Femeia/ Mama crestina

[Anna]

În prealabil postat de Thheo

. Am considerat mereu că un baiat ce îşi respectă mama , va respecta toate femeile din viaţa lui, soţie , soacră.

Sa stii ca nu m-am gandit la asta si ma intrebam cum ai putea sa inveti un baiat sa respecte femeile de mic. Multumesc, voi tine minte in cazul in care o sa am vreodata baieti.

[lore86]

e greu sa fi femeie crestina.trebuie sa ai grija la tinuta, felul de a te purta cu copiii, sotul, vecinii, cunoscutii. mai ales cand ceilalti stiu ca mergi la biserica si daca gresesti te vor penaliza imediat :asa se poarta o crestina? eu am copiii mici, care incep sa copieze sa comportamentul celor din jur, inclusiv mom in care sunt furioasa. si ma ingrozesc.si mie mi-ar placea sa primesc sfaturi de la mame crestine, dar vreau doar sfaturi din experienta, nu din carti

[sophia]

Eu vad aici mai multe probleme:
1. Se tot spune ca barbatii au probleme, ca trebuie sa se fereasca de ispitele feminine si ca asta este rau.
Este rau cand se exagereaza cu ele, dar in anumite limite, ele trebuie sa existe. La oricare animal, cu mici exceptii, femela trebuie sa fie atragatoare si natura ii confera unele decoratiuni in plus fata de mascul.
Pur si simplu este vorba ca masculul trebuie sa aleaga intre ele, este acea lupta pentru cucerirea partenerului, cu care mai apoi se intemeiaza familia.
Nu este usor pentru femeie sa atraga un barbat si fetele sunt educate de mici in acest sens: "fata, tu trebuie sa te mariti." Trebuie sa fii ingrijita, frumoasa, atragatoare, sa-l cuceresti.
Un baiat nu se uita decat rareori la o fata care nu este frumoasa, ingrijita.
Cata suferinta nu provoaca asta fetelor. Exista atatea care nu sunt frumoase si greu isi pot gasi perechea, nu se uita nimeni la ele.
Pana sa ajunga la suflet, la caracter, omul vede infatisarea si este atras sau nu.
Si eu am suferit, nu m-am considerat frumoasa, nu-mi place sa ma machiez, imi place naturaletea.
Sigur exista si fete/femei frumoase natural, care n-au nevoie nici de farduri, nici de epilat, nici de cosmetica, de nimic. Dar astea sunt putine.
2. Da, o fata, dar si un baiat trebuie pregatit pentru familie, din toate punctele de vedere, caci si sexul si facerea de copii este importanta.
Trebuie sa stie amandoi sa fie impreuna, sa lupte impreuna, sa treaca impreuna prin bucurii si necazuri, mai ales prin cele din urma (boli, infertilitate, decese, saracie etc.). Din pacate inca nici acum parintii si societatea nu face nimic in acest sens. Inainte era pudoarea, acum ce scuza mai este? Se ajunge mult prea repede si de la nimicuri la despartire.
3. Preotul meu imi spune mereu despre femeia crestina a sec.21, care categoric este si trebuie sa fie altfel decat cea de acum 2000 ani.
N-am reusit inca sa aflu cum vede dansul asta, caci vesnic nu e timp sa discutam. Eu o vad ca pe o persoana moderata, deschisa spre amandou directiile, adaptata credintei dar si lumii in care traieste, fara exagerari in nici o parte. Cum sa faca asta fara sa cada in extreme, este greu si nu ne explica nimeni.
4. Mama crestina trebuie sa stie sa invete si pe copii credinta, treptat, fara forta si infricosare. Si preotii trebuie s-o ajute.
Dar mai exista si femeia crestina care nu poate fi mama. Ea ce menire are, va intreb eu acum?

[patinina34]

În prealabil postat de sophia

Eu vad aici mai multe probleme:
1. Se tot spune ca barbatii au probleme, ca trebuie sa se fereasca de ispitele feminine si ca asta este rau.
Este rau cand se exagereaza cu ele, dar in anumite limite, ele trebuie sa existe. La oricare animal, cu mici exceptii, femela trebuie sa fie atragatoare si natura ii confera unele decoratiuni in plus fata de mascul.
Pur si simplu este vorba ca masculul trebuie sa aleaga intre ele, este acea lupta pentru cucerirea partenerului, cu care mai apoi se intemeiaza familia.
Nu este usor pentru femeie sa atraga un barbat si fetele sunt educate de mici in acest sens: "fata, tu trebuie sa te mariti." Trebuie sa fii ingrijita, frumoasa, atragatoare, sa-l cuceresti.
Un baiat nu se uita decat rareori la o fata care nu este frumoasa, ingrijita.
Cata suferinta nu provoaca asta fetelor. Exista atatea care nu sunt frumoase si greu isi pot gasi perechea, nu se uita nimeni la ele.
Pana sa ajunga la suflet, la caracter, omul vede infatisarea si este atras sau nu.
Si eu am suferit, nu m-am considerat frumoasa, nu-mi place sa ma machiez, imi place naturaletea.
Sigur exista si fete/femei frumoase natural, care n-au nevoie nici de farduri, nici de epilat, nici de cosmetica, de nimic. Dar astea sunt putine.


[COLOR=royalblue]Nu stiu daca ai dreptate aici. Stii noi toti avem gusturi diferite: unora le place naturalul, altrora, le place sa nu arati momentele cind esti darimata. trista, ci probabil sa ascunzi puntin intr-un fel sau altul.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Altora le place fata/femeia sa arate intotdeauna bine, indiferent ce si cum.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Depinde de gusturi.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1][/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Ideea este ca nu trucurile si machiajul conteaza, ci sufletul pina la urma.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Daca tu esti o persoana naturala, nu inseamna ca trebuie sa ai absolut nici un fel de subestimare a valorilor natural pe care le ai.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]E simplu, tu vei fii aceea care trebuie sa caute barbatul simplu pentru viata, deoarece tu nu ai dat sanse acelui barbat sa-ti spuna ca el te vrea cu farduri. Tu ai facut deja alegerea.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Deci acum totul depinde daca vei - sint sigura ca da - vei gasi barbatul caruia ii placi asa cum esti si gata.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1][/COLOR]
[COLOR=#4169e1][/COLOR]
2. Da, o fata, dar si un baiat trebuie pregatit pentru familie, din toate punctele de vedere, caci si sexul si facerea de copii este importanta.
Trebuie sa stie amandoi sa fie impreuna, sa lupte impreuna, sa treaca impreuna prin bucurii si necazuri, mai ales prin cele din urma (boli, infertilitate, decese, saracie etc.). Din pacate inca nici acum parintii si societatea nu face nimic in acest sens. Inainte era pudoarea, acum ce scuza mai este? Se ajunge mult prea repede si de la nimicuri la despartire.


[COLOR=royalblue]Se ajunge la despartire, nu din lipsa nepregatirii unuia sau altuia.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Doar din simplul motiv ca sintem pacatosi si nu ne mai pasa de aproapele, ca altfel daca ar fii orice este discutabil, si orice se poate clarifica.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Pacatele - asta este raspunsul.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Banuiesc c ala o anumita varsta fiecare stie ca o casatorie inseamna un commitment, tu respecti pe el, el respecta persoana ta. Despre restul se gaseste destul in web-site-uri si nu este necesar sa discutam aici.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1][/COLOR]
3. Preotul meu imi spune mereu despre femeia crestina a sec.21, care categoric este si trebuie sa fie altfel decat cea de acum 2000 ani.

N-am reusit inca sa aflu cum vede dansul asta, caci vesnic nu e timp sa discutam. Eu o vad ca pe o persoana moderata, deschisa spre amandou directiile, adaptata credintei dar si lumii in care traieste, fara exagerari in nici o parte. Cum sa faca asta fara sa cada in extreme, este greu si nu ne explica nimeni.

[COLOR=royalblue]Exemplul preotului este corect: fara exagerare sa traim in lumea prezenta, dar cu sufletul la Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Modul de a intelege asta, este foarte personal.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1][/COLOR]
4. Mama crestina trebuie sa stie sa invete si pe copii credinta, treptat, fara forta si infricosare. Si preotii trebuie s-o ajute.

[COLOR=royalblue]Adevarat, atita timp cit il priveste pe preot, anumite probleme se rezolva cu sotul, medicii sau chiar servicii sociale necesare.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1][/COLOR]
Dar mai exista si femeia crestina care nu poate fi mama. Ea ce menire are, va intreb eu acum?

[COLOR=royalblue]Taina lui Dumnezeu de a da unor femei posibilitatea de a avea copii, iar altora nu, cred ca este o mare problema de dezbatut, nu este simplu.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Ideea este ca intotdeauna exista posibilitatea infierii unor copii nefericiti, iar faptul ca nu este mama biologica, nu inseamna absolut de loc ca nu este mama crestina, sau o mama buna.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Nimeni nu stie ce pacate stramosesti plateste si de ce?![/COLOR]

[patinina34]

Pentru o mai buna intelegere, am sa-ti postez aici invatatura Parintelui Arsenie, in legatura cu neputinta de a avea copii:


[ Părinţi neroditori ]
Întrebaţi medicul înainte de căsătorie, cum staţi [dacă sunteţi roditori]. Cei ce n-aţi făcut-o înainte de căsătorie, întrebaţi-1 acum ce se mai poate face (drege). Se poate întâmpla ca amândoi soţii să fie roditori şi totuşi roade nu aduc. Ce să fie? Pe unul din soţi, cu deosebire pe bărbat, 1-au ajuns faptele lui din tinereţe: era curvar, onaninst sau în alt chip pătimaş şi mult făcând fărădelegile acelea, i­-a slăbit frâna şi repede îl trece firea, înainte de clipa când femeia ar fi fost pregătită să-i primească sămânţa. Femeia nu are aşadar nici o descărcare, bărbatul nu o mulţumeşte, i se face scârbă de el, iar dacă se duce la doctori, aceştia cunoscând şi ei pricina, că n-au potrivit timpurile, dau sfaturi păcătoase, de a cerca cu altul şi iată stricându-se o căsătorie. Şi de unde începătura la toate acestea? Din păcatele tinereţii, pe care atotputernicia şi rânduiala firii le-a întors, să ţi le duci în spate. Tinereţea se răzbună, dacă n-a fost bună. Iată de ce trebuie fecioria nestricată să o aibă şi feciorii [nu numai fecioarele].
Faceţi bine şi ţineţi posturile, osteniţi-vă trupul să nu zburde şi nu uitaţi că este Dumnezeu care ajută pe tot omul ce zice: “Doamne ajută!”. Întăriţi-vă cu Sfânta Împărtăşanie şi nu se poate să nu se poată. Iar dacă n-aţi făcut aceasta şi aţi ajuns aici [neroditori], plecaţi-vă puterii mai mari şi petreceţi pentru suflet. Căci, tot ce se dovedeşte fără rost pentru Dumnezeu, tulbură conştiinţa şi ea mărturiseşte că-i păcat. Ajunşi aici, să ţinem partea conştiinţei [glasul lui Dumnezeu din om], ca să fim pe placul lui Dumnezeu şi să dobândim iertare.
Un sfat: e bine să vă doriţi copii de la început, din tinerete, până ce nu v-aţi hodorogit de grijile vieţii şi de atâtea păcate, căci copiii din tinereţea părinţilor sunt mai ageri şi de mai bună nădejde de viaţă; copiii de la bătrâneţea părinţilor sunt mai stinşi, parcă le lipseşte vlaga din ei şi duc o viaţă chinuită, pentru că au moştenit o zestre slăbită. Căci, dacă viaţa ta este o cheltuire neîndrumată şi dacă mai eşti şi cu greşeli, le dai povară copiilor. Totuşi, se poate ajunge până la 12 copii fără cusur, cărora le va veni vremea să fie o datorie, prin greutăţile şi osteneala de a-i creşte.
[ Urmând sfaturile de mai sus, nu ajungeţi la necazurile de mai jos ]
a) Crima de avort este mai mare decât crima simplă, pentru că se face împotriva unui copil fără apărare. De aceea, cere cap de mamă şi de tată. Sângele lor strigă la cer ,,Răzbunare” şi puţini sunt cei ce scapă de ea. Nenorocirile între oameni, războaiele, au şi rolul acesta, de a face dreptate acolo unde nu s-a făcut pocăinţă. “Să nu spurcaţi pământul pe care aveţi să trăiţi; că sângele spurcă pământul şi pământul nu se poate curăţi de sângele vărsat, altminteri decât cu sângele celui ce l-a vărsat”. (Numeri 35, 33).
b) Blestemăţia ferelii de zămislire, iată unde poate duce: la îmbolnăvirea nervilor interni ai soţiei, care răspund cu un capăt în şale, încât soţia (femeia) nu mai poate ridica de jos nici un braţ de lemne şi nu mai poate merge. Vin şi durerile de stomac şi rărunchi şi acestea uşurează căpătarea diferitelor boli care greu se mai vindecă, printre care şi „poala albă” [leucoreea]. Iar a treia supărare este că strică rânduiala dinăuntrul femeii, care ajunge desăvârşit neroditoare. Aşa se răzbună firea pentru fapta aceasta. De aceea nu trebuie să îndrăznească fetele a gândi la căsătorie înainte de vârsta de 18 - 20 de ani, când să fie în stare a naşte copii. Sfatul greşit al părinţilor de a se căsători cât mai repede, cu soţi prea deosebiţi ca vârstă, îi face pe aceştia să se ferească de sarcină, neştiind urmările, care sunt cu mult mai multe decât înşirai aici. Aşa se întâmplă că neamul celui fără de sfat se stinge.
c) Nu apăraţi desfrânarea, că nu are nici o apărare. Ea nu întreţine, ci (mai curând sau mai târziu) macină dragostea între soţi şi duce la ură, ca orice păcat.
Alte lucruri de ştiut:Văd oamenii chinuindu-se, dar mai ales copiii, între a crede în Dumnezeu şi a nu crede. Lupta lor între bine şi rău, de multe ori, e aşa de mare, încât se tem să nu-şi piardă mintea. Iar ei încă sunt copii. De unde vin chinurile acestea? De la părinţii şi bunicii care sunt într-însul. Se aflau între dânşii unii care credeau în Dumnezeu şi alţii care credeau în cel rău. Se moşteneşte atât înclinarea de a crede în Dumnezeu cât şi înclinarea de a nu crede. Tot ce este sănătos în părinţi înclină spre Dumnezeu, iar tot ce-i păcătos sau bolnav înclină spre începătorul răutăţii; iar în copil se bat cap în cap aceste înclinări potrivnice. Dacă nu este cineva ca să-1 ajute în vremea lui de cumpănă, se poate întâmpla să fie biruită partea cea bună de către cea rea, căci mai întotdeauna imboldurile din afară aşa „ajută”; dacă însă are parte de un sfat la vremea chinuirii sale, îşi mai vede binele, [partea bună]. Cunoaşte deci, că firea părintelui necredincios, cât a moştenit-o, trebuie să o biruie, lipindu-se de Dumnezeu, care nu are de lepădat pe nimeni. Unii ca aceştia trebuie să călătorească în viaţă cu foarte mare grijă şi să nu cadă de la poruncă, la desfrânare, că se pot stârni la bătrâneţe gânduri împotriva lui Dumnezeu, chiar în vremea rugăciunii şi gata-gata să dea în deznădejde de mântuire. Mântuirea se află răbdând însă toată supărarea aceasta. Iată de ce nu e bine nicidecum să-ţi dai copilul în casa necredinciosului, că e chinuire şi pentru el şi pentru urmaşii lui, din neam în neam.

*

Erau multe şi mari pricinile pentru care trebuia un leac puternic ca acesta. Iată-1, dat la îndemâna tuturor - unora spre bucurie mare, altora spre supărare mare. „Cei ce au păzit cu sfinţenie pravila cea sfântă, sfinţise-vor şi cei ce au învăţat-o, vor şti ce să răspundă “(Inţ. 6, 10).
Pentru necredincioşi, după sfatul Părinţilor, n-am nici un cuvânt, iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu.
Păstorul îşi păzeşte oile…, iar lupii îi găsesc vină… nimic nou.
Chemăm însă din nou pe Iisus la nuntă…, căci cei ce se pogoară în lumea aceasta, [copiii], vin în vremea noastră peste măsură de răniţi şi urmările cele mai grele abia de acum vin.
Doamne, ajută-ne să facem voia Ta! Amin.

[patinina34]

Iar aici sint sfaturile acestui Sfant Parinte:

Sfaturi şi îndemnuri ale
părintelui Arsenie

Căsătoria şi copiii
- Căsătoria e sacul cu păcate, mărită-te şi ia-l în spate.
- Căsătoria a doua, de obicei, este mai rea ca prima.
- Dacă nu alăptaţi copii, veţi alăpta cancer!….
Decât cancer mai bine copii. Iobagii aveau câte 16 copii. Şi erau slugi!
- Copiii nefăcuţi strică pe cei făcuţi.
- Nu creşteţi câini, creşteii copii. Nu vreiţi copii? Trăiţi ca fraţii.
- Decât fuga de riscurile eredităţii şi decât feririle de a avea copii, mai bine moartea la datorie.
- Căsătoria-i pentru mântuire şi prunci, nu pentru plăceri şi desfrânare.
- Pantalonii la femei - mult mai grav ca lipsa de basma la rugăciune.
- Dacă nu poţi vorbi cu copiii despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei.
- Cine face curte nu face carte.

Păcatele -plăceri pierzătoare de suflet
- Diavolul prezintă patimile din om ca plăcute şi uşoare.
- Trupului de noi nu-i pasă dacă ne bagă în focul iadului. De aceea ar trebui ca nici nouă să nu ne pese de poftele lui, ci să le mai ucidem cu postul.
- Toţi cei ce umblă după plăceri, de orice fel, nu vor scăpa de primejdii, căci sub orice plăcere e încolăcit un şarpe.
- Paralizia loveşte de obicei pe cei nesătui de avere şi poate fi moştenită.
- Mântuirea se lucrează numai pe ruinele egoismului.
- Atâta vreme cât ţinem păcatele nemărturisite, ascunse cu voia, atâta vreme atârnă pedeapsa lor asupra noastră, ca o sabie ce stă să cadă peste viaţa noastră. De îndată însă ce mărturisim păcatele şi vinovăţia, primejdia morţii o înlătură Dumnezeu de deasupra noastră.

Faptele credinţei

-Credinţa este o asceză a raţiunii.
- Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
- Mai mare este omul în genunchi, decât în picioare.
- Mai multă rugăciune către Sfântul Înger Păzitor.
- Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine.
- Să nu vorbeşti niciodată despre proiectele tale, căci cel rău ştie doar ce vorbeşti nu şi ce gândeşti şi ţi le nimiceşte.
- Cel cu un talant, din Sfânta Evanghelie, are numai botezul şi talantul lui i se va da celor fără botez, dar cu fapte.


Sectele. Ecumenismul

-Sectarii au provocat o libertate catehetică care duce la erezie.
- Nu da cu bâta în viespile sectare.
- Se vorbeste de unirea Bisericilor, deci de ajungere la sobornicitate. La sobornicitatea Bisericii ajung cei ce renunţă la confesionalitate…Tendinţa Papei de a atrage în acelaşi staul pe toţi creştinii nu se va realiza niciodată. Papa nu va ajunge niciodată la o turmă şi un Păstor în staulul Romei, deoarece Biserica are un singur Păstor: Iisus Hristos.
- Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă, fie ei arhierei, preoţi de mir, călugări sau mireni. Înapoi la Sfânta Tradiţie, la Dogmele şi Canoanele Sfinţilor Părinţi, ale celor 7 sinoade ecumenice, altfel, la iad - cu arhierei cu tot. Ferească Dumnezeu.

Vin necazurile!

- Vine timpul, şi e foarte aproape, când toţi preoţii vor repara bisericile, iar alţii vor construi altele noi, dar nelucrând ei la sufletul omului, vor rămâne bisericile goale, cucuvelele vor cânta într­-însele. Roadele slăbirii în dreapta credinţă a teologilor în facultăţi şi seminarii vor fi preoţii, care vor fi şi mai slabi ca învăţătorii lor; mai ales în Transilvania ortodoxia aproape că va dispare, ultima redută va fi Sibiul, dar va cădea şi acesta. Dumnezeu nu forţează mântuirea nimănui. Cine are minte să ia aminte.
-„Nu este stăpânire fără numai de la Dumnezeu” ([COLOR=blue]Rom. 13, 1[/COLOR]). Deci primim divinul stăpânirii, dar refuzăm păcatul ei… Să fiţi deci pregătiţi să puneţi capul pe butuc dacă credinţa o va cere.
- Unei stăpâniri de stat (sau şef), care nu se supune lui Dumnezeu, nici Sfânta Biserică (şi slujitorii ei) nu trebuie să i se supună.
- Din toate timpurile se ştie că, atunci când puternicii vremii ridicau mâna asupra slujitorilor lui Dumnezeu, n-a mai dăinuit puterea lor.
- Ungurii vor mai mult decât Ardealul.
- Vor veni necazuri mai mari decât Munţii Făgăraşului
- Într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa 3 ţări Ungaria, Bulgaria şi Rusia… Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc!
- Munţii Făgăraşului şi dealurile Prislopului vă vor acoperi pe voi.
- Rugăciunile şi jertfa Sfinţilor Brâncoveni m-a adus pe mine pentru ţara aceasta a noastră.
- Va lua ţara foc din Prislop [e vorba de "focul" Duhului Sfânt: [COLOR=blue]Lc.12, 49[/COLOR]]

Multumesc Lore, pentru cuvant dar nici pe departe nu sunt o mama cu experienta. Daca as fi fost nu as fi deschis acest topic. Mi-as dori sa se alature noua si mamele noastre, Icamilin, Hartford, Sia, Sofia, Dorina, Anca ( de ce nu si tati) si oricine doreste sa ne impartaseasca din experienta sa. Eu, asa cum imi place sa spun, am avut Timpul de partea mea. Atata tot.. dar asta nu m-a impiedicat sa cad.. si sa ma ridic, ca un om ce sunt. Uite daca tot am vb. De cele frumoase sa va povestesc si de prima “bataie” pe care am “administrat-o”fetei mele. Era la gradi in grupa mare. In fiecare dimineata eu ii impleteam parul in doua codite iar cand mergeam seara sa o iau era despletita. O data, de doua ori..am tot certat-o dar nimic. Imi spunea mereu, nu eu mama ma desfac la par!! Bineintels ca nu am crezut-o…ptr. Ca ingrijitoarea mi-a spus ca nu le despleteste cand le culca la pranz. Intr-o zi nervoasa am tras-o rau de par si i-am spus: Daca te mai gasesc asa te tund scurt. (era cea mai grea pedeapsa ptr ea, iubea mult parul lung). Stiti ce mi-a spus? Tunde-ma mama pentru ca nu crezi in mine!!! Am ramas stupefiata! A doua zi am mers din nou la gradi si am rugat educatoarele (intre patru ochi) sa urmareasca ce se intampla. Ce credeti? La lectie, cum stateau ei pe scaunelele alea mici, un baiat din spate se juca mereu in parul ei si o despletea. Iar ea tacea ca nu fie certat sau pedepsit!! De atunci am invatat sa imi ascult f.atent copii inainte de a-I pedepsi/judeca. Uneori motivul este mult mai adanc, decat cel ce se vede la suprafata. Cred ca este benefic sa le acordam incredere copiilor de mici. Spunea invatatoarea baiatului la o sedinta; nu le mai faceti tema la copii, sa faca el atat cat stie, restul ajut eu dar sa fie munca lui! Insa, cati avem ‘timpul” de partea noastra? Multe mame lucreaza, copii au nevoie pana la 3 ani macar de mama si de tata..Parerea mea. Stiu ca voi starni controverse dar..mi le asum..
A fi mama Nina, nu e neaparat sa nasti, ci sa iubesti copii ca si cum ar fi ai tai…ai mare dreptate!

A fi, mama/femeie crestina din punctul meu de vedere inseamna sa ierti, sa uiti, sa iubesti si sa te jertfesti neconditionat!!! Cat despre imbracaminte…voi reveni si asupra acestui aspect… Insa ar fi bine daca nu ne-am mai crampona de haine, ci am lucra mai mult la interior..
Un sfat pe care l-am primit si eu si-l transmit mai departe, impartasiti-va in fiecare duminica copii dragii mei parinti. Faceti-va timp duminica..stiu e greu..nu au rabdare..dar credeti-ma mult ajuta Sfanta Euharistie. Zideste si formeaza copilasul de mic. Bine ar fi ca mama sa se impartaseasca des inca din perioada sarcinii..dar…cum veti dori..
Si un alt sfat…Imi spunea parintele duhovnic, Jenica daca am citit de mici copiilor povesti din pateric ( exista Patericul copiilor) in loc de “Ileana Cosanzeana” (desi si eu am crescut cu ea) le-am atinge mai mult inima si mai putin imginatia. Vor creste se vor schmiba, dar nu vor uita niciodata copilaria. Poate gresesc, voi ce spuneti?

[axios]

mama... ce cuvant poate fi mai frumos decat acesta?
din pacate, vad tot mai multe tinere care fug de aceasta menire a lor, pana la urma... de teama, de jena, de dragul traiului fara griji, de dragul aventurii ce se va incheia, in capul lor, odata cu primul nascut, din motive mai mult sau mai putin subiective... cel mai des aud: vreau sa-mi traiesc viata!
si aici e si vina sotului, fara doar si poate... pentru ca el alimenteaza acele temeri... sunt femei care nu vor sa fie mame pentru ca pur si simplu se tem ca o sa se ingrase si corpul lor va suferi schimbari care o vor dezavantaja... si daca mai au si un barbat caruia ii place sa se uite si in alte parti atunci e clar de ce se feresc sa devina mame.
si mai dureros este ca sunt femei care pur si simplu nu inteleg ca acesta e cursul firesc, sanatos, atat fizic cat si spiritual, al vietii. si o iau ca pe o alegere a lor. ori, nu e deloc asa. si atunci apar imbolnavirile si dereglarile hormonale pe care le punem pe seama stresului sau a cine stie ce alte prostii.
aceasta gandire nu este sanatoasa. si cand o familie se conduce dupa aceste principii e clar ca nu e ok. si, dupa cum se vede, avem din ce in ce mai putine familii sanatoase si puternice. transformam familia intr-un bun de larg consum. si tratam foarte usor si superficial acest subiect. pornim dinainte cu gandul ca, daca nu va merge, alta la rand. ca la supermarket.
dragostea nu e de vanzare. insa noi nu mai vedem asta. o indepartam de la noi punandu-i conditii, reguli, granite...
si, intorcandu-ma la menirea de a fi mama, as da o tema de gandire tuturor viitoarelor mamici: ganditi-va ca veti avea parte de cea mai curata si mai nevinovata dragoste, a pruncului care va va iubi neconditionat... nu cred ca vreti sa ratati asa ceva pentru nimic in lume...
iertati-ma daca nu sunt in asentimentul tuturor. sunt convins ca fiecare femeie are motivatia ei. si ca asa cum sunt fete care nu vor sa se grabeasca la copii sunt si tinere care ar face orice sa aiba un pui de om...
Domnul si Maica Domnului sa va lumineze si sa va calauzeasca!

Cand am nascut baiatul eram f.tanara. Aveam 21 de ani. Nici nu stiam cum sa ii fac baie, nici cum sa il infas in pelincute (nu era pampers pe atunci).. Imi amintesc ca odata au plecat de acasa toti (stateam la mama). La un moment dat a trebuit sa il schimb.. nu stiam...stii ce am facut? am inceput sa plang cu el in brate!!!!! Atata minte aveam!! Imi era teama sa il schimb, mi se parea atat de mic si de fraged!! In timp... am inceput sa il descopar, am inceput sa caut in el gesturi ce imi erau familiare. Ii priveam cu dragoste fiecare zambet, fiecare tuguiere a buzelor si spuneam victorioasa :cu mine seamana!!!! Sotul "suparat" a spus aaaaaa atunci sa facem si o fata, sa semene cu mine!! Si fata a fost! Care seamna ce-i drept cu tata. Insa, stii ce am invatat de cand am devenit mama? Sa imi caut mai adanc defectele, patimile.... Le caut, le analizez si incerc sa vad daca se regasesc in in copii mei. Spre exemplu, odata imi spune baiatul, mama ma enervez f. repede din nimic dar imi trece la fel de repede. Nu i-am spus nimic, dar imediat mi-am amintit de copilaria mea..eram (si sunt inca) o capoasa!! Mereu am mers cu capul inainte fara sa gandesc ca pot da de un zid.. Regasind in el ceea ce a existat dintotdeauna in mine, incerc sa vad cum pot sa elimin in mine patima ce exista si in fiul meu. Daca nu o voi smulge din mine, cu atat mai putin nu voi reusi sa o scot din fiul meu..Copii sunt cu adevarat o oglinda! Sunt oglinda noastra. Daca eu mama, voi lupta cu mine sa fiu mai calma..si chipul/firea fiului meu din oglinda imi va zambi.

Axios, citind postarea ta m-au napadit lacrimile.. Este minunat sa gasesti "printre randuri" atat iubire. Intr-o lume in care sexul este la loc de cinste, mesaul tau e ca un balsam. Stii ce mi-am amintit acum citind postarea ta? Un cuvant ce l-am auzit recent intr-un film. Un copil era filmat de tatal si intreaba, stii cine te iubeste cel mai mult? El spune MAMA! De ce? intreaba tatal..Spune copilul.. Pentru ca i-am simtit inima batand cu iubire inca de cand eram in buritca ei!!!! Minunat nu-i asa??..