Marii calugari/duhovnici - de unde stiu sa sfatuiasca asupra problemelor laice?

[ory]

M-am referit la 60 de ani, si, oricum mi-am cerut scuze mai sus, caci am intentionat, de fapt sa spun despre persoanele mai invarsta s atat...
Oricum, indignarea mea venea din lipsa acestora de intelegere fata de specificul varstei fiecaruia, implicit al intelegerii acesteia fata de viata...aruncand cu "intelepciunea" atotstiutoare caatre tineri ca si cu o barda, nu cu invatatura....judecandu-i aspru, in acelasi timp.
Nu mai conteaza, stiu ca imi va veni si timpul meu, sau poate ca nu va mai veni, deja ma simt la aceasta varsta uneori, si fizic si sufleteste...Asta e !
Intelegem cum putem, si putem dupa cum ne duce capul, experientele, educatia, simtamintele...toate la un loc, nu doar o carte de sfintenie citita.

În prealabil postat de ory

...
Oricum, indignarea mea venea din lipsa acestora de intelegere fata de specificul varstei fiecaruia, implicit al intelegerii acesteia fata de viata...aruncand cu "intelepciunea" atotstiutoare caatre tineri ca si cu o barda, nu cu invatatura....judecandu-i aspru, in acelasi timp.

Lipsa noastra de intelegere e pentru pacate, nu pentru viata; viata o acceptam, acceptam si greseli, dar nu persistarea in si afirmarea pacatelor, de parca ar fi a doua natura a noastra.
Pacatele le facem ca experienta negativa, pentru a invata ca asa nu trebuie facut. Dar daca le imbratisam ca pe ceva firesc, chiar de dorit, atunci nu e in ordine.

ory, cand ai facut scoala de soferi, ai fost invatata cum e corect sa sofezi? Cred ca da.
Ei, asa e si aici. Discutam de cum e corect.
Ca facem si noi pacate, e adevarat; dar macar stim cum e corect si ne indreptam. Dar daca luam drept corect ceea ce e de fapt gresit, atunci in veci nu ne putem indrepta.

Daca invatatura crestina ti se pare o barda, atunci intreaba-te in ce crezi; caci aceea nu e invatatura crestina, ci altceva. Si e pacat.

[BogdanF2]

Nu am citit tot threadul, dar vreau sa spun si eu ceva. Omul are de la Dumnezeu constiinta, care daca e ascultata, il invata ce e bine si ce nu.

Cu cat omul o ignora mai mult, cu atat constiinta devine mai tacuta. Cu cat omul asculta mai mult de ea, cu atat constiinta il invata mai multe. Aceste procese insa dureaza, nu sunt instantanee.

Un om duhovnicesc, chiar daca nu are viziuni directe de la Dumnezeu, are insa constiinta mult mai "ascutita", si vede mult mai usor ce e bine si ce nu, indiferent de domeniu.

[AlinB]

Discutiile astea nu au sens.

Ory are o experienta speciala in baza careia afirma ceea ce afirma.
Cat de obiectiva sau subiectiva este ea nu putem spune discutand la modul general iar ea sigur nu ne va spune despre ce e vorba.

Asa ca n-are sens sa va contraziceti in problema asta.

În prealabil postat de AlinB

Discutiile astea nu au sens.

Ory are o experienta speciala in baza careia afirma ceea ce afirma.
Cat de obiectiva sau subiectiva este ea nu putem spune discutand la modul general iar ea sigur nu ne va spune despre ce e vorba.

Asa ca n-are sens sa va contraziceti in problema asta.

Multumesc, Aline pentru interventie. Da, cunoastem.

[Fani71]

În prealabil postat de Anca-Miha

Lipsa noastra de intelegere e pentru pacate, nu pentru viata; viata o acceptam, acceptam si greseli, dar nu persistarea in si afirmarea pacatelor, de parca ar fi a doua natura a noastra.
Pacatele le facem ca experienta negativa, pentru a invata ca asa nu trebuie facut. Dar daca le imbratisam ca pe ceva firesc, chiar de dorit, atunci nu e in ordine.

ory, cand ai facut scoala de soferi, ai fost invatata cum e corect sa sofezi? Cred ca da.
Ei, asa e si aici. Discutam de cum e corect.
Ca facem si noi pacate, e adevarat; dar macar stim cum e corect si ne indreptam. Dar daca luam drept corect ceea ce e de fapt gresit, atunci in veci nu ne putem indrepta.

Daca invatatura crestina ti se pare o barda, atunci intreaba-te in ce crezi; caci aceea nu e invatatura crestina, ci altceva. Si e pacat.

Despre ce pacate vorbesti de fapt, Anca?
Noi vorbeam aici despre competenta unor calugari in orice probleme pe care le-am putea avea noi.
Nu a zis ory, daca am inteles-o eu bine, ca sa facem pacate si sa zicem ca nu sunt.
Morala in ortodoxie nu este un maldar de reguli. este ceva viu, o traire globala care ne apropie de Dumnezeu. De asta era vorba.

Fani, nu-i cunosti toate postarile lui ory; deci nu cred ca e cazul sa raspunzi in numele ei.
Eu am raspuns la afirmatia lui ory de mai sus.

Dar ca sa-ti raspund si tie, Fani, ma refer la toate pacatele, mici sau mari, pe care le poate face un om. In vreme ce viata trebuie traita, pacatele trebuie combatute, nu scuzate, daca vrem sa ne apropiem de Dumnezeu. Caci, daca gasim scuza pacatelor noastre si le facem fara dorinta de indreptare, doar pentru ca sunt parte din viata noastra, ne apropiem si atunci de un "dumnezeu", si anume de stapanitorul acestei lumi.

[ory]

În prealabil postat de Anca-Miha

Fani, nu-i cunosti toate postarile lui ory; deci nu cred ca e cazul sa raspunzi in numele ei.
Eu am raspuns la afirmatia lui ory de mai sus.

Dar ca sa-ti raspund si tie, Fani, ma refer la toate pacatele, mici sau mari, pe care le poate face un om. In vreme ce viata trebuie traita, pacatele trebuie combatute, nu scuzate, daca vrem sa ne apropiem de Dumnezeu. Caci, daca gasim scuza pacatelor noastre si le facem fara dorinta de indreptare, doar pentru ca sunt parte din viata noastra, ne apropiem si atunci de un "dumnezeu", si anume de stapanitorul acestei lumi.

In mod paradoxal, Anca, exact la aceste pacate ma refer si eu, la aceasta mascare a lor, la aceste scuze pe care le amintesti...doar ca eu le directionez acolo unde trebuie si este corect, tu le directionezi acolo unde consideri ca gresesc eu....
Este o diferenta imensa, pe care nu ai cum sa o intelegi...doar citind.

[ory]

Sunt pacate reale acoperite si scuzate de dogmele si scrierile pe care le amintiti, si pacate imaginare, relative neadmise si pedepsite de acestea...
Dar, in toata aceasta situatie, rolul cel mai important il joaca, de fapt omul, profunzimea intelegerii si a responsabilitatii acestuia, care, de multe ori transforma si dogmele si pacatele dupa bunul plac...fara rationament spiritual.

[AlinB]

În prealabil postat de ory

Sunt pacate reale acoperite si scuzate de dogmele si scrierile pe care le amintiti, si pacate imaginare, relative neadmise si pedepsite de acestea...
Dar, in toata aceasta situatie, rolul cel mai important il joaca, de fapt omul, profunzimea intelegerii si a responsabilitatii acestuia, care, de multe ori transforma si dogmele si pacatele dupa bunul plac...fara rationament spiritual.

La ce te referi in definitiv, concret? Exemple. Ca unii ar putea avea impresia ca bati campii..