Interpretarea in duh sau in litera a Scripturii (Geneza 1,2) si a Parintilor?

[Fani71]

În prealabil postat de AlinB

Cred ca asta este diferenta..
Desi totusi natura umana dpdv ortodox este inteleasa ca dualitate (suflet - spiritual, trup - material) si nu ca fiind din 3 componente (suflet, duh, trup).

Ma rog, pana la urma e o problema de terminologie si clasificare nu atat o contradictie.

Da, cum a zis milailt unii parinti vorbesc de dualitate altii de triada (referindu-se si la sf. Pavel - sunt foarte slaba la a gasi citatele...). pana la urma revine la acelasi lucru cred.

Eu am precizat asta pt ca el vorbea de animale care ar avea suflet, dar trebuie atunci precizat ca nu e vorba de duh ci de 'viata'. Altfel ne incurcam in termeni.

[mihailt]

Sufletul plantelor are numai puteri de nutritie,de crestere si de insamantare.
Sufletul animalelor pe langa puterile acestea de le au sufletele plantelor are puteri: "dorinta, adica manie si pofta si prin simtire si prin miscarea impulsiva"
Simtire adica prin cele cinci simturi prin care percepem realitatea.
Miscare impulsiva adica a ne misca mana,piciorul,capul si ce mai e si mai departe de aci si a ne misca de aici acolo.

Sfantul Ioan Damaschinul zice:
"omul comunica cu existentele neinsufletite, participa la viata celor nerationale si se impartaseste cu spiritualitatea celor spirituale".

Prin aceasta sufletul uman e mai presus de cel animal.Sufletul animal nu are "puteri" spirituale.

Iar zice Sfantul Ioan Damaschinul despre sufletul uman:
"
Trebuie sa se stie ca rationalul prin fire conduce irationalul. Puterile sufletului se impart in: putere rationala si putere irationala. Puterea irationala are doua parti: una care nu asculta de ratiune, adica nu se supune ratiunii, alta care asculta si se supune ratiunii. Partea neascultatoare si nesupusa ratiunii se imparte in facultatea vitala, care se numeste si puls, facultatea seminala, adica de nastere si facultatea vegetativa, care se numeste si nutritiva. Acesteia din urma ii apartine si facultatea de crestere, care da forma corpurilor. Aceste facultati nu se conduc de ratiune, ci de natura. Partea care asculta si se supune ratiunii se imparte in manie si pofta, indeobste, partea irationala a sufletului se numeste pasionala si apetitiva.
Trebuie sa se stie ca miscarea impulsiva apartine partii sufletului supusa ratiunii. Facultatea de nutritie, de nastere si pulsul apartin partii nesupuse ratiunii. Puterea de crestere, de nutritie si de nastere se numeste vegetativa, iar pulsul se numeste putere vitala. Puterile partii nutritive sunt patru: atragatoare, care atrage hrana; pastratoare, care tine hrana si nu permite sa fie eliminata indata; transformatoare, care transforma mancarea in humori; eliminatorie, care elimina si evacueaza prin anus ceea ce este de prisos."

(vorbeste mai mult Sfantul Ioan Damaschinul despre partea rationala a sufletului mai incolo la "Despre puterea de cugetare".)
Mai zice Sfantul Ioan Damaschinul:
"ingerii, insa, demonii si sufletele se spune ca sunt necorporali prin har si in comparatie cu grosolania materiei."
Nu vad pe undeva zis la Sfintii Parinti ca sufletele plantelor ar fi nepieritoare sau ale animalelor.

[mihailt]

Bine mai frate Sherlock da nu imi explici si mie rogu-te cum de a ajuns gheata aceea prin Cosmos?
Sau ce zice parintele Serafim Rose despre acea gheata?

[sherlock_holmes]

În prealabil postat de mihailt

Bine mai frate Sherlock da nu imi explici si mie rogu-te cum de a ajuns gheata aceea prin Cosmos?
Sau ce zice parintele Serafim Rose despre acea gheata?

Cum sa nu vere mihail,

S-a facut frig si apa a inghetat!

Care gheata ?

[AlinB]

În prealabil postat de Fani71

Da, cum a zis milailt unii parinti vorbesc de dualitate altii de triada (referindu-se si la sf. Pavel - sunt foarte slaba la a gasi citatele...). pana la urma revine la acelasi lucru cred.

Eu am precizat asta pt ca el vorbea de animale care ar avea suflet, dar trebuie atunci precizat ca nu e vorba de duh ci de 'viata'. Altfel ne incurcam in termeni.

Stiu la ce cuvinte ale Sf. Apostol Pavel te referi, interpretarea lor ca omula avand o natura foarmata din 3 parti distincte nu este ortodoxa, acea (aparent) a 3a parte de care vorbeste Sf. Ap. Pavel se refera la natura superioara a sufletului (cam asa era interpretarea ortodoxa).

"Dar cei care spun ca omul e alcatuit din trup si suflet, fara îndoiala ca nu contesta
existenta duhului uman, ci includ în suflet si notiunea de suflet ca prima treapta, si notiunea de
duh ca a doua treapta a sufletului, si nu separa sufletul de duh, si când zic suflet, înteleg ceea ce
are omul în mod special ca om. Ce are omul special ca om, fata de animal, de pilda? Daca traim
între animale constatam ca si animalele au anumite manifestari, despre care am putea zice ca sunt
manifestari de suflet, dar bineînteles, de suflet animal. Or, Biserica, nu considera ca animalul are
suflet, desi în limba latina, cuvântul „animal” vine de la „anima”, iar în limba latina „anima”
înseamna „suflet”. Zici: „animal”, zici: „însufletit”, „fiinta care are suflet”, fiinta care se
manifesta nu numai ca trup, ci se manifesta si ca suflet, mai ales animalele superioare. Sa ne
gândim, de pilda, la animalele din jurul omului, care îl cunosc pe om, care se apropie de om, care
avem constiinta ca se bucura de om, ca au o afectiune fata de om si omul fata de animale, si ai
impresia ca exista o viata spirituala, desi o viata foarte redusa în fond, o viata stereotipa, în
întelesul ca, de exemplu, albina nu poate face altceva decât ceea ce face, nu face si altceva; face
fagurul, aduna miere, aduna polen, fara sa aiba constiinta ca acesta este lucrul ei. O face, zicem
noi, dintr-un instinct, adica din ceva ce a asezat Dumnezeu în ea, si nu poate sa iasa de sub legea
aceasta a instinctului. Face lucruri despre care nu stie ca le face. Orice om trebuie sa recunoasca
ca e si animal, într-un fel, adica si fiinta însufletita la masura animalului, dar nu-i numai atât,
pentru ca daca ar fi doar animal, atunci n-ar mai fi om. Omul fata de animal are o ascendenta, are
ceva ce animalul nu are. Nu poti sa zice ca omul e animal, ci poti sa zici ca omul are si o viata
animalica, o viata asemanatoare cu a animalelor; si el se hraneste ca animalele, si el se reproduce
ca animalele, deci omul are o existenta animalica, dar nu o existenta negativ animalica, în
întelesul ca e numai atât, ci este si ceva ce nu este animalul. Si atunci când zicem suflet ne
gândim la ceea ce are omul spre deosebire de animal. Ceea ce este în existenta umana, în plus
fata de animal, unii zic ca este duhul, altii zic ca este sufletul, sufletul uman."

http://www.rugulaprins.go.ro/articole.pdf/0320071.pdf

Vad ca a mai fost o discutie despre asta
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=4502

[Fani71]

În prealabil postat de AlinB

Stiu la ce cuvinte ale Sf. Apostol Pavel te referi, interpretarea lor ca omula avand o natura foarmata din 3 parti distincte nu este ortodoxa, acea (aparent) a 3a parte de care vorbeste Sf. Ap. Pavel se refera la natura superioara a sufletului (cam asa era interpretarea ortodoxa).

"Dar cei care spun ca omul e alcatuit din trup si suflet, fara îndoiala ca nu contesta
existenta duhului uman, ci includ în suflet si notiunea de suflet ca prima treapta, si notiunea de
duh ca a doua treapta a sufletului, si nu separa sufletul de duh, si când zic suflet, înteleg ceea ce
are omul în mod special ca om. Ce are omul special ca om, fata de animal, de pilda? Daca traim
între animale constatam ca si animalele au anumite manifestari, despre care am putea zice ca sunt
manifestari de suflet, dar bineînteles, de suflet animal. Or, Biserica, nu considera ca animalul are
suflet, desi în limba latina, cuvântul „animal” vine de la „anima”, iar în limba latina „anima”
înseamna „suflet”. Zici: „animal”, zici: „însufletit”, „fiinta care are suflet”, fiinta care se
manifesta nu numai ca trup, ci se manifesta si ca suflet, mai ales animalele superioare. Sa ne
gândim, de pilda, la animalele din jurul omului, care îl cunosc pe om, care se apropie de om, care
avem constiinta ca se bucura de om, ca au o afectiune fata de om si omul fata de animale, si ai
impresia ca exista o viata spirituala, desi o viata foarte redusa în fond, o viata stereotipa, în
întelesul ca, de exemplu, albina nu poate face altceva decât ceea ce face, nu face si altceva; face
fagurul, aduna miere, aduna polen, fara sa aiba constiinta ca acesta este lucrul ei. O face, zicem
noi, dintr-un instinct, adica din ceva ce a asezat Dumnezeu în ea, si nu poate sa iasa de sub legea
aceasta a instinctului. Face lucruri despre care nu stie ca le face. Orice om trebuie sa recunoasca
ca e si animal, într-un fel, adica si fiinta însufletita la masura animalului, dar nu-i numai atât,
pentru ca daca ar fi doar animal, atunci n-ar mai fi om. Omul fata de animal are o ascendenta, are
ceva ce animalul nu are. Nu poti sa zice ca omul e animal, ci poti sa zici ca omul are si o viata
animalica, o viata asemanatoare cu a animalelor; si el se hraneste ca animalele, si el se reproduce
ca animalele, deci omul are o existenta animalica, dar nu o existenta negativ animalica, în
întelesul ca e numai atât, ci este si ceva ce nu este animalul. Si atunci când zicem suflet ne
gândim la ceea ce are omul spre deosebire de animal. Ceea ce este în existenta umana, în plus
fata de animal, unii zic ca este duhul, altii zic ca este sufletul, sufletul uman."

http://www.rugulaprins.go.ro/articole.pdf/0320071.pdf

Vad ca a mai fost o discutie despre asta
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=4502

Merci Alin. Da, in geeral asa se spune, dar exista si impartirea in trei, de ex. parintele Placide Deseille (calugar in Franta, dupa ce a fost la muntele Athois, si autor al multor lucrari despre ascetica crestina dar si catehetice) asa scrie.
Eu cred ca nu se contrazic aceste doua impartiri.