Ecumenismul si consecintele acestuia

[sophia]

Eu stiu asa:
La inceput eram toti fii EGALI ai lui Dumnezeu si exista o SINGURA biserica, facuta de ucenicii lui Iisus, dupa legea cea noua.
Candva s-a facut separarea mai intai o data, mai apoi inca o data, etc.
Asa este vina celor de atunci, de acum sute si sute de ani in urma.
Ce vina au oamenii din ziua de azi din atatea tari si regiuni, ca nu sunt ortodocsi? De ce sunt eretici? Unii sunt mai buni decat ortodocsii.
Cine si dupa ce are dreptul sa judece oamenii si sa-i numeasca injositor eretici? Ce pacat au facut ei daca asa s-au nascut si asa au fost botezati?
Doar stim f.bine ca un copil/bebelus este botezat asa devreme si nu poate sa se opuna? Poate si asta este rau si ar trebui sa poata oamenii sa fie lasati sa-si aleaga confesiunea.
Asta este dragostea dintre oameni care ne-a invatat-o Iisus si pentru care a murit pe cruce?
Si de unde stim ca acest ecumenism pe care multi il urasc nu este vroit acum de Dumnezeu? Poate ca El insusi doreste sa readuca crestinii impreuna in aceeasi biserica, indiferent cine ce compromis trebuie sa faca?
Nu stiu, eu nu ma pricep si nu pot sa judec pe cel de langa mine, numai pentru ca are alta confesiune.

" Cine si dupa ce are dreptul sa judece oamenii si sa-i numeasca injositor eretici? Ce pacat au facut ei daca asa s-au nascut si asa au fost botezati?
"

ce pacat ? pai erezia este un pacat ... iar un eretic se numeste eretic ... un ortodox se numeste ortodox , un catolic se numeste catolic etc etc ...


botezul ortodox nu te obliga sa fii ortodox ... nu te obliga la nimic ...

par iulian de la podromu :


“- Parinte, ati comentat pe larg decizia Sf. Sinod legata de cazul Corneanu… - Ei, ce am spus, am spus. Fiecare are o parere a lui. Si eu o am pe a mea. Si tu o ai pe a ta. Si multi dintre ierarhii romani aveau parerile lor, cum ca mitropolitul trebuia caterisit, sau macar sa i se asigure o retragere onorabila. Dar nu stiu ce s-a intamplat dintr-o data cu convingerile lor, ca si le-au schimbat in totalitate la Sinod! Toti, mai putin mitropolitul Bartolomeu, care a ramas fidel Sfintelor Canoane. Cum se poate asa ceva? Oare nu stiu ca harul se departeaza de la cel ce paraseste cugetarea ortodoxa? (zice Sfantul Vasile cel Mare, nu eu). Dar asa s-au condus lucrurile ca sa nu mai poata spune nimeni adevarul. Si adevarul va va face liberi! (…) Sa ascultati ce va vor invata duhovnicii. Ca ei nu gandesc ca arhiereii. Sa tineti canoanele Apostolice si ale Sfintilor Parinti. Sa tineti credinta dreapta, ca oricat v-ati osteni si oricate fapte bune ati face, fara dreapta credinta nu va mantuiti!“. (…) Noi, acestia mai batrani, o sa ne ducem insa. Rand pe rand. Dar daca nu veti avea sprijin, sa cautati Sfintii Parinti. Sa vedeti ce-a zis cutare parinte despre problema noastra, ce-a zis alt sfant parinte. Intotdeauna sa luati dreptar pe Sfintii Parinti. Mai vin si la mine - tineri teologi mai ales - cu fel si fel de ispite. Bunaoara ca sa ma intrebe asa, de forma, ce parere am despre ecumenism. Parerea mea despre ecumenism este cea a Sfintilor Parinti. Ce zic sfintii sarbi Nicolae Velimirovici si Justin Popovici? Ca este cea mai mare erezie a timpurilor noastre! Si ce zice apostolul Pavel la Tit 3 cu 10? ‘De omul eretic, dupa una si a doua mustrare, desparte-te!‘”

EPISCOPUL MARAMURESULUI SE INDOIESTE DE UTILITATEA “SAPTAMANII DE RUGACIUNE INTERCONFESIONALA”


IN CIUDA fastului cu care a fost organizata si binecuvantata de catre unii ierarhi ortodocsi (spre exemplu IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei) recent incheiata “saptamana a rugaciunii interconfesionale,” inalte fete bisericesti din cadrul BOR refuza sa se supuna curentului ecumenist. Solicitat în direct, în cadrul emisiunii “Universul credintei” de duminica 29 ianuarie sa-si spuna pozitia fata de acest eveniment (fals) ecumenic, P.S. Iustinian Chira, Episcopul Maramuresului si Satmarului (foto) a raspuns:
“Nu cred ca are importanta care este parerea mea. Cred ca foarte importanta este parerea parintilor de la sfintele manastiri din Moldova si din toata tara româneasca, a preotilor care „cu credinta si cu dragoste” se indreapta acum catre sfintele altare si se roaga - parerea acestora are importanta. Importanta are si parerea credinciosilor despre saptamâna de rugaciune, care este straina - acesta este cuvântul însusi - este straina de spiritualitatea Bisericii Ortodoxe. Parerea mea este ca Biserica noastra se roaga de fapt nu numai într-o saptamâna, nu numai în timp limitat, ci Biserica Ortodoxa se roaga pentru unitatea crestinilor la toate serviciile divine - acestea sunt cu adevarat rugaciunile rânduite, ascultate de bunul Dumnezeu.

Miscarea Ecumenica cunoastem cu toti de unde a plecat si care sunt rezultatele; cunoasteti si dumneavoastra, cunoasteti toti - care cunosc… Credinciosii, poporul nu cunoaste, nu stie ce-i aceea ecumenism; nu vede rezultate, nu vede o apropiere, o dragoste, nu vede ca acest ecumenism, aceasta miscare ar fi adus vreo îmbunatatire în relatiile dintre crestinii din toata lumea. Relatiile au ramas aceleasi; nu s-a facut nici un pas, dimpotriva înca, s-a ajuns sa se cada în grave erori în cadrul Miscarii Ecumenice. Și erorile le cunoasteti, nu e cazul sa vi le enumar acum. Asa ca „Saptamâna de rugaciune pentru unitatea crestinilor” este doar un cuvânt pompos, festiv; se face o festivitate fara o finalitate.
Noi, când ne rugam, avem încrederea ca bunul Dumnezeu ne si asculta, daca avem inima curata si suflet drept. Ori, sa faci rugaciuni fara sa vezi un rezultat înseamna ca Dumnezeu nu a ascultat, nu a ajuns la El rugaciunea, nu a fost pornita din inima sfintita si curata. Dar sunt absolut sigur ca rugaciunea unei mame care se roaga lânga copilasul ei, lânga leagan, rugaciunea unui tata, rugaciunile unui credincios, rugaciunile unui calugar, rugaciunile unui preot - acestea sunt cu adevarat ascultate de Dumnezeu si iubite de Dumnezeu. Cam aceasta pot spune, în câteva cuvinte, despre aceasta problema foarte serioasa. (…) Trebuie sa cautam cauza care a dus la aceasta dezbinare. (…) Biserica Ortodoxa trebuie sa se roage în continuare pentru toata lumea - aceasta este rugaciunea pe care Dumnezeu o asteapta de la noi; o rugaciune însotita de fapte sfinte si bune si de dreptate. Dumnezeu, în cazul acesta, ne va asculta rugaciunea. (…) Sensul vietii crestine este de a face din toata populatia globului Fii ai lui Dumnezeu.”

[caminaris]

În prealabil postat de sophia

Eu stiu asa:
La inceput eram toti fii EGALI ai lui Dumnezeu si exista o SINGURA biserica, facuta de ucenicii lui Iisus, dupa legea cea noua.
Candva s-a facut separarea mai intai o data, mai apoi inca o data, etc.
Asa este vina celor de atunci, de acum sute si sute de ani in urma.
Ce vina au oamenii din ziua de azi din atatea tari si regiuni, ca nu sunt ortodocsi? De ce sunt eretici? Unii sunt mai buni decat ortodocsii.
Cine si dupa ce are dreptul sa judece oamenii si sa-i numeasca injositor eretici? Ce pacat au facut ei daca asa s-au nascut si asa au fost botezati?
Doar stim f.bine ca un copil/bebelus este botezat asa devreme si nu poate sa se opuna? Poate si asta este rau si ar trebui sa poata oamenii sa fie lasati sa-si aleaga confesiunea.
Asta este dragostea dintre oameni care ne-a invatat-o Iisus si pentru care a murit pe cruce?
Si de unde stim ca acest ecumenism pe care multi il urasc nu este vroit acum de Dumnezeu? Poate ca El insusi doreste sa readuca crestinii impreuna in aceeasi biserica, indiferent cine ce compromis trebuie sa faca?
Nu stiu, eu nu ma pricep si nu pot sa judec pe cel de langa mine, numai pentru ca are alta confesiune.

Ai dreptate ca Dumnezeu vrea sa se mantuiasca si ei. Poate ca de asta exista acest curent de unificare a bisericilor. Numai ca, despartirea asta e lunga.... are vreo 1000 de ani! In timpul asta ortodoxia a mers pe cale iar restul au luat-o pe camp. daca au luat-o pe camp acuma s-au cam inglodat in noroaie. Insa ei, in loc sa-si doreasca incaltari curate asa cum au ortodocsii, ar vrea mai degraba sa avem si noi noroaie in bocanci! Intelegi? Ei nu vor ortodoxie, nu vor calea cea stramta, ei vor ca si noi sa fim catolici, sa adoptam practicile lor, sa avem si noi slujbele numai in latina, sa stam cu totii asezati pe scaune la slujba, sa facem crime fara probleme ca le putem plati la preot si ne iarta instantaneu Dumnezeu (deci nu mai e nevoie de canoane grele si ani de pocainta) si apoi sa ne impartasim cu Sfintele Taine ca sa nu pierdem timpul si s-o putem lua de la capat cu pacatele (ca timpul trece si nu le putem face pe toate altfel si daca tot avem bani de ce sa nu-i folosim la ceva?). Cand o sa vina catolicii sau protestantii sau care or mai fi - la noi, la ortodocsi, si o sa zica: vreau si eu sa fiu ortodox! atunci eu il voi primi cu draga inima. dar sa negociezi cu dogmele - mai lasam noi mai lasati si voi, asta n-o sa fie in veci, ca Biserica Lui Dumnezeu va exista in veci, nu-i asa?

[vsovi]

ce mai potzi sa zici cand s-au bagat shi la manastirea Nicula? se pare ca s-a construit shi acolo de zor ceva gen CIE-CMB-bilderberg citit shi invers... deci ce sa mai potzi zice? te intristezi shi taci, ca maine poimaine toate cele sfinte vor purta shtampila antichristului autointronat cu participarea patriarhului... ce consecintze crezi ca or sa vina? poi dreptatea lui Dumnezeu vine peste totzi, necazul vine peste totzi fie buni fie rai, din vina noastra... shi se va cutremura pamantul shi toate se vor zgudui shi se va crapa pamantul... shi apa shi foc shi toate toate se vor distruge din pricina celor hulitori shi neascultatori... dar durerile vor fi in sufletele oamenilor... iar Domnul ii va pazi doar pe cei ce tin shi folosesc ce a dat Dumnezeu spre paza... ca cine merge in blestem de blestem va avea parte... ne doare shi nu putem sa facem nimic altceva decat sa ne rugam pentru noi ca sa nu intram in bisericile alea shi sa nu participam la hula shi apostazia generalizanta... unde se aduce jertfa sangeroasa shi sunt o sinagoga a satanei...

nu acuz pe nimeni, nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar nenorocirile vin peste totzi oamenii din pricina celor ce se cred vrednici shi se socotesc nepacatoshi cand savarshesc lucrarea lepadatoriei shi fariseismul eretic imbracat in piei de oi... deci fiecare sa luam aminte la noi inshine... caci de exemplu, eu cand am cazut in pacate cu desenele alea animate japoneze pornografice, ca m-am binedispus privind la ele, Domnul a dat sa vina cutremur in japonia shi eu m-am speriat shi am shtiut ca din vina mea i-a cutremurat, caci daca nu cadeam atunci in pacat shi rabdam sa nu fiu curios precis se milostivea Domnul shi de japoneji pentru mine... deci cine a fost de vina? eu cred ca shi eu chiar daca eram la mii de km distantza de tzara cutremurelor... deshi poate ca o sa zica unii ca eu n-aveam nici un amestec... dar daca a fost tocmai din pricina mea caci chiar atunci a fost cutremurul?

deci intotdeauna aproape se intampla sa moara sau sa sufere unii pentru vinele altora... necazul din vina ta cade intotdeauna pe spatele altuia... e foarte rar cand se intampla sa-tzi primeshti pedeapsa pentru faptele tale... dar candva fiecare ishi va lua rasplata pentru faptele sale... "caci rasplata Mea este cu Mine"

[orthodoxia.i.thanatos]

Parintele Seraphim Rose a spus despre Sf. Filaret Noul Marturisitor: “Pozitia ortodoxa a Mitropolitului Filaret este bazata pe experienta intregii sale vieti petrecuta in ortodoxie… Luarile sale de pozitie care nu admit compromisul in favoarea adevaratei ortodoxii seamana foarte bine cu acelea din secolul al XIX-lea ale celui cu acelasi nume, Mitropolitul Filaret al Moscovei, campionul ortodoxiei patristice in confruntarea cu influentele anti-ortodoxe care veneau dinspre vest.”

Tot ieromonahul Seraphim (Rose), in Cuvintul Ortodox, vol. 12, Nr. 1 din ian. – feb. 1976, mai spunea: “Intre conducatorii Bisericilor Ortodoxe de astazi exista unul singur de la care se asteapta – si nu numai membrii propriei sale Biserici, dar si foarte multi apartinind multor altor Biserici Ortodoxe – sa vina glasul corectitudinii ortodoxe, a adevarului si constiintei nepatate de considerente politice si calcule de orice alta natura. Glasul Mitropolitului Filaret de New York, Intii Statator al Bisericii Ruse din Afara Rusiei este singura voce pe de-antregul ortodoxa intre toti conducatorii ortodocsi. Prin aceasta el este ca si Sfintii Parinti din vremurile vechi, cei care au pus puritatea ortodoxiei mai presus de orice, si sta in mijlocul acestei lumi confuze din punct de vedere religios ca ultimul campion al ortodoxiei in spiritul Consiliilor Ecumenice.”

[orthodoxia.i.thanatos]

Sfintul Mitropolit Filaret, Intii Statator al Bisericii Ruse din Afara Rusiei a scris in ton umil, dar ferm scrisori de ingrijorare (premergatoare, vazut in retrospectiva, anatemei impotriva ecumenismului din 1983) ierarhilor celorlalte jurisdictii ortodoxe cu scopul de le reaminti indatoririle de pastori si invataturile Bisericii cind semnele abaterii de la Credinta cea Adevarata deveneau evidente.

[orthodoxia.i.thanatos]

Prea Fericirilor si Prea Sfintiilor Lor Intii Statatorii Sfintelor Biserici Ortodoxe, Mitropoliti, Arhiepiscopi si Episcopi,

14/27 iulie 1969

Sfintii Parinti si doctorii Bisericii ne indeamna sa avem grija de Adevarul Ortodoxiei ca de lumina ochilor. Domnul nostru Isus Cristos i-a invatat pe Apostolii Sai sa pastreze neschimbate fiecare iota si articol al Legii Dumnezeiesti zicind: “Asa ca, ori cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, si va invata pe oameni asa, va fi chemat cel mai mic in Imparatia cerurilor; dar oricine le va pazi, si va invata pe altii sa le pazeasca, va fi chemat mare in Imparatia cerurilor” (Matei 5:19). El si-a trimis discipolii sa predice doctrinele pe care le-a incredintat lor tuturor neamurilor in forma originala, neschimbata, iar noua, fiecaruia dintre episcopi ne revine aceeasi obligatie in calitate de urmasi ai Apostolilor. Sintem indemnati sa procedam asa si prin definitia dogmatica a celui de-al Saptelea Consiliu Ecumenic: “Pastram neschimbate toate traditiile eclesiastice care ni s-au transmis fie prin cuvint scris sau spus”. Sfintii Parinti prezenti la Consiliu au adugat, in primul lor Canon: “Exemplul pentru cei care au capatat demnitate sacertodala se afla in marturiile si instructiunile cuprinse in scrierile canonice pe care le primim cu bucurie cintind Domnului cu cuvintele pe care Dumnezeu i le-a inspirat lui David: “In calea marturiilor Tale m-am desfatat ca de toata bogatia.”, “Ai poruncit ca marturiile tale sa fie dreptate in veac”, “Intelepteste-ma si viu voi fi”. Daca cuvintele profetiei ne obliga sa pastram marturiile Domnului pentru vecie si sa traim dupa litera lor, este evident ca trebuie sa le urmam fara ezitare si asa cum sint.

Fiecare dintre noi a promis solemn la intronare sa tina Credinta si sa respecte canoanele Sfintilor Parinti, jurind inaintea lui Dumnezeu sa pastreze Ortodoxia nestricata de ispitele si erorile care se strecoara in viata Bisericii.

Daca o anumita ispita apare in sinul unei singure Biserici Ortodoxe, remediul poate fi gasit chiar in acelasi loc. Dar in situatia in care un anumit rau patrunde in toate Bisericile noastre, atunci devine o problema care trebuie sa preocupe pe fiecare episcop. Poate careva sa taca vazind pe multi dintre fratii sai si turmele pe care aceia le conduc umblind pe carari ce dau in prapastie prin pierderea inconstienta a Ortodoxiei?

Sa admitem oare ca din umilinta ar trebui sa pastram tacerea? Sa tratam ca lipsa de respect a da sfaturi altor urmasi ai Sfintilor Apostoli, dintre care unii ocupa cele mai vechi si venerabile tronuri?

In ortodoxie, insa, toti episcopii sint egali in ceea ce priveste Harul si se deosebesc doar prin onoarea care li se acorda.

Ar trebui oare sa ne impacam cu faptul ca fiecare Biserica raspunde numai pentru ea insasi? Dar ce se intimpla atunci cind se fac declaratii in numele intregii Biserici, care tulbura drept-credinciosii, si, astfel, ne implica si pe noi, chiar daca n-am permis nimanui sa le aplice?

Sf. Grigore Teologul a spus odata ca exista situatii “cind chiar si prin tacere putem trada Adevarul”. Oare n-am trada si noi Adevarul daca observind o deviatie de la Ortodoxie am pastra numai tacerea – ceea ce-i intotdeauna mai usor si mai sigur decit sa marturisesti?

Cu toate acestea sintem nevoiti sa constatam ca nici o voce nu se ridica de pe pozitii mai inalte decit ale noastre; de aceea ne vedem nevoiti sa o facem noi, ca sa nu fim certati la Judecata de Apoi ca am vazut pericolul ecumenismului amenintind Biserica si nu i-am avertizat pe episcopii sai.

Bineinteles ne-am adresat deja Prea Fericirii Sale patriarhul Athenagoras si Inalt Prea Sfintiei Sale arhiepiscopul Iakovos al Americilor de Nord si de Sud exprimindu-ne durerea si preocuparea cu privire la activitatile lor ecumenice prin care au vindut dreptul de intii nascut al Bisericii pentru aplauze la scena deschisa. Pozitia adoptata de delegatii ortodocsi la Adunarea Consiliului Mondial al Bisericilor de la Uppsala, un motiv care sporeste ingrijorarea aparatorilor ortodoxiei, ne obliga sa ne facem cunoscuta durerea si tulburarea tuturor fratilor nostri episcopi ortodocsi.

Ne-ati putea intreba de ce va scriem de abia acum despre acea Adunare, dupa aproape un an de la inchiderea lucrarilor. Raspunsul este pentru ca noi nu am avut observatori prezenti si ne-am informat numai din presa, a carei acuratete nu este intotdeauna de incredere. De aceea am asteptat rapoartele oficiale si dupa ce le-am studiat am gasit imperativ sa adresam aceasta scrisoare tuturor episcopilor ortodocsi, cei pe care Domnul i-a insarcinat sa aiba grija de Biserica Sa pe pamint.

Raportul asupra Adunarii de la Uppsala ne-a socat in mare masura pentru ca am putut observa mai bine ca niciodata cit de mult cistiga eroarea ecumenismului aprobarea bisericilor noastre.

Dupa ce primii pasi au fost facuti in organizarea Miscarii Ecumenice multe Biserici Ortodoxe au inceput sa participe la conferintele acesteia, urmind initiativa Patriarhiei Constantinopolului. La aceea vreme o astfel de implicare nu provoca ingrijorare nici celor mai zelosi dintre ortodocsi. Se credea ca Biserica nu va suferi daca reprezentantii sai apareau alaturi de diversi protestanti in cautare de adevar cu scopul de a prezenta Ortodoxia in raspuns la erorile lor. O asemenea participare la conferinte inter-religioase putea fi acceptata ca avind un caracter misionar.

Aceasta pozitie a fost mentinuta in mare parte, desi nu intotdeauna cu consecventa la Adunarea Consiliului Mondial al Bisericilor de la Evanston in 1954. Cu acea ocazie, delegatii ortodocsi au afirmat in plen ca hotaririle Adunarii contravin flagrant invataturile noastre cu privire la Biserica si ca sint in imposibilitate de a se alatura celorlalti in a-si da acordul. In schimb, si-au exprimat pozitiile separat, in concordanta cu doctrina Bisericii Ortodoxe.

Acele hotariri a fost insa atit de categorice incit delegatii ar fi trebuit in mod normal sa declare ca nu se cuvine ca bisericile ortodoxe sa ramina membre in Consiliul Mondial, ca si ceialati, pe baza acelor principii. Protestantii ar fi putut foarte bine sa-i intrebe: “Daca nu sinteti de acord cu principiile noastre de baza, atunci de ce sinteti aici?” Stim ca in conversatii private unii protestanti chiar i-au intrebat asa, dar aceasta intrebare nu s-a pus in sesiunile plenare. Asa se face ca ortodocsii au ramas membri ai unei organizatii cu care au aratat clar ca nu au nimic in comun.

Dar, care este situatia astazi?

Conferinta pan-ortodoxa de la Geneva din iunie 1968 a urmat un curs diferit. Aici s-a exprimat “dorinta generala ca Biserica Ortodoxa sa devina un membru organic al Consiliului Mondial al Bisericilor si hotarirea de a contribui prin toate mijloacele la avansarea acestuia, din punct de vedere teologic si nu numai, la promovarea si dezvoltarea intregii lucrari a Consiliului Mondial al Bisericilor.” Prea Fericirea Sa patriarhul Athenagoras a informat Consiliul Mondial in legatura cu aceasta decizie la 30 iunie 1968. N-au existat nici un fel de retineri; nici o mentiune nu a fost formulata cu privire la obiectivele misionare, nici intr-un caz, nici in celalalt.

Trebuie sa intelegem foarte clar in ce fel de uniune religioasa a fost Biserica Ortodoxa declarata “membru organic” si care sint implicatiile dogmatice ale unei astfel de decizii.

In 1950, la Toronto , Consiliul Mondial al Bisericilor a acceptat anumite declaratii fundamentale, e drept intr-o forma mult mai precauta decit cele din zilele noastre care deja nu mai erau in conformitate cu doctrina ortodoxa a Bisericii. La punctul 4 se afirma ca “fiecare Biserica membra a Consiliului Mondial considera relatia altor Biserici cu Biserica Soborniceasca mentionata in crezuri ca subiect comun pentru reflectie.” Aceasta declaratie este inacceptabila pentru ca se vorbeste despre Biserica ca si cum n-ar exista si ar fi un soi de entitate abstracta mentionata in diferite crezuri de credinta. Totusi, chiar si atunci, la punctul 3 putem citi urmatoarele: “Bisericile membre recunosc ca Biserica lui Cristos este mai larga decit propriile trupuri bisericesti” (Sase Sondaje Ecumenice, New York, 1954, p. 13). Dar pentru ca in punctul precedent (nr. 2) se afirma ca “Bisericile membre ale Consiliului Mondial cred in baza Noului Testament ca Biserica lui Cristos este Una”, apare implicit ori o contradictie sau, daca nu, atunci se enunta o doctrina noua conform careia nimeni nu poate apartine Bisericii celei Una fara sa-i accepte doctrinele si fara sa aiba unitate liturgica cu aceasta.

Declaratiile separate facute la Evanston patru ani mai tirziu in numele tuturor delegatilor ortodocsi au imbunatatit oarecum situatia prin aceea ca au aratat clar ca eclesiologia ortodoxa differa asa de mult in esenta fata de eclesiologiile protestante incit devine imposibil sa compui o declaratie comuna. Astazi insa participantii ortodocsi in Consiliu Mondial al Bisericilor actioneaza in mod diferit; ei au abandonat principiul exprimat la Evanston in incercarea de a uni adevarul cu eroarea. Daca toate Bisericile Ortodoxe sint membre organice ale Consiliului Mondial al Bisericilor, atunci toate deciziile acelui Consiliu sint facute atit in numele lor, cit si al protestantilor.

Daca initial Ortodoxia a participat la intilnirile ecumenice numai ca sa marturiseasca adevarul, facind, ca sa spun asa, munca misionara printre confesiuni straine de Ortodoxie, acum s-a combinat cu acestea, si oricine e liber sa spuna ca cele ce au fost declarate la Uppsala s-au declarat si in numele Bisericilor Ortodoxe membre prin persoanele delegatilor acestora. Si, vai, trebuie sa adaug ca s-au facut si in numele intregii Bisericii Ortodoxe!

[sophia]

Doamne mai Orthodoxie - dar numai in citate poti comunica? Parerea ta, vorbele tale, gandirea ta!

De unde stiti voi toti, ce vor unii si altii, mai ales, acei altii (catolici si alte confesiuni)? Ati vorbit cu ei? I-ati intrebat? A existat o discutie intre capii bisericilor si au spus ei asa?

Ca in orice alta comuniune, este nevoie de smerenie si compromis si aici.
Daca se doreste refacerea Bisericii asa cum a lasat-o Iisus, atunci toti trebuie sa contribuie la asta, inclusiv ortodocsii. Nu stam noi pe un piedestal si toti sa vina si sa se inchine noua, si sa se predea.
Trebuie discutat, regasit ceea ce a fost la inceput, facute noi legi corecte si bune pentru toata lumea.
Probabil ca si ortodoxia are greselile ei in decursul timpului. Nimeni nu este perfect in afara de Dumnezeu.
De ce ii judecati voi pe altii si inca in numele credintei si a lui Dumnezeu?
Adevarul? Acela a lui Iisus Tatal si Fiul conteaza si nu acela al oamenilor (sfinti, teologi, papi, calugari etc.). Si conteaza acel Adevar din vremea Lui. Pe acela nu-l mai are nimeni cu adevarat.