Preotul - ce invata el la facultate?

[costel]

În prealabil postat de sophia

Ma intreb adesea ce si cat invata un student la teologie?
Un preot slujeste lui Dumnezeu sau oamenilor?
E bine sa fie mai aspru cu oamenii, sau mai uman, mai cu iubire de oameni?
Invata in facultate cum sa lucreze cu oamenii? Invata psihologie?
Invata sa fie duhovnic, ceva special in sensul asta?

Sunt multe materii, dar am ajuns sa-mi dau seama ca nu sunt foarte importante pentru o buna vietuire. Legatura cu Hristos iti va oferi raspuns la toate. Noi ne-am obisnuit sa punem mare pret pe aceste informatii, pentru ca este mai importanta speculatia decat unirea cu Dumnezeu. Un lucru m-a uimit neincetat: la facultate salile erau aproape goale, prezenta mai aducea un numar ridicat de studenti, pe cand la conferinte cu duhovnici, salile erau pline, si asta nu pentru ca se intra gratuit, ci pentru ca oamenii cautau viata in cuvinte si nu teorie (cuvinte moarte).

Indiferent cata psihologie faci, ea nu se compara cu pogorarea lui Dumnezeu in om. Duhovnicul ca sa dea raspuns potrivit problemelor noastre, nu sta cu tratate de psiholigie in brate, ci sta de vorba cu Dumnezeu. Iar din aceasta intalnire, el ia cuvantul care il vindeca pe om.

[Fani71]

În prealabil postat de costel

Sunt multe materii, dar am ajuns sa-mi dau seama ca nu sunt foarte importante pentru o buna vietuire. Legatura cu Hristos iti va oferi raspuns la toate. Noi ne-am obisnuit sa punem mare pret pe aceste informatii, pentru ca este mai importanta speculatia decat unirea cu Dumnezeu. Un lucru m-a uimit neincetat: la facultate salile erau aproape goale, prezenta mai aducea un numar ridicat de studenti, pe cand la conferinte cu duhovnici, salile erau pline, si asta nu pentru ca se intra gratuit, ci pentru ca oamenii cautau viata in cuvinte si nu teorie (cuvinte moarte).

Indiferent cata psihologie faci, ea nu se compara cu pogorarea lui Dumnezeu in om. Duhovnicul ca sa dea raspuns potrivit problemelor noastre, nu sta cu tratate de psiholigie in brate, ci sta de vorba cu Dumnezeu. Iar din aceasta intalnire, el ia cuvantul care il vindeca pe om.

Da, sigur, trairea este esentialul, insa cuvintele nu sunt ele in teologie purtatoare a revelatiei si a trairii? Nu sunt cuvinte vii?
Nu se spune ca cine se roaga este teolog si cine este teolog se roaga?
Eu cred ca este un pericol aici, in despartirea trairii de teologia 'teoretica'. Daca se prda asa, abstract, fara duh, este rau. Dar nu s epreda asa intotrdeauna! Suntem oameni diferiti si avem nevoie unii dintre noi si de cuvinte teoloigice in care sa joace si ratiunea un loc, in care sa ni se puna si mintea, luminata de duh, la contributie.
Nu este periculos sa lasam la o parte 'logosul' teologiei? poate bancile erau goale si pentru ca nu se pune destul accent in cateheza pe aceasta cunoastere, se lasa sa se inteleaga ca omului de rand ii ajung vietile sfinbtilor ca studiu...
La intrebarile sophiei nu stiu insa sa raspund, iertati-ma ca am deviat discutia darc mi se parea important de facut aceasta precizare.

[costel]

Am scris ce am simtit eu. Pe mine ma sufocau cursurile din facultate. Se rezumau doar la teorie. Pana si prezenta noastra la Liturghie, era prezentata sub forma unei necesitati de a intra la un examen si nu sub forma de a gusta "viata vesnica". Lucrul cel mai de pret cu care am ramas din facultate este prietenia cu alte persoane. Si ea nu s-a realizat prin cursul de morala, dogamatica, liturgica, etc. ci prin intalnirile noastre, intalniri dincolo de facultate.

[Fani71]

În prealabil postat de costel

Am scris ce am simtit eu. Pe mine ma sufocau cursurile din facultate. Se rezumau doar la teorie. Pana si prezenta noastra la Liturghie, era prezentata sub forma unei necesitati de a intra la un examen si nu sub forma de a gusta "viata vesnica". Lucrul cel mai de pret cu care am ramas din facultate este prietenia cu alte persoane. Si ea nu s-a realizat prin cursul de morala, dogamatica, liturgica, etc. ci prin intalnirile noastre, intalniri dincolo de facultate.

Sa ma ierti, nu vroiam sa te critic personal, eu vorbeam in general. ;-)
Da, daca asa era la facultate inseamna ca este o problema..
Pe mine m-au inbogatit si inspirat multe din cursurile pe care le-am urmat (nu au fost nenumarate, pt ca am studiat la distanta) dar erau si unele asa cum zici tu.

[sophia]

Eu nu ma pricep si am deschis acest fir pentru a intelege putin profesia preotului.
Mi se pare ca trebuie sa invete cumva sa lucreze cu oamenii, sa-i convinga, sa-i ajute, sa comunice cu ei. Teoriile si scripturile abstracte nu au valoare daca nu pot fi impartasite oamenilor si eu aici vad dificultatea.
E mai usor de lucrat pentru Dumnezeu decat pentru oameni, mai ales in ziua de azi, cand este atata suferinta pe pamant si lumea cauta ajutor.
Iar in ceea ce priveste duhovnicul, cred ca trebuie si sa fii facut pentru asta, sa ai suflet, finete, intelegere pentru om, intr-un cuvant har, dar trebuie sa si citesti psihologie. Stiu preoti care erau f.interesati in asta si citeau mult.
Spunea unul din ei ca nu poti vindeca, ajuta un om, daca nu-i intelegi, cunosti sufletul, fiinta.
Si la ceea ce spunea Costel:
Te duci la slujba la biserica, indiferent la care, dar cumva este departe de om, mai greu de patruns. Ai nevoie de aceea si de alte lucruri la biserica.
Ca sa fac o paralela: inveti carti manuale, studiezi singur, te duci la curs, dar iti trebuie si profesor si seminar si practica, unde sa intrebi sa comunici, sa nu fii numai spectator si sa inveti pe e rost niste scripturi.

[LapetiteMoc]

Un fost elev a terminat în vara trecută Facultatea de Teologie. Pe tot parcursul anilor de facultate a fost prieten cu o fată de care este și acum îndrăgostit până peste urechi... Nimic nepotrivit în iubirea lor. Patru ani de despărțiri și împăcări succesive... Era trist, abătut de fiecare dată când se despărțeau și mă suna întotdeauna să-și răcorească amarul. După ce se împăcau mergeau împreună la părintele duhovnic (au același duhovnic) care îi îndemna la răbdare și rugăciune pentru a se împlini voia Domnului.
Când despărțirea a fost definitivă, fără cale de reconciliere, plângea ca un copil neajutorat... Discutând cu el, la un moment dat îi spun că poate e mai bine să se adune în recitirea Bibliei decât să se risipească în suferință. ”Poate vreți să spuneți în citirea ei.” ... Astfel am descoperit, cu stupoare , că nu citise deloc Biblia...
I-am găsit atunci explicație la frământarea lui... Dacă se căsătorea cu fata aceea, avea să ajungă preot. Domnul nu a îngăduit relația lor pentru a feri altarul slujirii de un fiu al Lui care încă nu L-a descoperit...

[costel]

Bun lucru e ca omul sa citeasca, dar mai bun si mai ziditor e sa se roage. Daca se va ruga, altfel va citi si Scriptura, "cu alti ochi".

Eu raman la credinta ca o teologie ca sa fie vie, trebuie sa fie profund duhovniceasca. Noi am ajuns doar sa vorbim frumos despre sfinti si sa nu facem mai nimic in a-i urma. Pe de alta parte ramanem doar la manuale si nu ajungem la dialogul cu Dumnezeu.

Nu stiu cum stau lucrurile acum, dar pe vremea mea predomina o raportare exterioara, exclusiv rationala, fara incercarea de aflare a viului din interiorul oricarei abordari teologice. Se vorbea in chip exterior despre Liturghie, Dumnezeu, Parinti. Toate acestea au un efect dezastruos asupra studentilor. Ei pleaca din facultate fara vlaga spirituala.