Este durerea sufleteasca un pacat

[MarinaAlca]

În prealabil postat de Agkelos

Durerea e buna pentru ca ne smereste, dar in acelasi timp se poate transforma in manie daca incercam sa o reprimam. Durerea nu este un pacat. Mai degraba am putea sa o consideram o binecuvantare, pentru ca ne invata mult.

Durerea se poate transforma in manie nu numai atunci cand incercam s-o reprimam dar si cand ne gasim adeseori neputinciosi in a afla scaparea sau o solutie optima de a iesi din acest tavalug.. zarim bulgarele de zapada care se rostogoleste si se mareste si se tot mareste si nu suntem in stare a-l opri, suntem dezarmati, in fata vietii, si a durerii ce ne-o provoaca cei din jurul nostru.. bieti omuleti plini de slabiciuni ... dar cel mai dureros este atunci cand tradarea vine de la cei care ocupa primul loc in inima ta...zbuciumul si clocotul din inima ta sunt insutite.... nu ne ramane decat sa ne rugam...."indeparteaza de la mine Tata paharul acesta"...daca e posibil... daca e voia Ta... de nu.. atunci intareste-ma sa pot duce tot ceea ce imi va aduce ziua de maine.
Cu cateva minute inainte de a intra pe forum tocmai am primit un astfel de "pumnal"....intamplator (sau nu?) ochii mi-au cazut pe acest topic... poate ca e ceea ce Domnul mi-a trimis in aceste momente in care durerea revarsa si nu am cui s-o impartasesc in viata reala. Insa va am pe voi, cei de-o credinta si traire cu mine... si... poate parea ciudat.. desi lacrimile continua sa siruiasca pe chipul schimonosit de durere, simt ca nu sunt singura.Va am pe voi. Si asta nu e deloc putin lucru. Va multumesc ca existati!

În prealabil postat de MarinaAlca

Durerea se poate transforma in manie nu numai atunci cand incercam s-o reprimam dar si cand ne gasim adeseori neputinciosi in a afla scaparea sau o solutie optima de a iesi din acest tavalug.. zarim bulgarele de zapada care se rostogoleste si se mareste si se tot mareste si nu suntem in stare a-l opri, suntem dezarmati, in fata vietii, si a durerii ce ne-o provoaca cei din jurul nostru.. bieti omuleti plini de slabiciuni ... dar cel mai dureros este atunci cand tradarea vine de la cei care ocupa primul loc in inima ta...zbuciumul si clocotul din inima ta sunt insutite.... nu ne ramane decat sa ne rugam...."indeparteaza de la mine Tata paharul acesta"...daca e posibil... daca e voia Ta... de nu.. atunci intareste-ma sa pot duce tot ceea ce imi va aduce ziua de maine.
Cu cateva minute inainte de a intra pe forum tocmai am primit un astfel de "pumnal"....intamplator (sau nu?) ochii mi-au cazut pe acest topic... poate ca e ceea ce Domnul mi-a trimis in aceste momente in care durerea revarsa si nu am cui s-o impartasesc in viata reala. Insa va am pe voi, cei de-o credinta si traire cu mine... si... poate parea ciudat.. desi lacrimile continua sa siruiasca pe chipul schimonosit de durere, simt ca nu sunt singura.Va am pe voi. Si asta nu e deloc putin lucru. Va multumesc ca existati!

Niciodată nu suntem singuri şi dacă undeva,cineva pe care nu l-ai văzut nicodată şi poate nici nu-l vei vedea se gândeşte şi se roagă pentru tine aceasta înseamnă că prin el Dumnezeu îţi trimite un strop de iubire.

[ory]

În prealabil postat de dorinastoica14

Niciodată nu suntem singuri şi dacă undeva,cineva pe care nu l-ai văzut nicodată şi poate nici nu-l vei vedea se gândeşte şi se roagă pentru tine aceasta înseamnă că prin el Dumnezeu îţi trimite un strop de iubire.

Da, asa este...eu simt cativa "stropi de iubire" de-aici de pe forum, chiar daca, poate nu le merit. Important este ca simtsi transmit aceasta simtire mai departe, in mod involuntar. Asta este maretia sufletului uman...pe langa atatea scarbe pamantene.

[MarinaAlca]

În prealabil postat de dorinastoica14

Niciodată nu suntem singuri şi dacă undeva,cineva pe care nu l-ai văzut nicodată şi poate nici nu-l vei vedea se gândeşte şi se roagă pentru tine aceasta înseamnă că prin el Dumnezeu îţi trimite un strop de iubire.

Multumesc Dorina ptr cuvintele de intarire.. si eu te simt aproape.. si sincer regret nespus ca te-am suparat cu mult timp in urma... Ptr ca m-am grabit sa fac presupuneri fara a cunoaste nimic!
Daca stau sa ma gandesc bine, de cate ori suferim si simtim atat de acut durerea pricinuita de cei din jur, ar trebui, macar pret de o clipa sa ne imaginam cata durere am semanat la randul nostru(de multe ori poate involuntar)in sufletele unor fiinte sensibile, care erau cuprinse de multa tristete si scarbe.. iar noi, in loc sa le alinam durerile nu am facut decat sa mai adaugam alti stropi in paharul amar al dezamagirilor si frustrarilor.
Dar ceea ce ne face sa ne deplangem nimicnicia este tocmai faptul ca exact acele persoane se gandesc la noi, se roaga ptr noi!!!!!!!!Deci nu numai ca ne-au iertat,dar nutresc si sentimente pozitive fata de noi, nevrednicii!
Multumesc si ptr superbul trandafiras din gradina proprie!

[sia]

În prealabil postat de dorinastoica14

Niciodată nu suntem singuri şi dacă undeva,cineva pe care nu l-ai văzut nicodată şi poate nici nu-l vei vedea se gândeşte şi se roagă pentru tine aceasta înseamnă că prin el Dumnezeu îţi trimite un strop de iubire.

Doamne ,daca stii cata dreptate ai Dorina..asa se intampla cand nici nu gandesti ..sa primesti un strop de iubire de la cineva pe care nici nu l-ai vazut ..mie mi s-a intamplat . Dumnezeu sa-i binecuvanteze si sa-i tina sanatosi pe toti cei care aduc bucurie si-un strop de mangaiere fara sa astepte ..multumiri .

[tigerAvalo9]

Parintele Arsenie Papacios despre suferinta

http://www.youtube.com/watch?v=ODCzqsneuq8

[tigerAvalo9]

Papacioc*
Scuzati.

[searadevara]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Papacioc*
Scuzati.

bine zis!si frumos

[giovaninnaa]

multumesc din suflet pentru link-ul catre Parintele Arsenie! mare bucurie a sufletului sa-l pot vedea si asculta!

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de MarinaAlca

Durerea se poate transforma in manie nu numai atunci cand incercam s-o reprimam dar si cand ne gasim adeseori neputinciosi in a afla scaparea sau o solutie optima de a iesi din acest tavalug.. zarim bulgarele de zapada care se rostogoleste si se mareste si se tot mareste si nu suntem in stare a-l opri, suntem dezarmati, in fata vietii, si a durerii ce ne-o provoaca cei din jurul nostru.. bieti omuleti plini de slabiciuni ... dar cel mai dureros este atunci cand tradarea vine de la cei care ocupa primul loc in inima ta...zbuciumul si clocotul din inima ta sunt insutite.... nu ne ramane decat sa ne rugam...."indeparteaza de la mine Tata paharul acesta"...daca e posibil... daca e voia Ta... de nu.. atunci intareste-ma sa pot duce tot ceea ce imi va aduce ziua de maine.
Cu cateva minute inainte de a intra pe forum tocmai am primit un astfel de "pumnal"....intamplator (sau nu?) ochii mi-au cazut pe acest topic... poate ca e ceea ce Domnul mi-a trimis in aceste momente in care durerea revarsa si nu am cui s-o impartasesc in viata reala. Insa va am pe voi, cei de-o credinta si traire cu mine... si... poate parea ciudat.. desi lacrimile continua sa siruiasca pe chipul schimonosit de durere, simt ca nu sunt singura.Va am pe voi. Si asta nu e deloc putin lucru. Va multumesc ca existati!

Aceste atacuri sunt cel mai greu de suportat! Nici nu va imaginati cat de mult va inteleg, nu va imaginati! Mi-a salvat sufletul intotdeauna mila ce o am fata de cei ce se bucura sa infinga pumnalul si celebra fraza "Iarta-l, Doamne, ca nu stie ce face!"

Va imbratisez! Putere si lacrimi intaritoare, nu manioase!