De la iubire la ura... doar un pas

[axios]

vezi tu nectarel...
nici nu ne gandim la iubirea adevarata acum pentru ca e departe de noi. macar un inceput de iubire sa fie. insa nu e decat egoism sau foc de paie.
iubirea se transforma in bun de larg consum. o cumparam de la bar, din cluburi, de la stadioane, din sala de forta si de unde ni se etaleaza ea cel mai frumos, intr-un ambalaj cat mai atragator.
si de aceea esuam. pentru ca alegem ambalajul... si cand dam un pic coaja la o parte strambam putin din nas si spunem: n-are nimic, un pic defect acolo, dar uite ce ambalaj frumos are... merge-asa...
numai ca, dupa ce se vad la casa lor, ambalajele dispar ca prin minune si raman in toata splendoarea lor... splendoare care poate fi asociata cu uraciune, minciuna, egoism, mojicie, snobism, grandomanie si cu tot ce nu se asteptau cand citeau superficial din ingredientele afisate pe ambalaj...
si trist este ca, nici macar atunci, in al 12-lea ceas, nu incearca sa o ia de la zero si sa lupte pentru ceva. ci incep sa-si arunce care mai de care epitete. si cu siguranta se gasesc atunci mii de motive pentru care cei doi sa se certe. si se acuza reciproc de minciuna. dupa care, amandoi se prezinta la OPC-ul casniciilor din ultima vreme: judecatoria. in loc sa se duca la medic, respectiv duhovnic, despre care cei mai multi nici nu stiu ca exista...
este un topic care suna ceva de genul ortodox de ocazie...
asa sunt si multe din familiile de azi... de ocazie. ca niste statii in care poti urca sau cobori oricand vrei...
cum se poate invata si asuma responsabilitatea alegerilor pe care le facem in viata? si nu ma refer la familii in care chiar se traieste un iad ci la cele care se desfac doar pentru ca el n-a observat ca ea s-a vopsit a saptea oara sau ea nu intelege ca el trebuie sa-si traiasca viata pentru ca s-a indragostit de o colega cu vreo 15 ani mai tanara...