Marii calugari/duhovnici - de unde stiu sa sfatuiasca asupra problemelor laice?

Legea lui Moise
„De va avea femeia curgere de sânge, care curge din trupul său, trebuie să stea şapte zile pentru curăţirea sa... Dacă femeii îi va curge sânge mai multe zile şi nu în timpul regulii ei, sau dacă ea are curgere mai mult decât timpul regulii ei obişnuite, atunci în tot timpul curgerii necurăţiei ei va fi necurată, ca şi în timpul regulii ei." (Levitic 15; 19, 25).
Sfinţii Apostoli au urmat învăţăturii Mântuitorului şi în această privinţă. Lovindu-se direct de problema mâncărurilor curate şi necurate, când s-au adunat în Ierusalim la primul Sinod, spre a stabili dacă legea lui Moise este obligatorie şi pentru neamuri (adică pentru oamenii de altă naţionalitate decât evreii), au hotărât că Legea Vechiului Testament este o sarcină nefolositoare, "un jug" prea greu (Fapte 15, 10) şi de aceea nu mai trebuie pusă asupra creştinilor. Pentru aceasta, dintre toate poruncile, aşezămintele, legile, legămintele şi semnele veşnice ale Vechiului Testament, au stabilit ca obligatorii următoarele:
1) ferirea de desfrânare;
2) de cele jertfite idolilor;
3) de mâncarea dobitoacelor sugrumate şi
4) de sânge (Fapte, 15, 20-29).
La acest Sinod Apostolic, Sfântul Apostol Petru, care avusese o vedenie în care Dumnezeu îl îndemnase să mănânce din animalele pe care - după Legile Testamentului Vechi - el însuşi le numise "spurcate" (Fapte, 10, 10-16), a luat cuvântul şi a susţinut - încredinţat fiind, în urma vedeniei ce i s-a arătat - că poruncile din Vechiul Testament, între care se aflau si cele privitoare la mâncăruri, nu mai trebuie ţinute în Testamentul cel Nou (Fapte, 15, 7-11).
,,Ideea necurăţiei femeii în perioada ciclului menstrual este una ce ţine de tradiţia iudaică şi de Vechiul Testament. Nicăieri în Noul Testament nu se spune că femeia este oprită de la a intra în biserică în perioada ciclului..." a spus ÎPS NIFON al Târgoviştei, ierarh care s-a pronunţat ferm în favoarea primirii femeii la Liturghie.
Nu poţi răpi omului dreptul la rugăciune.

Canonul 2 al Sf. Dionisie al Alexandriei (+264)
„Iar în privinţa femeilor, care au curăţirea lunară, dacă se cuvine, aflându-se ele aşa, să intre în casa lui Dumnezeu, socotesc că şi a întreba este de prisos; deoarece cred că nici ele fiind credincioase şi cucernice n-ar îndrăzni aflându-se aşa, sau să se apropie de masa cea sfântă, sau să se atingă de Trupul şi de Sângele lui Hristos;
Canonul 28 al Sf. Ioan Postitorul
„Femeile cele cu scurgeri de sânge obişnuite lor, să nu se atingă de cele sfinte până în a şaptea zi, dispune canonul 2 al Sf. Dionisie ca şi al 7-lea al lui Timotei. Acestea porunceşte pe legea veche, ba nici să se împreuneze cu bărbaţii, care să se întâmple ca din acestea să se nască slabi, bolnavi cei zămisliţi atunci."

Canonul 1 al Sf. Atanasie cel Mare (+373)
„Toate făpturile lui Dumnezeu sunt bune şi curate; fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu n-a făcut nimic netrebnic şi necurat; că după cum zice Apostolul, „ai lui Hristos bună mireasmă suntem între cei ce se mântuiesc" (II Corinteni 2,15). Dar fiindcă săgeţile diavolului sunt diferite şi de multe feluri, şi pe cei mai curaţi la minte se nevoieşte a-i tulbura, şi opreşte pe fraţi de la străduinţele obişnuite, semănând pe ascuns în ei gânduri necurate şi spurcate, vino, ca pe scurt să alungăm amăgirile diavolului, prin harul Mântuitorului nostru şi să întărim mintea celor mai simpli. "Toate sunt curate celor curaţi, iar celor necuraţi şi conştiinţa şi toate le sunt spurcate" (Tit 1, 15).
Dar mă minunez de vicleşugul diavolului, căci fiind el stricăciune şi pieire, stârneşte gânduri la aparenţă curate; iar ceea ce se face este mai curând cursă ori ispitire, căci precum am zis mai înainte, pentru ca să reţină pe cei străduitori de la zelul obişnuit şi mântuitor şi pentru ca să se pară că a învins în această privinţă, întrebuinţează astfel de momeli, care nu aduc nici un folos pentru viaţă, ci provoacă întrebări şi flecării, care trebuiesc înlăturate. Căci, spune-mi mie, iubite şi prea cucernice, ce păcat, sau necurăţie, are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot aşa ca şi cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se elimină prin nări, şi pentru scuipatul ce se elimină prin gură; dar avem să spunem încă mai multe şi despre curgerile din pântece, care sunt necesare celui viu pentru viaţă.

Puteti cititot articolul pe : http://www.lacasuriortodoxe.com/article-27536774.html

[Fani71]

În prealabil postat de Anca-Miha

Legea lui Moise
„De va avea femeia curgere de sânge, care curge din trupul său, trebuie să stea şapte zile pentru curăţirea sa... Dacă femeii îi va curge sânge mai multe zile şi nu în timpul regulii ei, sau dacă ea are curgere mai mult decât timpul regulii ei obişnuite, atunci în tot timpul curgerii necurăţiei ei va fi necurată, ca şi în timpul regulii ei." (Levitic 15; 19, 25).
Sfinţii Apostoli au urmat învăţăturii Mântuitorului şi în această privinţă. Lovindu-se direct de problema mâncărurilor curate şi necurate, când s-au adunat în Ierusalim la primul Sinod, spre a stabili dacă legea lui Moise este obligatorie şi pentru neamuri (adică pentru oamenii de altă naţionalitate decât evreii), au hotărât că Legea Vechiului Testament este o sarcină nefolositoare, "un jug" prea greu (Fapte 15, 10) şi de aceea nu mai trebuie pusă asupra creştinilor. Pentru aceasta, dintre toate poruncile, aşezămintele, legile, legămintele şi semnele veşnice ale Vechiului Testament, au stabilit ca obligatorii următoarele:
1) ferirea de desfrânare;
2) de cele jertfite idolilor;
3) de mâncarea dobitoacelor sugrumate şi
4) de sânge (Fapte, 15, 20-29).
La acest Sinod Apostolic, Sfântul Apostol Petru, care avusese o vedenie în care Dumnezeu îl îndemnase să mănânce din animalele pe care - după Legile Testamentului Vechi - el însuşi le numise "spurcate" (Fapte, 10, 10-16), a luat cuvântul şi a susţinut - încredinţat fiind, în urma vedeniei ce i s-a arătat - că poruncile din Vechiul Testament, între care se aflau si cele privitoare la mâncăruri, nu mai trebuie ţinute în Testamentul cel Nou (Fapte, 15, 7-11).
,,Ideea necurăţiei femeii în perioada ciclului menstrual este una ce ţine de tradiţia iudaică şi de Vechiul Testament. Nicăieri în Noul Testament nu se spune că femeia este oprită de la a intra în biserică în perioada ciclului..." a spus ÎPS NIFON al Târgoviştei, ierarh care s-a pronunţat ferm în favoarea primirii femeii la Liturghie.
Nu poţi răpi omului dreptul la rugăciune.

Canonul 2 al Sf. Dionisie al Alexandriei (+264)
„Iar în privinţa femeilor, care au curăţirea lunară, dacă se cuvine, aflându-se ele aşa, să intre în casa lui Dumnezeu, socotesc că şi a întreba este de prisos; deoarece cred că nici ele fiind credincioase şi cucernice n-ar îndrăzni aflându-se aşa, sau să se apropie de masa cea sfântă, sau să se atingă de Trupul şi de Sângele lui Hristos;
Canonul 28 al Sf. Ioan Postitorul
„Femeile cele cu scurgeri de sânge obişnuite lor, să nu se atingă de cele sfinte până în a şaptea zi, dispune canonul 2 al Sf. Dionisie ca şi al 7-lea al lui Timotei. Acestea porunceşte pe legea veche, ba nici să se împreuneze cu bărbaţii, care să se întâmple ca din acestea să se nască slabi, bolnavi cei zămisliţi atunci."

Canonul 1 al Sf. Atanasie cel Mare (+373)
„Toate făpturile lui Dumnezeu sunt bune şi curate; fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu n-a făcut nimic netrebnic şi necurat; că după cum zice Apostolul, „ai lui Hristos bună mireasmă suntem între cei ce se mântuiesc" (II Corinteni 2,15). Dar fiindcă săgeţile diavolului sunt diferite şi de multe feluri, şi pe cei mai curaţi la minte se nevoieşte a-i tulbura, şi opreşte pe fraţi de la străduinţele obişnuite, semănând pe ascuns în ei gânduri necurate şi spurcate, vino, ca pe scurt să alungăm amăgirile diavolului, prin harul Mântuitorului nostru şi să întărim mintea celor mai simpli. "Toate sunt curate celor curaţi, iar celor necuraţi şi conştiinţa şi toate le sunt spurcate" (Tit 1, 15).
Dar mă minunez de vicleşugul diavolului, căci fiind el stricăciune şi pieire, stârneşte gânduri la aparenţă curate; iar ceea ce se face este mai curând cursă ori ispitire, căci precum am zis mai înainte, pentru ca să reţină pe cei străduitori de la zelul obişnuit şi mântuitor şi pentru ca să se pară că a învins în această privinţă, întrebuinţează astfel de momeli, care nu aduc nici un folos pentru viaţă, ci provoacă întrebări şi flecării, care trebuiesc înlăturate. Căci, spune-mi mie, iubite şi prea cucernice, ce păcat, sau necurăţie, are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot aşa ca şi cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se elimină prin nări, şi pentru scuipatul ce se elimină prin gură; dar avem să spunem încă mai multe şi despre curgerile din pântece, care sunt necesare celui viu pentru viaţă.

Puteti cititot articolul pe : http://www.lacasuriortodoxe.com/article-27536774.html

Merci Anca. Da, asta (canonul sfantului Dionisie) este ce stie toata lumea. Interesant ca si Sf; Atanasie are alta parere (nu stiam) si ca mai exista si in Romania episcopi care sa zica asta. Si eu tot asata am incercat sa va arat ca exista la sf. parinti si o alta viziune a lucrurilor.

Si prin asta v-am aratat ca sfintii parinti se mai si contrazic, chiar si cu canoanele, ceea ce unii au negat. ;-)

Acu, daca se contrazic, eu una pot alege ce versiune mi se pare mai conforma cu adevarul.
Pe mine ma convinge mai mult versiunea ca necuratia vine numai de la pacat, nu de la fenomene naturale. De altfel si pe duhovnicul meu.

Daca stii care e adevarul, atunci poti alege "ce versiune ti se pare mai conforma cu adevarul", dupa cum spui. Mai ramane problema bunului simt...

[Fani71]

În prealabil postat de Anca-Miha

Daca stii care e adevarul, atunci poti alege "ce versiune ti se pare mai conforma cu adevarul", dupa cum spui. Mai ramane problema bunului simt...

Nu prea inteleg ce are de-a face asta cu bunul simt (vorbeam de ciclul la femei si intrarea in biserica respectiv impartasirea). Mi se pare destul de clar ce spun cei trei sfinti care zic ca necuratia este legata doar de pacat pt crestini, iar ceilalti nu aduc nici un fel de argumente ci zic (ca in canonul sfantului Dionisie) ca 'se intelege de la sine'.

Nimeni nu detine adevarul, adevarul fiind o persoana pentru crestini, Hristos insusi. Insa, fiind crestini botezati, si daca mai avem si putoine cunostiinte depsre ortodoxie si incercam sa traim ca niste crestini ce suntem, putem sa folosim discernamantul dat de Dumnezeu ca sa hotaram in niste chestiuni despre care parerile sunt impartite. Nu vom hotari noi, fara sa iesim din Biserica, cand este vorba de dogme, bineinteles.

[AlinB]

În prealabil postat de Fani71

Si prin asta v-am aratat ca sfintii parinti se mai si contrazic, chiar si cu canoanele, ceea ce unii au negat. ;-)

Din punctul asta de vedere numai, si tot a fost buna discutia. Dar tare ma tem ca pentru unii e inutil sa propovaduiesti calea de mijloc, orice le-ai spune tot intr-o extrema se vor duce, pentru ca asa sunt ei, oamenii extremelor.

[Fani71]

În prealabil postat de AlinB

Din punctul asta de vedere numai, si tot a fost buna discutia. Dar tare ma tem ca pentru unii e inutil sa propovaduiesti calea de mijloc, orice le-ai spune tot intr-o extrema se vor duce, pentru ca asa sunt ei, oamenii extremelor.

Am vrut chiar sa deschid un thread despre modul cum ii citim pe sfintii parinti dar mi-e teama ca o sa iasa iar polemici prea multe si nu am timp.

Mai am un exemplu: sfantul Ioan Gura de aur a zis in comentariul la nunta din Cana ca Maica Domnului a facut un pacat cerandu-i lui Hristos sa faca ceva. El nu credea deci ca ea era complect lipsita de pacat, ci credea ca mai putea gresi. Aici se contrazice cu restul parintilor Bisericii si cu traditia liturgica, unde se spune ca Maica Domnului era fara de pacat.
Este mai putin sfant idn cauza asta? Nicidecum!

Deci, sa nu idolatrizamm sfintii. Sa-i iubim, sa-i citim, sa-i respectam, dar sa nu ne fie teama sa le vedem si micile erori sau limitari.

Nu e vorba de a- i dolatriza pe sfinti; problema e ca ne facem noi mai stiutori si mai intelepti decat ei; si asta mi se pare o exagerare, caci avem noi oare Duhul Sfant, cum au avut ei?!?
Dar e stiut ca nici un om nu e fara de pacat, caci materia e inclinat spre pacat.

[AlinB]

În prealabil postat de Anca-Miha

Nu e vorba de a- i dolatriza pe sfinti; problema e ca ne facem noi mai stiutori si mai intelepti decat ei; si asta mi se pare o exagerare, caci avem noi oare Duhul Sfant, cum au avut ei?!?
Dar e stiut ca nici un om nu e fara de pacat, caci materia e inclinat spre pacat.

Adica vrei sa spui ca daca remarci o contradictie flagranta intre anumite scrieri si invatatura Bisericii, sau intre anumiti autori te faci mai "intelept si mai stiutor" decat autorii scrierilor respective..?

Sa inteleg ca Duhul Sfant i-a indrumat gresit? Acolo unde sunt contradictii flagrante, Biserica elimina acele lucrari si nu le da binecuvantare spre tiparire, nu? Acuma eu nu stiu daca tu, Alin B ai studii de specialitate, ca eu am alte studii decat teologice. Poate as reusi sa recunsc si eu niste erezii grosolane, dar ma indoiesc ca asemenea lucrari ar vedea lumina tiparului cu binecuvantare din partea BOR.
Te rog sa-mi exemplifici cu o erezie gasita de tine in scrierile Sfintilor, Aline, ca prea dai impresia ca acestea se gasesc la tot pasul.

În prealabil postat de AlinB

Adica vrei sa spui ca daca remarci o contradictie flagranta intre anumite scrieri si invatatura Bisericii, sau intre anumiti autori te faci mai "intelept si mai stiutor" decat autorii scrierilor respective..?

Tocmai asta afirmam:ca nu e cazul sa ne facem noi "mai intelepti si mai stiutori" decat autorii scrierilor respective.