Despre Sabat

[danielmarius05]

În prealabil postat de Litanu

Nici Sfintilor Apostoli nu le-a zis. Acestia au pazit, in continuare, ziua a saptea (sabatul). Istoria confirma faptul ca primii crestini au pazit ziua sambetei. Arhiereul Calist Botosaneanul, episcop de Arges, in "Istoria bisericeasca" din 1902, pg. 55, declara: "Ziua in care crestinii savarseau cultul lor religios la inceput a fost sambata, mai tarziu duminica,".

Daca Sfintii Apostoli si primii crestini (contemporani cu Domnul Iisus Hristos) au pazit ziua a saptea (sambata), cand si cum a aparut pazirea zilei intaia(duminica)?

mai omule, voi adventistii chiar nu intelegeti? Sau va faceti ca nu intelegeti? E atat de simplu: Hristos Mantuitorul nostru a inviat din morti, a innoit legamantul, adica Legea veche si a intemeiat crestinismul pe temelia de nezdruncinat a INVIERII Lui. Sfantul Apostol Pavel ne lamureste pe deplin: "Daca Hristos n-ar fi inviat, zadarnica ar fi credinta noastra, zadarnica si propovaduirea noastra". Asadar, citeste cu atentie textul de la Evrei:
Capitolul 4
1. Să ne temem, deci, ca nu cumva, câtă vreme ni se lasă făgăduinţa să intrăm în odihna Lui, să pară că a rămas pe urmă cineva dintre voi.
2. Pentru că şi nouă ni s-a binevestit ca şi acelora, dar cuvântul propovăduirii nu le-a fost lor de folos, nefiind unit cu credinţa la cei care l-au auzit.
3. Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în odihnă, precum s-a zis: "M-am jurat întru mânia Mea: nu vor intra întru odihna Mea", măcar că lucrurile erau săvârşite de la întemeierea lumii.
4. Căci undeva, despre ziua a şaptea, a zis astfel: "Şi S-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de toate lucrurile Sale".
5. Şi în acelaşi loc, zice iarăşi: "Nu vor intra întru odihna Mea!".
6. Deci, de vreme ce rămâne ca unii să intre în odihnă, iar aceia cărora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat,
7. Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre".
8. Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă.
9. Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu.
10. Pentru că cine a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale.
11. Să ne silim, deci, ca să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă a neascultării.
Cititi mai cu luare aminte textele scripturiastice daca tot vreti sa le folositi ca singura sursa a revelatiei divine supranaturale. Chiar nu vedeti ca spusele voastre sunt lipsite de continut?

[Litanu]

În prealabil postat de danielmarius05

mai omule, voi adventistii chiar nu intelegeti? Sau va faceti ca nu intelegeti? E atat de simplu: Hristos Mantuitorul nostru a inviat din morti, a innoit legamantul, adica Legea veche si a intemeiat crestinismul pe temelia de nezdruncinat a INVIERII Lui. Sfantul Apostol Pavel ne lamureste pe deplin: "Daca Hristos n-ar fi inviat, zadarnica ar fi credinta noastra, zadarnica si propovaduirea noastra".

Ce vreti sa inteleaga adventistii? Cum se desfiinteaza una din cele 10 Porunci ale lui Dumnezeu, prin intepretari interesate? Dvs. ati dat un verset din prima epistola a Apostolului Pavel catre corinteni, cap 15. In acel capitol, incepand cu vers 12, Sfantul Apostol scoate in evidenta insemnatatea Invierii Domnului Iisus Hristos, pentru invierea si mantuirea noastra. Ni se spune, mai pe scurt, ca daca nu crezi in Inviere, nu are nici un rost credinta ta. Nu se vorbeste de vre-o zi. Cititi 1 Corinteni cap 15:12-58 (veti afla multe despre inviere - nu veti afla nimic despre schimbarea singurei zile a saptamanii binecuvantata si sfintita de Dumnezeu, ziua a saptea).

În prealabil postat de danielmarius05

Asadar, citeste cu atentie textul de la Evrei:
Capitolul 4

8. Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă.
9. Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu.

Cititi mai cu luare aminte textele scripturiastice daca tot vreti sa le folositi ca singura sursa a revelatiei divine supranaturale. Chiar nu vedeti ca spusele voastre sunt lipsite de continut?

In primul rand cele doua versete postate de dvs., pe care le-am retinut (Evrei 4:8,9) nu sunt scripturistice, ci sunt niste falsuri. Sa le luam pe rand.

Evrei 4:8.
Traducerea corecta este :
Caci daca le-ar fi dat Iosua odihna, Dumnezeu nu ar mai vorbi, dupa aceea de o alta zi. Punct. Dvs. ati postat un fals in care apre adaugirea "de odihna". In acel verset, se vorbeste despre o alta zi cand vom intra in odihna lui Dumnezeu, pentru ca poporul evreu (poporul ales), condus de Iosua, a ratat intrarea in odihna promisa de Dumnezeu, din cauza neascultarii. Cu alta ocazie putem detalia si limpezi subiectul. Sfanta Scriptura ne lamureste pe deplin.

Tot legat de acest verset, va supun atentiei originalul in limba greaca, plus alte traduceri. Veti constata ca doar traducerea dvs. adauga la sfarsit expresia "de odihna" (stiti dvs. de ce a fost aduagata).

Evrei 4:8
Greaca.
[COLOR=black]Ει γ[/COLOR][COLOR=black]ὰ[/COLOR][COLOR=black]ρ α[/COLOR][COLOR=black]ὐ[/COLOR][COLOR=black]το[/COLOR][COLOR=black]ὺ[/COLOR][COLOR=black]ς [/COLOR][COLOR=black]᾿[/COLOR][COLOR=black]Ιησο[/COLOR][COLOR=black]ῦ[/COLOR][COLOR=black]ς κατέπαυσεν,Ο[/COLOR][COLOR=black]ὐ[/COLOR][COLOR=black]κ αν περ[/COLOR][COLOR=black]ὶ[/COLOR][COLOR=black] άλλης [/COLOR][COLOR=black]ἐ[/COLOR][COLOR=black]λάλει μετ[/COLOR][COLOR=black]ὰ[/COLOR][COLOR=black] τα[/COLOR][COLOR=black]ῦ[/COLOR][COLOR=black]ταημέρας.[/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=black]transliterat:[/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=black]ei gar autous iēsous katepausen ouk an peri allēs elalei meta tauta ēmeras [/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=black]Biblia Vulgata:[/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=black]nam si eis Iesus requiem praestitisset numquam de alio loqueretur [COLOR=Blue]posthac die [/COLOR][/COLOR][COLOR=black][COLOR=Black](Punct)[/COLOR]
[/COLOR][COLOR=black]International Standard Version 2008:[/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=black]For if Joshua had given them rest, he would not have spoken later about [/COLOR][COLOR=Blue][COLOR=#FF6600]another day[/COLOR][COLOR=black].[/COLOR][/COLOR][COLOR=black](Punct)
[/COLOR][COLOR=black]King James Version:[/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=black]For if Jesus had given them rest, then would he not afterward have spoken [/COLOR][COLOR=#FF6600]of [COLOR=Blue]another day[/COLOR][/COLOR][COLOR=black][COLOR=Blue].[/COLOR] [/COLOR][COLOR=black](Punct)
[/COLOR][COLOR=black]Darby Bible[/COLOR][COLOR=black]
[/COLOR][COLOR=black]Car si Josué leur avait donné le repos, il n'aurait pas parlé après cela [/COLOR][COLOR=Blue][COLOR=#FF6600]d'un autre jour[/COLOR][COLOR=black].(PUNCT)[/COLOR][/COLOR]

[COLOR=Blue][COLOR=black][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=Blue][COLOR=black]Voi cauta si traduceri ortodoxe vechi. Sunt convins ca nici acolo nu voi gasi adaugirea din traducerea dvs. Vechii ortodocsi erau oameni sinceri. Nu modificau Sfanta Scriptura, chiar daca le-ar fi placut ca unele versete sa sune altfel.[/COLOR][/COLOR]

[COLOR=Blue][COLOR=black][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=Blue][COLOR=black]Evrei 4:9[/COLOR][/COLOR]
"Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu."(traducerea falsificata postata de dvs).


Iata cum suna versetul in limba greaca si traducerea lui, cuvant cu cuvant:
"Ara [ Deci ] apoleipetai [ ramane inca ] Sabatismos [ sarbatoarea Sabatului ] to lao [ poporului ] tu Theu [ lui Dumnezeu ]."

Adica:"Deci, ramane inca, sarbatoarea sabatului (sambetei), pentru poporul lui Dumnezeu"

Nu se vorbeste despre nici o schimbare. Nu stiu de unde a scos traducatorul dvs. expresia "alta", cand originalul grecesc spune "ramane".

Iata si traduceri vechi ortodoxe ale aceluiasi verset (Evrei 4:9):

"Iata dara au ramas serbarea sambetei narodului lui Dumnezeu." - Biblia de la Bucuresti, 1688.

"Deci dar ramane inca repaus de sambeta pentru poporul lui Dumnezeu." - Biblia Nitzulescu, 1905.





[COLOR=Blue][COLOR=black]
[/COLOR][/COLOR]

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Litanu

Iata si traduceri vechi ortodoxe ale aceluiasi verset (Evrei 4:9):

"Iata dara au ramas serbarea sambetei narodului lui Dumnezeu." - Biblia de la Bucuresti, 1688.

"Deci dar ramane inca repaus de sambeta pentru poporul lui Dumnezeu." - Biblia Nitzulescu, 1905.

redau mai jos inca doua traduceri vechi romanesti ale aceluiasi verset:

"Drept aceaea, s-au lăsat sărbătoarea sâmbetii norodului lui Dumnezeu." - Biblia de la Blaj 1795

"Drept aceea, s-a lăsat odihnă norodului lui Dumnezeu." - Biblia sinodala 1914

[valentin.viliga]

În prealabil postat de tricesimusquintus

redau mai jos inca doua traduceri vechi romanesti ale aceluiasi verset:

"Drept aceaea, s-au lăsat sărbătoarea sâmbetii norodului lui Dumnezeu." - Biblia de la Blaj 1795

"Drept aceea, s-a lăsat odihnă norodului lui Dumnezeu." - Biblia sinodala 1914

prietene la argumentele istorice prezentate de georgeval cum raspunzi:-?

[valentin.viliga]

În prealabil postat de valentin.viliga

prietene la argumentele istorice prezentate de georgeval cum raspunzi:-?

pardon de iustin32...scuzati confuzia

[Litanu]

În prealabil postat de valentin.viliga

pardon de iustin32...scuzati confuzia

D-l Iustin si-a mai postat "argumentele istorice" si pe alt topic. A primit acolo doua raspunsuri.
Iata pagina:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=4265&page=74

Intrebati-l si dvs., cum a reusit sa gaseasca citate din sec. I sau II, care vorbeau despre "duminica", de vreme ce expresia aceasta ("dies domini" - duminica) a aparut abia in sec. IV. Ca noua nu ne-a raspuns.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de valentin.viliga

pardon de iustin32...scuzati confuzia

Nu am ce să răspund la acele argumente istorice. Dacă sunt reale, ele nu certifică decât ceea ce apostolul Pavel remarca încă din timpul său, şi anume că încă din primul secol al creştinismului, Satana a reuşit să introducă în Biserică învăţături false. Tocmai de aceea, Martorul Credincios (Hristos) adresează şi câteva cuvinte de mustrare primei etape a Bisericii (Apoc.2).

Aşa cum s-a mai spus, trecerea de la sâmbătă la duminică s-a făcut treptat, pe parcursul câtorva secole (procesul nu s-a încheiat nici măcar după decretul lui Constantin la 321).

Cum de s-a ajuns aici? Animozităţi între iudei şi creştini au început de mult. Începând cu anul 49, iudeii i-au persecutat pe creştini, pe această “sectă”care făcea ”prozelitism” cu oameni din mijlocul lor şi le rărea rândurile în mod primejdios. După anul 70, cand Ierusalimul a fost distrus de romani, creştinii au început ei înşişi să se separe de iudei datorită faptului că de acum încolo soarta iudeilor urma să fie crudă şi tragică. Din momentul acesta ei încep să spună “noi nu suntem iudei!” Următoarea întrebare a început însă se ridice serios: “Cum nu sunteţi iudei? Voi păziţi Sabatul ca şi iudeii, voi ţineţi Paştele ca şi iudeii.”

Lucrurile vor evolua, şi încep să apară deosebiri. Şi deosebirile vor funcţiona foarte limpede atunci când creştinii ca să nu fie persecutaţi, chiar dacă vor ţine Sabatul îl vor ţine într-o formă particulară, ascunsă în casele lor, pentru că persecutaţi fiind, nu pot să se adune public. În acelaşi timp însă, ei beneficiază de un fel de “weekend”. Neamurile necreştine în tot Imperiul Roman sărbătoreau ziua întâia a săptămânii ca fiind o zi închinată Soarelui şi această zi era o sărbătoare publică în care toţi ieşeau afară în sărbători câmpeneşti şi era mare bucurie. Creştinii au început să prindă ocazia aceasta şi ieşeau şi ei să se întâlnească duminica, se rugau, cântau… Adunările lor fiind duminica, nu mai erau proscrise şi nu mai erau urmăriţi. În felul acesta au început să apară două zile de cult. S-a păstrat mai departe sabatul, dar ca o zi de post, din ce în ce mai mult o zi de tristeţe, şi a apărut duminica ca fiind o întâlnire câmpenească, socială. Un “weekend” în secolul II, III, IV. Din ce în ce mai mult s-a pus accentul pe frumuseţea întâlnirii creştinilor în această zi a bucuriei.

Apologeţii creştini au început (pentru prima dată Clement) să numească ziua duminicii ca fiind “Ziua Domnului”. A fost o fuziune interesantă. Duminica se numea “Ziua domnului”, dar se făcea referire la ziua împăratului de la Roma. Era numită Ziua Imperială. Clement, printr-o deviaţie de sens preia aceeaşi terminologie şi spune că este “Ziua Domnului”, cu referire la Dumnezeul creştin. Clement este cel care strânge pentru prima dată date în vederea susţinerii sărbătorii de duminică.

Cert este însă că păzitori ai sabatului întâlnim în toate secolele erei creştine, până să apară adventiştii.

[Geony]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Cert este însă că păzitori ai sabatului întâlnim în toate secolele erei creştine, până să apară adventiştii.

Fiecare SECTA isi face istoria proprie avand la baza Istoria Bisericii Universale si Invatatura Sf.Parinti...
Cum "potrivnicul nostru diavolul umbla racnind ca un leu" nu a mai rezistat sa vada omenirea pe calea cea dreapta a adus pe lume si secta adventista ; dupa 1800 de ani ii scoate la iveala , ca pana acum au stat ascunsi , unde???.
Totusi in acesti ani unde au fost...doar n-au trait nici in sihastrii , nici in munti , nici in crapaturile pamantului, nici in vazduh si nici n-au picat din cer...
In general SECTARII nu-si pun intrebarea ca unde au fost pana la intemeierea sectei...citesc Biblia si totusi nu se gandesc la aparitia proorocilor mincinosi...
Sunt chiar atat de incuiati la minte , sau sunt doar niste oameni plini de mandrie?

[valentin.viliga]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Nu am ce să răspund la acele argumente istorice. Dacă sunt reale, ele nu certifică decât ceea ce apostolul Pavel remarca încă din timpul său, şi anume că încă din primul secol al creştinismului, Satana a reuşit să introducă în Biserică învăţături false. Tocmai de aceea, Martorul Credincios (Hristos) adresează şi câteva cuvinte de mustrare primei etape a Bisericii (Apoc.2).

Aşa cum s-a mai spus, trecerea de la sâmbătă la duminică s-a făcut treptat, pe parcursul câtorva secole (procesul nu s-a încheiat nici măcar după decretul lui Constantin la 321).

Cum de s-a ajuns aici? Animozităţi între iudei şi creştini au început de mult. Începând cu anul 49, iudeii i-au persecutat pe creştini, pe această “sectă”care făcea ”prozelitism” cu oameni din mijlocul lor şi le rărea rândurile în mod primejdios. După anul 70, cand Ierusalimul a fost distrus de romani, creştinii au început ei înşişi să se separe de iudei datorită faptului că de acum încolo soarta iudeilor urma să fie crudă şi tragică. Din momentul acesta ei încep să spună “noi nu suntem iudei!” Următoarea întrebare a început însă se ridice serios: “Cum nu sunteţi iudei? Voi păziţi Sabatul ca şi iudeii, voi ţineţi Paştele ca şi iudeii.”

Lucrurile vor evolua, şi încep să apară deosebiri. Şi deosebirile vor funcţiona foarte limpede atunci când creştinii ca să nu fie persecutaţi, chiar dacă vor ţine Sabatul îl vor ţine într-o formă particulară, ascunsă în casele lor, pentru că persecutaţi fiind, nu pot să se adune public. În acelaşi timp însă, ei beneficiază de un fel de “weekend”. Neamurile necreştine în tot Imperiul Roman sărbătoreau ziua întâia a săptămânii ca fiind o zi închinată Soarelui şi această zi era o sărbătoare publică în care toţi ieşeau afară în sărbători câmpeneşti şi era mare bucurie. Creştinii au început să prindă ocazia aceasta şi ieşeau şi ei să se întâlnească duminica, se rugau, cântau… Adunările lor fiind duminica, nu mai erau proscrise şi nu mai erau urmăriţi. În felul acesta au început să apară două zile de cult. S-a păstrat mai departe sabatul, dar ca o zi de post, din ce în ce mai mult o zi de tristeţe, şi a apărut duminica ca fiind o întâlnire câmpenească, socială. Un “weekend” în secolul II, III, IV. Din ce în ce mai mult s-a pus accentul pe frumuseţea întâlnirii creştinilor în această zi a bucuriei.

Apologeţii creştini au început (pentru prima dată Clement) să numească ziua duminicii ca fiind “Ziua Domnului”. A fost o fuziune interesantă. Duminica se numea “Ziua domnului”, dar se făcea referire la ziua împăratului de la Roma. Era numită Ziua Imperială. Clement, printr-o deviaţie de sens preia aceeaşi terminologie şi spune că este “Ziua Domnului”, cu referire la Dumnezeul creştin. Clement este cel care strânge pentru prima dată date în vederea susţinerii sărbătorii de duminică.

Cert este însă că păzitori ai sabatului întâlnim în toate secolele erei creştine, până să apară adventiştii.

ce usor e cand nu ne convine ceva, de exemplu un adevar istoric, sa dam vina pe satana 8-)