
Sunt multe gaselnite, metode si teorii false cum e si cea cu relativitatea de care vorbeai astazi.

Daca ce spui nu e in Scriptura sau in scrierile Parintilor e probabil fals.

Mantuitorul a atras atentia sa nu iubim nimic mai mult decat pe El pentru ca sa nu gresim in ceea ce facem raportandu-ne la altceva decat la El:

26. Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. (Luca 14).



Si inca ceva: daca un lucru nu poate fi pus in cuvinte acel lucru nu exista sau nu l-ai cunoscut inca, deci daca ar exista acea experienta la care numai oamenii casatoriti au acces ai putea-o transmite si lor verbal. Dar eu cred ca esti sub efectul euforiei.


Apoi, mantuirea inseamna plinatatea existentei si a fericirii, deci cum crezi tu ca Dumnezeu lasa pe cei necasatoriti cu lipsuri in cunoastere? Astfel de lipsuri ar insemna o limitare a fericirii.

Cunoasterea lui Dumnezeu este infinit superioara cunoasterii oricarui lucru creat, deci dobandirea acestei cunoasteri este adevarata valoare.

[Traditie1]

Cred ca ar trebui sa aplici metoda relativizarii la propriile tale convingeri.

Asta inseamna sa te urasti pe tine insuti, adica sa consideri ca tot edificiul propriilor impresii e posibil sa fie fals. De aceea spune Sf. Pavel ca cel care vrea sa devina intelept sa se faca nebun.

In mod natural omul urmeaza propriile impresii si putini sunt cei care detecteaza aceasta amagire. Trebuie sa facem diferenta intre gandurile care ne trec prin minte si realitate.

[Fani71]

În prealabil postat de Traditie1

Sursa oricarei cunoasteri si a oricarui bine este Dumnezeu, nu altceva. Nici experienta vietii de cuplu crestin nu face exceptie. Lucrurile lumii create, inclusiv experientele unui cuplu crestin, pot fi intelese de orice om cu ceva cultura, fie el crestin, ateu sau pagan, pentru toti oamenii avem aceeasi structura si putem deduce ce rezulta din convietuire sau alte forme de interactiune interumana.


Ce spui tu despre cuplul crestin cred ca e rodul impresiilor tale. Pentru ca si in viata de cuplu dreptarul trebuie sa fie Dumnezeu, nu propriile teorii si metode.
Sunt multe gaselnite, metode si teorii false cum e si cea cu relativitatea de care vorbeai astazi.

Daca ce spui nu e in Scriptura sau in scrierile Parintilor e probabil fals.

Mantuitorul a atras atentia sa nu iubim nimic mai mult decat pe El pentru ca sa nu gresim in ceea ce facem raportandu-ne la altceva decat la El:

26. Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. (Luca 14).



Si inca ceva: daca un lucru nu poate fi pus in cuvinte acel lucru nu exista sau nu l-ai cunoscut inca, deci daca ar exista acea experienta la care numai oamenii casatoriti au acces ai putea-o transmite si lor verbal. Dar eu cred ca esti sub efectul euforiei.


Apoi, mantuirea inseamna plinatatea existentei si a fericirii, deci cum crezi tu ca Dumnezeu lasa pe cei necasatoriti cu lipsuri in cunoastere? Astfel de lipsuri ar insemna o limitare a fericirii.

Cunoasterea lui Dumnezeu este infinit superioara cunoasterii oricarui lucru creat, deci dobandirea acestei cunoasteri este adevarata valoare.

Pai ce spun eu nu se contrazice cred cu ce spui tu. Vorbeam despre un cuplu crestin, deci un cuplu care incearca sa raporteze totul de la Dumnezeu, si care isi lasa dragostea transfigurata de El.

In ceea ce priveste cunoasterea: este adevarat ca ea vine de la Dumnezeu. Insa Dumnezeu foloseste lumea, existenta noastra chiar fizica, pentru a o face sa ajunga la noi. Ne face sa cunoastem si prin situatia din viata in care ne-a pus, deci inclusiv prin starea de om casatorit. Casatoria este data spre mantuire, deci experienta care decurge din ea este o experienta care da si cunoastere de si de la Dumnezeu.
Prin 'atingerea alteritatii' in cuplu, noi invatam sa ne raportam la Cel cu totul altul...

Este o carte foarte frumoasa de parintele Marc Antoine Costa de Beauregard , despre Sexualitate si Homosexualitate in ortodoxie (nu am acum titlul exact), in care scrie foarte bine despre lucrurile astea.
(Nu va speriati, nu apara homosexualitatea ci dimpotriva)

Revenind, un om casatorit poate avea cred o cunoastere venita de la Dumnezeu PRIN experienta lui. Iar unul necasatorit poate avea alta cunoastere venita tot de la Dumnezeu, insa pe alte cai. Totusi, experientele nefiind aceleasi, nici cunoasterea nu e choar aceeasi.