Marii calugari/duhovnici - de unde stiu sa sfatuiasca asupra problemelor laice?

[ory]

V-ati gandit vre-odata la contrazicerea statutului unui episcop, care are in acelasi timp si statutul de calugar ?
Acestea doua nu se potrivesc, si, chiar daca strigam sus si tare ca nu exista mantuire in afara ortodoxiei, sau ca fratii nostri catolici sunt niste eretici, tocmai de la acestia a fost imprumutata calugariea sa fie atribuita obligatoriu episcopului.
Inainte episcopul era casatorit, catolicii, insa, au considerat ca aceasta tagma trebuie sa fie sfintita mai cu precadere de feciorie si abstinenta, cum, de altfel ei considera orice parte bisericeasca sa fie obligatoriu supusa acestui fapt.
Daca veti patrunde adevaratele juraminte si taine ale calugariei, veti constata ca ele nu au cum sa faca casa buna cu statutul de episcop, respectiv conducator al bisericii, om politic, pana la urma, determinat de biserica pentru buna functionare a acesteia pe plan social, dar si monahal.
Nu are cum sa fie un episcop sarac...si nu veti gasi nici unul astfel, nu are cum sa fie imbracat saracacios, nu are cum sa mearga pe jos, sa se osteneasca, sa stea departe de lux si lucruri materiale, nu are cum sa vorbeasca un episcop putin, asa cum se presupune in calugarie, nu are cum sa fie supus...cui sa fie supus, cand el supune aproape totul in calea lui ? ! Nu are cum sa fie un episcop "inchis" , vazandu-si de ascultare , de canonul calugaresc destul de greoi si de cele de trebuinta monahicismului, atata timp cat el trebuie sa umble in lumea larga, sa prezideze cazuri de mireni, preoti de mir...etc. Episcopii sunt supusi unor influiente extraordinare, unor presiuni destul de mari din partea intregii activitati pastorale, cum sa-si mai vada acestia de canonul calugarului, de linistea acestuia, nici atat... Un episcop nu are cum sa se lepede de lume...decat intr-o aparenta oarecare, impusa, practic.
Oricum, nu mai conteaza...mergem inainte fara nici un drept de a gandi...ci doar a crede.