Destinația divină a omului era de a domni peste pămîntul întreg. Prin căderea în păcat el a pierdut această poziție înaltă. Numai prin căderea în păcatul prin care primii oameni au ajuns sub puterea Satanei, se explică faptul potrivit căruia domnitorul acestei lumi a putut exercita, din clipa aceea, dominația sa asupra oamenilor și asupra întregului pămînt. Dușmanul a ajuns, prin șarpe, în omenire.
Nimeni nu poate spune cît timp au trăit, netulburați, Adam și Eva în comunitate cu Dumnezeu. Ei nu cunoșteau durerea, suferința, nici lacrimile; nu exista boală, nici moarte. Ei se bucurau de ocrotire în paradis și trăiau cu Domnul Dumnezeu în armonie fericită. În răcoarea serii El îi vizita; cerul era pe pămînt. Starea aceasta va veni din nou: „ Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuș va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor” (Apoc. 21, 3b).
Domnul Dumnezeu le-a dat oamenilor o voință liberă, astfel încât ei se pot decide pentru viață sau moarte. Ei pot să aleagă între bine și rău, ascultare și neascultare, credință și necredință. Așa este cu noi toți și astăzi. Atunci la început era vorba despre ascultare, la care din păcate au dat greș: întâi Eva, apoi Adam. Ea a ascultat argumentele și minciunile lui Satan în chip de șarpe, a fost ispitită, a căzut în păcat și l-a atras și pe Adam în acesta. Prin aceasta, căderea în păcat a fost perfectă. Astfel au ajuns amândoi, prin încălcarea poruncii lui Dumnezeu, sub influența dușmanului și au trebuit să moară. Domnul Dumnezeu a împlinit avertizarea și i-a alungat din paradis. Legătura cu El a fost întreruptă, suferința, boala și moartea au venit asupra întregii omeniri, deși dușmanul a făgăduit: „ Hotărât, că nu veți muri veți fi ca Dumnezeu ” (Gen. 3).
Nimeni să nu se spele pe mâini a nevinovăție și să spună: „ Ce mă interesează pe mine? ” , căci fiecare bărbat și fiecare femeie, fiecare fată, fiecare băiat ar fi procedat exact ca Adam și Eva da, ei o mai fac și astăzi. Dumnezeu ne cunoaște pe toți și a știut că nici un om nu poate să împlinească cerințele și poruncile Sale. Și totuși El, în dreptatea Lui, ne-a lăsat să recunoaștem fărădelegile și neascultarea față de El.
Dacă nu ar exista o lege dumnezeiască, nimeni nu ar putea fi condamnat pentru încălcarea ei, și nimeni nu ar vedea necesitatea iertării și mântuirii. Noi toți am fost născuți în această lume pierdută și despărțită de Dumnezeu, de aceea avem nevoie de împăcarea cu El, să fim născuți prin Duhul așa cum a fost născut Fiul lui Dumnezeu și să primim viața veșnică. Conștiința îi avertizează pe toți, chiar și pe cei care nu au auzit niciodată mesajul divin și nu au citit niciodată Biblia. Fiecare știe când minte, înșeală, fură sau face altceva nepermis. Toți, fie săraci sau bogați, buni sau răi, au devenit la fel de vinovați înaintea lui Dumnezeu. Nimeni să nu spună că el n-a omorât pe nimeni sau că nu a comis vreo altă infracțiune, deci nu este așa de rău. Deasupra tuturor stă pedeapsa dreaptă a lui Dumnezeu, de aceea toți trebuie să moară. În viață nu este nimic mai sigur decât moartea, căci „ oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata (Evrei 9:27). ” Noi suntem răspunzători pentru faptele noastre.
|
21.05.2009, 10:42:43
Subiecte asemănătoare
Mod hibrid