Femeia/ Mama crestina

În prealabil postat de ionpat

Pai si totusi masca exfolianta foloseste sau macar hidratarea in 3 pasi...banuiesc ca nu se poate tari fara macar sa iti hidratezi fata zilnic si o exfoliere saptamanala. Te sfatuiesc sa iti revizuiesti aceasta hotarare cat mai rapid, altfel o sa ai un ten imbatranit. Doamne ajuta !

bunica mea care a trait la tara toata viata ei, nu folosea nici un fel de creme de intretinere sau de intinerire, si pot sa-ti spun ca avea o piele intinsa si o fata senina la chiar si la aproape 80 ani, cat avea atunci cand a murit.

[ionpat]

În prealabil postat de mirelat

bunica mea care a trait la tara toata viata ei, nu folosea nici un fel de creme de intretinere sau de intinerire, si pot sa-ti spun ca avea o piele intinsa si o fata senina la chiar si la aproape 80 ani, cat avea atunci cand a murit.

Dar ea nu trai in poluarea asta care iti infuna intr-o zi porii de nu te vezi, iti irita tenul de nu poti iesi din casa, sa nu mai vorbesc de repeziciunea cu care ti se infecteaza firele crescute pe sub piele.

[Thheo]

Tare aş fi vrut să găsesc aici multe sfaturi, dar mai aştept. Eu am încercat să-mi învăţ baiatul cel mare, celalalt e prea mic, în primul rând respectul, faţă de părinţi, ptr că respectâdu-i pe ei respecţi oamenii cu care intri în contact zi de zi. Am considerat mereu că un baiat ce îşi respectă mama , va respecta toate femeile din viaţa lui, soţie , soacră.
Femeia încă decând decide să se căsătorească trebuie să se înarmeze cu multă răbdare, iubire. Misiunea e grea dar şi frumoasă , mult mai târziu se vor vedea şi rezultatele, dar până atunci e nevoie de multă rugaciune şi cum am mai spus de răbdare.

[Anna]

În prealabil postat de Thheo

. Am considerat mereu că un baiat ce îşi respectă mama , va respecta toate femeile din viaţa lui, soţie , soacră.

Sa stii ca nu m-am gandit la asta si ma intrebam cum ai putea sa inveti un baiat sa respecte femeile de mic. Multumesc, voi tine minte in cazul in care o sa am vreodata baieti.

[lore86]

e greu sa fi femeie crestina.trebuie sa ai grija la tinuta, felul de a te purta cu copiii, sotul, vecinii, cunoscutii. mai ales cand ceilalti stiu ca mergi la biserica si daca gresesti te vor penaliza imediat :asa se poarta o crestina? eu am copiii mici, care incep sa copieze sa comportamentul celor din jur, inclusiv mom in care sunt furioasa. si ma ingrozesc.si mie mi-ar placea sa primesc sfaturi de la mame crestine, dar vreau doar sfaturi din experienta, nu din carti

[sophia]

Eu vad aici mai multe probleme:
1. Se tot spune ca barbatii au probleme, ca trebuie sa se fereasca de ispitele feminine si ca asta este rau.
Este rau cand se exagereaza cu ele, dar in anumite limite, ele trebuie sa existe. La oricare animal, cu mici exceptii, femela trebuie sa fie atragatoare si natura ii confera unele decoratiuni in plus fata de mascul.
Pur si simplu este vorba ca masculul trebuie sa aleaga intre ele, este acea lupta pentru cucerirea partenerului, cu care mai apoi se intemeiaza familia.
Nu este usor pentru femeie sa atraga un barbat si fetele sunt educate de mici in acest sens: "fata, tu trebuie sa te mariti." Trebuie sa fii ingrijita, frumoasa, atragatoare, sa-l cuceresti.
Un baiat nu se uita decat rareori la o fata care nu este frumoasa, ingrijita.
Cata suferinta nu provoaca asta fetelor. Exista atatea care nu sunt frumoase si greu isi pot gasi perechea, nu se uita nimeni la ele.
Pana sa ajunga la suflet, la caracter, omul vede infatisarea si este atras sau nu.
Si eu am suferit, nu m-am considerat frumoasa, nu-mi place sa ma machiez, imi place naturaletea.
Sigur exista si fete/femei frumoase natural, care n-au nevoie nici de farduri, nici de epilat, nici de cosmetica, de nimic. Dar astea sunt putine.
2. Da, o fata, dar si un baiat trebuie pregatit pentru familie, din toate punctele de vedere, caci si sexul si facerea de copii este importanta.
Trebuie sa stie amandoi sa fie impreuna, sa lupte impreuna, sa treaca impreuna prin bucurii si necazuri, mai ales prin cele din urma (boli, infertilitate, decese, saracie etc.). Din pacate inca nici acum parintii si societatea nu face nimic in acest sens. Inainte era pudoarea, acum ce scuza mai este? Se ajunge mult prea repede si de la nimicuri la despartire.
3. Preotul meu imi spune mereu despre femeia crestina a sec.21, care categoric este si trebuie sa fie altfel decat cea de acum 2000 ani.
N-am reusit inca sa aflu cum vede dansul asta, caci vesnic nu e timp sa discutam. Eu o vad ca pe o persoana moderata, deschisa spre amandou directiile, adaptata credintei dar si lumii in care traieste, fara exagerari in nici o parte. Cum sa faca asta fara sa cada in extreme, este greu si nu ne explica nimeni.
4. Mama crestina trebuie sa stie sa invete si pe copii credinta, treptat, fara forta si infricosare. Si preotii trebuie s-o ajute.
Dar mai exista si femeia crestina care nu poate fi mama. Ea ce menire are, va intreb eu acum?

[patinina34]

În prealabil postat de sophia

Eu vad aici mai multe probleme:
1. Se tot spune ca barbatii au probleme, ca trebuie sa se fereasca de ispitele feminine si ca asta este rau.
Este rau cand se exagereaza cu ele, dar in anumite limite, ele trebuie sa existe. La oricare animal, cu mici exceptii, femela trebuie sa fie atragatoare si natura ii confera unele decoratiuni in plus fata de mascul.
Pur si simplu este vorba ca masculul trebuie sa aleaga intre ele, este acea lupta pentru cucerirea partenerului, cu care mai apoi se intemeiaza familia.
Nu este usor pentru femeie sa atraga un barbat si fetele sunt educate de mici in acest sens: "fata, tu trebuie sa te mariti." Trebuie sa fii ingrijita, frumoasa, atragatoare, sa-l cuceresti.
Un baiat nu se uita decat rareori la o fata care nu este frumoasa, ingrijita.
Cata suferinta nu provoaca asta fetelor. Exista atatea care nu sunt frumoase si greu isi pot gasi perechea, nu se uita nimeni la ele.
Pana sa ajunga la suflet, la caracter, omul vede infatisarea si este atras sau nu.
Si eu am suferit, nu m-am considerat frumoasa, nu-mi place sa ma machiez, imi place naturaletea.
Sigur exista si fete/femei frumoase natural, care n-au nevoie nici de farduri, nici de epilat, nici de cosmetica, de nimic. Dar astea sunt putine.


[COLOR=royalblue]Nu stiu daca ai dreptate aici. Stii noi toti avem gusturi diferite: unora le place naturalul, altrora, le place sa nu arati momentele cind esti darimata. trista, ci probabil sa ascunzi puntin intr-un fel sau altul.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Altora le place fata/femeia sa arate intotdeauna bine, indiferent ce si cum.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Depinde de gusturi.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1][/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Ideea este ca nu trucurile si machiajul conteaza, ci sufletul pina la urma.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Daca tu esti o persoana naturala, nu inseamna ca trebuie sa ai absolut nici un fel de subestimare a valorilor natural pe care le ai.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]E simplu, tu vei fii aceea care trebuie sa caute barbatul simplu pentru viata, deoarece tu nu ai dat sanse acelui barbat sa-ti spuna ca el te vrea cu farduri. Tu ai facut deja alegerea.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Deci acum totul depinde daca vei - sint sigura ca da - vei gasi barbatul caruia ii placi asa cum esti si gata.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1][/COLOR]
[COLOR=#4169e1][/COLOR]
2. Da, o fata, dar si un baiat trebuie pregatit pentru familie, din toate punctele de vedere, caci si sexul si facerea de copii este importanta.
Trebuie sa stie amandoi sa fie impreuna, sa lupte impreuna, sa treaca impreuna prin bucurii si necazuri, mai ales prin cele din urma (boli, infertilitate, decese, saracie etc.). Din pacate inca nici acum parintii si societatea nu face nimic in acest sens. Inainte era pudoarea, acum ce scuza mai este? Se ajunge mult prea repede si de la nimicuri la despartire.


[COLOR=royalblue]Se ajunge la despartire, nu din lipsa nepregatirii unuia sau altuia.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Doar din simplul motiv ca sintem pacatosi si nu ne mai pasa de aproapele, ca altfel daca ar fii orice este discutabil, si orice se poate clarifica.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Pacatele - asta este raspunsul.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Banuiesc c ala o anumita varsta fiecare stie ca o casatorie inseamna un commitment, tu respecti pe el, el respecta persoana ta. Despre restul se gaseste destul in web-site-uri si nu este necesar sa discutam aici.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1][/COLOR]
3. Preotul meu imi spune mereu despre femeia crestina a sec.21, care categoric este si trebuie sa fie altfel decat cea de acum 2000 ani.

N-am reusit inca sa aflu cum vede dansul asta, caci vesnic nu e timp sa discutam. Eu o vad ca pe o persoana moderata, deschisa spre amandou directiile, adaptata credintei dar si lumii in care traieste, fara exagerari in nici o parte. Cum sa faca asta fara sa cada in extreme, este greu si nu ne explica nimeni.

[COLOR=royalblue]Exemplul preotului este corect: fara exagerare sa traim in lumea prezenta, dar cu sufletul la Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Modul de a intelege asta, este foarte personal.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1][/COLOR]
4. Mama crestina trebuie sa stie sa invete si pe copii credinta, treptat, fara forta si infricosare. Si preotii trebuie s-o ajute.

[COLOR=royalblue]Adevarat, atita timp cit il priveste pe preot, anumite probleme se rezolva cu sotul, medicii sau chiar servicii sociale necesare.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1][/COLOR]
Dar mai exista si femeia crestina care nu poate fi mama. Ea ce menire are, va intreb eu acum?

[COLOR=royalblue]Taina lui Dumnezeu de a da unor femei posibilitatea de a avea copii, iar altora nu, cred ca este o mare problema de dezbatut, nu este simplu.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Ideea este ca intotdeauna exista posibilitatea infierii unor copii nefericiti, iar faptul ca nu este mama biologica, nu inseamna absolut de loc ca nu este mama crestina, sau o mama buna.[/COLOR]
[COLOR=#4169e1]Nimeni nu stie ce pacate stramosesti plateste si de ce?![/COLOR]

[axios]

mama... ce cuvant poate fi mai frumos decat acesta?
din pacate, vad tot mai multe tinere care fug de aceasta menire a lor, pana la urma... de teama, de jena, de dragul traiului fara griji, de dragul aventurii ce se va incheia, in capul lor, odata cu primul nascut, din motive mai mult sau mai putin subiective... cel mai des aud: vreau sa-mi traiesc viata!
si aici e si vina sotului, fara doar si poate... pentru ca el alimenteaza acele temeri... sunt femei care nu vor sa fie mame pentru ca pur si simplu se tem ca o sa se ingrase si corpul lor va suferi schimbari care o vor dezavantaja... si daca mai au si un barbat caruia ii place sa se uite si in alte parti atunci e clar de ce se feresc sa devina mame.
si mai dureros este ca sunt femei care pur si simplu nu inteleg ca acesta e cursul firesc, sanatos, atat fizic cat si spiritual, al vietii. si o iau ca pe o alegere a lor. ori, nu e deloc asa. si atunci apar imbolnavirile si dereglarile hormonale pe care le punem pe seama stresului sau a cine stie ce alte prostii.
aceasta gandire nu este sanatoasa. si cand o familie se conduce dupa aceste principii e clar ca nu e ok. si, dupa cum se vede, avem din ce in ce mai putine familii sanatoase si puternice. transformam familia intr-un bun de larg consum. si tratam foarte usor si superficial acest subiect. pornim dinainte cu gandul ca, daca nu va merge, alta la rand. ca la supermarket.
dragostea nu e de vanzare. insa noi nu mai vedem asta. o indepartam de la noi punandu-i conditii, reguli, granite...
si, intorcandu-ma la menirea de a fi mama, as da o tema de gandire tuturor viitoarelor mamici: ganditi-va ca veti avea parte de cea mai curata si mai nevinovata dragoste, a pruncului care va va iubi neconditionat... nu cred ca vreti sa ratati asa ceva pentru nimic in lume...
iertati-ma daca nu sunt in asentimentul tuturor. sunt convins ca fiecare femeie are motivatia ei. si ca asa cum sunt fete care nu vor sa se grabeasca la copii sunt si tinere care ar face orice sa aiba un pui de om...
Domnul si Maica Domnului sa va lumineze si sa va calauzeasca!

Cand am nascut baiatul eram f.tanara. Aveam 21 de ani. Nici nu stiam cum sa ii fac baie, nici cum sa il infas in pelincute (nu era pampers pe atunci).. Imi amintesc ca odata au plecat de acasa toti (stateam la mama). La un moment dat a trebuit sa il schimb.. nu stiam...stii ce am facut? am inceput sa plang cu el in brate!!!!! Atata minte aveam!! Imi era teama sa il schimb, mi se parea atat de mic si de fraged!! In timp... am inceput sa il descopar, am inceput sa caut in el gesturi ce imi erau familiare. Ii priveam cu dragoste fiecare zambet, fiecare tuguiere a buzelor si spuneam victorioasa :cu mine seamana!!!! Sotul "suparat" a spus aaaaaa atunci sa facem si o fata, sa semene cu mine!! Si fata a fost! Care seamna ce-i drept cu tata. Insa, stii ce am invatat de cand am devenit mama? Sa imi caut mai adanc defectele, patimile.... Le caut, le analizez si incerc sa vad daca se regasesc in in copii mei. Spre exemplu, odata imi spune baiatul, mama ma enervez f. repede din nimic dar imi trece la fel de repede. Nu i-am spus nimic, dar imediat mi-am amintit de copilaria mea..eram (si sunt inca) o capoasa!! Mereu am mers cu capul inainte fara sa gandesc ca pot da de un zid.. Regasind in el ceea ce a existat dintotdeauna in mine, incerc sa vad cum pot sa elimin in mine patima ce exista si in fiul meu. Daca nu o voi smulge din mine, cu atat mai putin nu voi reusi sa o scot din fiul meu..Copii sunt cu adevarat o oglinda! Sunt oglinda noastra. Daca eu mama, voi lupta cu mine sa fiu mai calma..si chipul/firea fiului meu din oglinda imi va zambi.

Axios, citind postarea ta m-au napadit lacrimile.. Este minunat sa gasesti "printre randuri" atat iubire. Intr-o lume in care sexul este la loc de cinste, mesaul tau e ca un balsam. Stii ce mi-am amintit acum citind postarea ta? Un cuvant ce l-am auzit recent intr-un film. Un copil era filmat de tatal si intreaba, stii cine te iubeste cel mai mult? El spune MAMA! De ce? intreaba tatal..Spune copilul.. Pentru ca i-am simtit inima batand cu iubire inca de cand eram in buritca ei!!!! Minunat nu-i asa??..