De la iubire la ura... doar un pas

Sentimentul de ura se naste dintr-o rana profunda pe care un sot i-a cauzat-o celuilalt sot; de ex. prin infidelitate, care e resimtita ca o mare tradare. Dintr-odata cei doi nu mai sunt unul, ci devin iar doi; multi nu rezita acestei dureri, care poate aduce omul la nebunie, in cazurile extreme, evident. Am subliniat acest lucru, pentru a vedea cat de grava este infidelitatea fata de sot/sotie si ca trebuie evitata.
Acest sentiment meschin poate lua nastere si din cauza succesului profesional al unuia dintre soti; sau pentru ca unul din soti sta in calea "fericirii" celuilat sot.
Acesta ura nu e decat lipsa dragostei, indiferent ce motive se invoca.
Asa cum dragostea dispare la un moment dat, la fel poate reaparea in cuplu, spre fericirea sotilor.

Exista si sentimentul de dragoste-ura.

[Anna]

Nu e vorba de ura neaparat. Ci poate ca avem asteptari neimplinite. Sau neintelegeri, lipsa de comunicare care degenereaza. Eu si prietenul meu ne certam fffffff mult, dar il iubesc din toata inima si stiu ca si el ma iubeste. E faza ca de multe ori ne simtim raniti de tot felul de lucruri si celalalt nu intelege. Un preot spunea ca "toti oamenii sunt foarte fragili". Cred ca numai nu putem intelege ca oamenii sunt fffff fragili si lucruri care pt noi sunt fix pix pe cel de langa noi il poate rani fff tare. Ne e greu sa percepem cum afecteaza o actiunea de-a noastra pe cel de langa noi, noi percepem numai ce ne raneste sau afecteaza pe noi. Iar aceste lucruri, daca raman nerezolvate si neiertate din inima se acumuleaza si creeaza o distanta uriasa intre oameni. Parca erai asa aproape si te tot indepartezi si te indepartezi si te indepartezi ca pana la urma nici nu-l mai vezi calumea pe celalalt, parca e pe alt continent... Si uneori aceste certuri functioneaza ca o mlastina, cu cat te zbati mai mult cu atat te cufunzi mai tare. Dar daca iubim cu adevarat gasim portita de impacare. Cel putin asa se intampla in cazul meu si ne certam tot mai putin, oricum e nevoie de dorinta sincera din partea amandurora de a nu se mai certa si a avea pace.
Si poate ca ti-ar folosi sa citesti si despre codepententa, vrei sa-ti dau link-ul?

[axios]

În prealabil postat de Anna

Nu e vorba de ura neaparat. Ci poate ca avem asteptari neimplinite. Sau neintelegeri, lipsa de comunicare care degenereaza. Eu si prietenul meu ne certam fffffff mult, dar il iubesc din toata inima si stiu ca si el ma iubeste. E faza ca de multe ori ne simtim raniti de tot felul de lucruri si celalalt nu intelege. Un preot spunea ca "toti oamenii sunt foarte fragili". Cred ca numai nu putem intelege ca oamenii sunt fffff fragili si lucruri care pt noi sunt fix pix pe cel de langa noi il poate rani fff tare. Ne e greu sa percepem cum afecteaza o actiunea de-a noastra pe cel de langa noi, noi percepem numai ce ne raneste sau afecteaza pe noi. Iar aceste lucruri, daca raman nerezolvate si neiertate din inima se acumuleaza si creeaza o distanta uriasa intre oameni. Parca erai asa aproape si te tot indepartezi si te indepartezi si te indepartezi ca pana la urma nici nu-l mai vezi calumea pe celalalt, parca e pe alt continent... Si uneori aceste certuri functioneaza ca o mlastina, cu cat te zbati mai mult cu atat te cufunzi mai tare. Dar daca iubim cu adevarat gasim portita de impacare. Cel putin asa se intampla in cazul meu si ne certam tot mai putin, oricum e nevoie de dorinta sincera din partea amandurora de a nu se mai certa si a avea pace.
Si poate ca ti-ar folosi sa citesti si despre codepententa, vrei sa-ti dau link-ul?

nu e vorba de mine in post ci de ceea ce vad in jurul meu. si poti posta link-ul pentru ei. sigur sunt curiosi. sau poate cei care doresc sa-si inceapa viata de familie ar trebui sa citeasca...
Doamne ajuta!

[AlinB]

E greu sa ajungi la o iubire autentica.

Dragostea fireasca e facila, accesibila, dar amara daca nu se cladeste pe ceva mai puternic..

[anna21]

Cred ca de la iubire la ura nu e nici macar un pas.. e o distanta f mica.
Dar cred ca asta e din cauza ca unul dintre ei (sau amandoi) se iubeste mai mult pe sine decat pe celalalt. O casatorie functioneaza, cred, daca il iubesti pe calalalt macar cat te iubesti pe tine.
Si asta este greu de realizat, pt. ca suntem invatati sa gandim economic (dau atat, primesc atat! neprofitabil).

Cred ca intrebarea cea mai dureroasa este cea legata de pierderea increderii. Daca pierzi increderea, pierzi tot, cred eu.

[Anna]

Cred ca e o carte ffffff buna, am citit-o si m-am regasit in ea, e chiar ffff interesant, si e ffffff in topic
http://www.scribd.com/doc/10960595/L...ependentei-bun

[Anna]

Dupa ce o cititi pe prima, care vine ca un shock, puteti continua cu aceasta, pe aceeasi linie:
http://www.scribd.com/doc/13596994/Iesirea-Din-Labirint

[geo.nektarios]

[SIZE=4]...nimeni nu a intalnit IUBIREA ADEVARATA??? Dar Hristos dintre cei DOI unde este??? "Eu si TATAL una suntem"! sau "acolo unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu acolo sunt si EU" ne spune Domnul Hristos!!![/SIZE]
[SIZE=4]Deci daca intre cei doi ESTE Hristos, este si IUBIREA ADEVARATA!!! Caci Hristos ESTE IUBIREA DESAVARSITA!!! Daca ei nu sunt GATA a se JERTFI unul pt celalalt, pana la a-si da VIATA unul pe celalalt, NU este iubire!! Daca viata FAMILIALA se reduci si se invarte in jurul relatiei conjugale, se AJUNGE la CURVIE SI PATIMA (Sf.Ioan Gura de Aur)! De aici PLEACA Hristos, si se LIPSESC de TOATA BINECUVANTAREA Sa!!! UNde este Hristos, acolo este TOATA BUCURIA SI PACEA!!! Hristos NU poate fi altceva!!! Daca in familie, primul loc il ocupa HRISTOS, viata de famile este una BINECUVANATATA si PLINA DE PACE SI IUBIRE!!![/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]Daca in familie exista sentimentul ascunderii/nesinceritatii fata de cealalalta persoana IUBITA, IUBIREA SCADE cu fiecare minciuna!!! Apare raceala si cei doi se INSTRAINEAZA UNUL DE ALTUL!!!![/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]DAca nu este SINCERITATE, SERIOZITATE SI CINSTE, NU EXISTA TRAINICIE in IUBIRE!!! DACA nu este RECIPROCITATE, RESPECT SI PRETUIRE, NU ESTE IUBIRE!!!! Partenerul meu este PRIMUL "duhovnic"! Este PRIMA persoana careia ii destainuiesc ABSOLUT totul!!! NIMIC NU AM DE ASCUNS FATA DE EA!!! Ce am de ascuns fata de Hristos??? Eu nu imi vad partenera/ul ca fiind mai mic decat Hristos!!! Altfel devin o marioneta!! [/SIZE]
[SIZE=4]Si nu o/il mint pe el/ea, ci pe MINE INSUMI!!![/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]De la NESINCERITATE, de la LIPSA INTELEGERII, de la LIPSA IUBIRII CURATE SI SFINTE DINTRE SOTI, se ajunge atat de repede la URA si DIVORT!!! Familia nu mai este privita ca fiind TREIMEA pamanteasca!!! [/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]PANA NU IL AVEM PE HRISTOS IN NOI, NU SUNTEM NICI NOI IN EL, si nu putem FACE NIMIC!!!![/SIZE]

[axios]

vezi tu nectarel...
nici nu ne gandim la iubirea adevarata acum pentru ca e departe de noi. macar un inceput de iubire sa fie. insa nu e decat egoism sau foc de paie.
iubirea se transforma in bun de larg consum. o cumparam de la bar, din cluburi, de la stadioane, din sala de forta si de unde ni se etaleaza ea cel mai frumos, intr-un ambalaj cat mai atragator.
si de aceea esuam. pentru ca alegem ambalajul... si cand dam un pic coaja la o parte strambam putin din nas si spunem: n-are nimic, un pic defect acolo, dar uite ce ambalaj frumos are... merge-asa...
numai ca, dupa ce se vad la casa lor, ambalajele dispar ca prin minune si raman in toata splendoarea lor... splendoare care poate fi asociata cu uraciune, minciuna, egoism, mojicie, snobism, grandomanie si cu tot ce nu se asteptau cand citeau superficial din ingredientele afisate pe ambalaj...
si trist este ca, nici macar atunci, in al 12-lea ceas, nu incearca sa o ia de la zero si sa lupte pentru ceva. ci incep sa-si arunce care mai de care epitete. si cu siguranta se gasesc atunci mii de motive pentru care cei doi sa se certe. si se acuza reciproc de minciuna. dupa care, amandoi se prezinta la OPC-ul casniciilor din ultima vreme: judecatoria. in loc sa se duca la medic, respectiv duhovnic, despre care cei mai multi nici nu stiu ca exista...
este un topic care suna ceva de genul ortodox de ocazie...
asa sunt si multe din familiile de azi... de ocazie. ca niste statii in care poti urca sau cobori oricand vrei...
cum se poate invata si asuma responsabilitatea alegerilor pe care le facem in viata? si nu ma refer la familii in care chiar se traieste un iad ci la cele care se desfac doar pentru ca el n-a observat ca ea s-a vopsit a saptea oara sau ea nu intelege ca el trebuie sa-si traiasca viata pentru ca s-a indragostit de o colega cu vreo 15 ani mai tanara...