Vinul si Biserica ortodoxa

[Florin-Ionut]

20. Odata fiind praznic la Schit, au venit si s-au adunat toti parintii de prin
pustie. Si sezand la masa, au adus si vin ca sa le dea lor, iar fratele care era
randuit sa dea vin la masa, umpland un pahar, a dat unuia din parinti si acela
uitandu-se la frate s-a maniat zicand: fiule, te rog, nu-mi da acel sarpe veninos.
Auzind aceasta parintii, nici unul n-a vrut sa primeasca vin sa bea, iar care
apucasera mai inainte de baura cate un pahar, se caiau foarte si se defaimau.

21. Intrebat-a un frate pe un batran oarecare zicand: spune-mi mie, parinte, ce
voi face ca sa ma mantuiesc? Zis-a lui batranul: pazeste, fiule, ce iti voi zice si te
vei mantui. Intai sileste-te de invata psalmi si rugaciuni sufletesti catre
Dumnezeu, pentru ca acelea te vor pazi de robia vrajmasului si sa nu-ti lasi
pravila ta ca sa nu cazi in mainile vrajmasilor tai. Iubeste toata patimirea rea si
scarba intru rabdare si se vor smeri intru tine patimile tale. Ia aminte foarte, ca
intru nimic sa nu te socotesti pe tine ca esti ceva caci din aceasta iti va veni
umilinta si plangere pentru pacatele tale. Pazeste-te si-ti fereste limba de
minciuna, caci ea goneste frica lui Dumnezeu de la om! Marturiseste-ti toate
faptele tale, toate cugetele si gandurile tale duhovnicescului tau parinte si
ajutorul lui Dumnezeu te va acoperi!
Sileste-te cu toata osardia ta spre lucrul mainilor tale, prin care se va
salaslui intru tine frica lui Dumnezeu. Pazeste-te de vorba multa cu femeile, mai
vartos cu cele tinere! Sa nu ai multa iubire cu cei tineri, nici sa dormi intr-un
asternut cu dansii! Pazeste-ti ochii cand ti se intampla sa te dezbraci, ca sa nu-ti
vezi goliciunea trupului! Ca si din vederea goliciunii trupului se ridica razboi
necurat asupra calugarului. De ti se va intampla sa stai la vreo masa cu oameni
cinstiti si te vor sili sa bei vin, pentru cinstea si dragostea lor primeste pana la
trei pahare, iar mai mult sa nu indraznesti! De vei vedea ca te silesc sa bei mai
mult, atunci mai bine scoala-te si fugi de la masa lor decat sa calci porunca
sfintilor parinti. De la locul in care ti se intampla tie adeseori poticnirea si
caderea in spurcatul pacat si il manii pe Dumnezeu, fugi si te departeaza, pentru
ca in loc nu vei putea sa te pocaiesti! Aceste porunci, fiule, de le vei pazi, cred
lui Dumnezeu ca te vei mantui.

22. A zis un batran: daca inca esti tanar, fugi de vin ca de sarpe si de vei fi silit
la adunare sa bei, putin band, inceteaza! Si macar de te vor jura cei ce te-au
chemat, sa nu iei aminte de juramintele lor! Caci de multe ori satana ii sileste pe
monahi, chiar si pe batrani, sa-i sileasca pe cei mai tineri la bautura de vin si la
mancare multa. Ci tu sa nu te pleci lor, caci vinul si femeile ii despart pe
calugari de Dumnezeu.

23. Zis-a un batran: cand te vei duce undeva, sa nu-ti arati petrecerea ta, sau
cum ca nu mananci untdelemn, sau peste, sau fiertura! Ci numai la vin sa nu
deslegi, de te temi de razboi. Si de te vor prihani vreunii, sa nu ai nici o grija.

24. Era un monah care avea un frate mirean sarac si orice lucra monahui ii da lui
si cu cat ii da cu atat mai mult saracea cel ce lua. Iar monahul mergand, a vestit
unui batran lucrul acesta. Batranul i-a zis: de vrei sa ma asculti, sa nu-i mai dai,
ci zi-i: frate, cand aveam, iti dam tie. Deci si tu, ceea ce poti, din cele ce lucrezi,
adu-mi mie! Si orice va aduce, ia de la dansul! Si unde stii strain, sau batran
sarac, da-le si roaga-i sa faca rugaciune pentru dansul! Iar fratele mergand, a
facut asa. Si venind mireanul, i-a grait lui dupa cuvantul batranului si auzind
acela s-a scarbit. Insa in ziua dintai, luand din osteneala lui cateva verdeturi, le-a
adus monahului. Acela luandu-le, le-a dat batranilor si i-a rugat sa se roage
pentru el. Apoi blagoslovindu-se s-a intors la casa sa. Dupa putin timp iarasi a
venit la monah si i-a adus verdeturi si trei paini. Si luandu-le pe acestea
monahul, a facut ca si mai inainte si blagoslovindu-se mireanul de batrani, s-a
dus. Apoi a venit a treia oara si i-a adus multe bunatati, vin si peste. Si vazand
mnonahul, s-a minunat si i-a chemat pe saraci si i-a odihnit. Apoi i-a zis
mireanului: nu cumva ai trebuinta de putina paine? Iar el a raspuns: nu! Cand
luam de la tine ceva, ca focul intra in casa mea si mistuia si lucrul cel mai mic
pe care il aveam. Iar de cand nu mai iau de la tine, ma blagosloveste Dumnezeu.
Deci mergand fratele, a vestit batranului toate cele ce s-au intamplat. Si i-a zis
lui batranul: au nu stii ca lucrul monahului este foc si oriunde intra arde? Insa
aceasta ii este mai de folos lui. Sa faca milostenie din osteneala sa si sa ia
rugaciune de la sfinti si asa se blagosloveste.

25. Ne-a povestit noua avva Pavel capadocianul acestea: in vremea cand s-a facut
pustiirea persilor, am fugit si noi de la manastirea noastra si ne-am risipit. Deci
intrand eu in Constantinopol, am aflat dupa intamplare o corabie care trebuia sa
mearga la Alexandria. Si dandu-i plata, am intrat intr-insa. si in putine zile am
ajuns la Alexandria. Afland eu acolo monahi din muntele Nitriei, am calatorit
impreuna cu ei. Cand am ajuns la munte, am locuit impreuna cu unul din
batrani. Si petrecand cu dansul un an si trei luni, m-am dus la egumenul
muntelui si i-am zis: fa mila, avvo si da-mi o chilie, ca sa ma odihnesc, ca nu pot
sa traiesc impreuna cu un batran care nu pazeste pravila monahilor, ci a
mirenilor! Acesta ma sileste sa postesc duminica, in celetalte sarbatori si in cele
cincizeci de zile. Iar ce este mai rau, ca nici nu ma lasa sa cant canoanele si
troparele, pe care toti le canta. In zilele Sfantului Post, afara de sambata si de
duminica, nici paine, nici vin, nici untdelemn nu gustam, ci cu poame ne
indestulam, la doua zile. Si a raspuns egumenul muntelui: intoarce-te, frate si
locuieste impreuna cu batranul de voiesti sa te mantuiesti! Ca cel ce pofteste
mantuirea, nici in praznic, nici in ziua duminicii nu trebuie sa petreaca fara
preamarirea lui Dumneze care cu post si priveghere se intareste si se pazeste.
Caci precum pestele fara apa nu poate trai, tot asa, nici monahul fara rugaciune
neincetata, fara post si priveghere, nu poate sa traiasca si sa petreaca dupa
Dumnezeu. Inca indoite zile de post, numai sihastrilor li se cuvin. La fel, poame
sa guste, iar de paine sa se departeze nu este lucru de folos, nici laudat, caci are
semn de slava desarta iar patruzeci de zile de infranare in Sfantul si Marele Post,
cu dezlegare si odihna de la Pasti pana la Pogorarea Duhului Sfant, mirenilor si
bogatilor li se cuvine, nu monahilor.
Troparele si canoanele de cantat si glasurile, preotilor celor din lume si
celorlalti li se cuvin. Caci, pentru aceasta si norodul obisnuieste in biserica sa se
adune, iar monahilor care petrec departe de tulburarile lumii, un lucru ca acesta
nu numai ca nu le este folositor, dar de multe ori si pricinuitor de vatamare. Caci
precum pescarul cu undita si cu viermele vaneaza pestele, asa si diavolul cu
aceste tropare si cu cantarea, cufunda monahul in slava desarta, in veselia
oamenilor, in iubirea de dulceata si poate chiar si in curvie. In departarea de
cantare se afla mantuirea pentru monahul cel ce cu adevarat voieste sa se
mantuiasca.