De ce sunt considerati cei casatoriti pacatosi/murdari?

[Anna]

As vrea sa continui discutia punand o problema care mi-a rasarit acum in minte. Tocmai acu 2 zile am fost la un curs de literatura a unui profesor strain si fiind vorba de sexualitate in cartea tratata a spus ceva interesant "Problema eterna a barbatului de a conecta, de a imbina sexualitatea cu sentimentul". Este ceva care ma intereseaza foarte mult. Citind in Milan Kundera am dat peste acest lucru, nu am citatul, dar din cate tin minte personajul principal, un barbat care isi insela iubita cu o groaza de femei, desi o iubea spunea atunci cand isi dadea seama cat isi raneste iubita prin comportamentul lui, dar nu putea fi altfel: "Cea mai nastrusnica idee a Creatorului a fost sa lege sexualitatea de dragoste. Daca ne-am excita la vederea unei randunici in zbor cat de simplu ar fi..." Ceva de genul. Mi-a placut foarte mult acest fragment. Pentru mine e o continua problema. Ma doare foarte tare ca este posibil ca barbatul sa doreasca fara sa iubeasca. Si intr-adevar, daca n-ar exista aceasta legatura pusa dintru inceput intre sexualitate si iubire, nu m-ar durea sfasierea ei. Daca ar fi existat sfasierea dintru inceput, de exemplu barbatul sa iubeasca femeia dar sa "se excite" la vederea unei randunici in zbor pentru mine n-ar mai exista nici gelozie, nici scarba nici nimic. Ar fi ceva pur si simplu mecanic. Si intr-adevar ar fi mai simplu.
Revenind la subiect, oare "necuratia sotilor" nu este o consecinta a "eternei probleme a barbatului de a impaca, conecta sexualitatea cu sentimentul"? In momentul in care in mintea ta pofta e mereu separata de iubire, bineinteles ca orice act sexual iti va parea murdar. Dar daca ti-ai putea imagina macar o singura situatie in care sa nu mai existe aceasta sciziune, ci doar dragoste, relatiile dintre soti n-ar mai fi necurate.
Vorbesc din dorinta mea ca sotul sa nu mai doreasca niciodata alta femeie si nici femeia sa nu mai doreasca alt barbat. Dar datorita "ideii nastrusnice" totul devine asa de complicat. Cand reusesti sa separi sexualitatea de dragoste nu e bine, dar nici cand o lasi asa nu e bine (de exemplu sa zicem ca incepi sa iubesti un barbat altul decat sotul, s-ar putea sa ajungi si sa-l doresti)
Fani, tu ce zici? Sincera sa fiu scriu pe forum acum doar fiindca stiu ca raspunzi si tu.

[Anna]

Ah, vreau sa precizez ca nu cartea lui Milan Kundera o analiza profesorul, ci alta carte, dar am facut eu conexiunea

[fantana]

Vezi tu Sophia cred ca ce se intampla acum in familie este rodul caderii. Iar canoanele impotriva acestor ne-simtiri se intorc.
Dar in Biserica lui Hristos nu este asa. Iar daca cineva ti-a spus asa nu a avut dreptate.
Relatia trupeasca trebuie sa devina rugaciune si copiii nostri vor primi cea mai bogata zestre, inceput bun spre sfintenie. Cum poate fi dragostea ceva necurat?
Sunt atat de multe de spus, le vei gasi si la parintele Rafail Noica si la maica Siluana si la multi altii probabil.

http://video.crestinortodox.ro/CPrjL...nt_de_fol.html

[coralina]

În prealabil postat de Anna

Revenind la subiect, oare "necuratia sotilor" nu este o consecinta a "eternei probleme a barbatului de a impaca, conecta sexualitatea cu sentimentul"? In momentul in care in mintea ta pofta e mereu separata de iubire, bineinteles ca orice act sexual iti va parea murdar. Dar daca ti-ai putea imagina macar o singura situatie in care sa nu mai existe aceasta sciziune, ci doar dragoste, relatiile dintre soti n-ar mai fi necurate.

Eu cred ca e taman pe dos: femeile "cupleaza" sexualitatea cu sentimentele in timp ce barbatii uita foarte repede c-au cunoscut-o pe domnisoara cu care impart patul numai cu 2 ore in urma. Este binecunoscut faptul ca femeile asociaza tipul de manifestare trupeasca a dragostei cu intensitatea sentimentelor: cand le e drag de cineva ii permit aceluia sa le tina de mana, cand sunt deja indragostite ii daruiesc si-un sarut iar mai apoi, ca incununare "apoteotica" a iubirii pe care o simt, se daruiesc cu totul alesilor lor. Tocmai de-asta sufera femeile inmiit mai mult atunci cand sunt parasite, cand o relatie se rupe sau cand sunt inselate. Barbatii inselati rabufnesc (si eventual se razbuna) din orgoliu, femeile inselate se inversuneaza impotriva impricinatului din dragoste / inima ranita.

Doamne ajuta!

[AlinB]

Ceea ce face relatiile dintre soti curate este Taina Casatoriei si nu sentimentele care se presupune ca exista la mijloc.
Sentimentele sunt intotdeuna un reper subiectiv.

In orice caz, la nivel profan vorbind, femeia se ataseaza mai usor de barbat pentru ca are nevoie de prezenta lui pe termen lung prin protectia pe care i-o ofera, barbatul vede lucrurile altfel pentru ca el nu este constrans biologic sa se ataseze in schimb este constrans sexual sa procreeze, iar aceasta constrangere de ordin sexual este de moment, nu una pe termen lung.

[sophia]

Va multumesc pentru raspuns.
@Noesissa - s-a mai discutat, dar fara vreun raspusn convingator
@Anna - foarte frumos ceea ce scrii
Postul, abstinenta sunt pentru Dumnezeu spui. Aici am eu unele indoieli. Nu stiu daca si nu cred ca Dumnezeu cere/ a cerut oamenilor renuntari.
Si daca i-a creat asa si nu altfel, a avut EL un plan.
Oamenii interpreteaza foarte mult in religie unde multe lucruri nu sunt cunoscute direct de la Dumnezeu sau Fiul sau.
Eu am intrat in deruta care m-a determinat si sa deschid acest fir de discutie, citind indicatiile parintelui Cleopa.
M-a durut mult cand am citit cu cata inversunare vorbea negativ despre cei casatoriti si despre femeia la ciclul. Nu-i voie si nu-i voie si e pacat.
M-am simtit brusc o pacatoasa numai pentru ca sunt femeie si casatorita.

[Anna]

În prealabil postat de sophia

Postul, abstinenta sunt pentru Dumnezeu spui. Aici am eu unele indoieli. Nu stiu daca si nu cred ca Dumnezeu cere/ a cerut oamenilor renuntari.
Si daca i-a creat asa si nu altfel, a avut EL un plan.

Postul nu este o renuntare numai, este o renuntare pentru un castig mai mare, o reducere a dimensiunii lumesti pentro o deschidere mai mare spre dimensiunea duhovniceasca. Inchizi sau reduci dimensiunea lumeasca spre a te concentra mai mult spre Dumnezeu. De exemplu sa zicem ca stai cu cineva la masa. Daca numai te indopi, nici nu-ti ridici privirea si nu te gandesti decat la mancare cum o sa poti sa comunici cu interlocutorul, sa-l vezi sau sa-l asculti, sa discuti ceva? Dar daca iei o imbucatura, apoi faci o pauza, mananci mai incet sau moderat...e altceva nu?
E vorba doar de deschiderea spre Dumnezeu. Si Hristos vorbeste despre asta dupa ce posteste 40 de zile si este ispitit "Nu numai cu paine se hraneste omul ci cu tot cuvantul Domnului" Postul este o astfel de afirmatie: "Nu ma hranesc numai cu paine ci si cu Dumnezeu". La fel e si cu toate cele lumesti, cand renunti la ele, dar nu oricum, ci pentru Dumnezeu.

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Va multumesc pentru raspuns.
@Noesissa - s-a mai discutat, dar fara vreun raspusn convingator
@Anna - foarte frumos ceea ce scrii
Postul, abstinenta sunt pentru Dumnezeu spui. Aici am eu unele indoieli. Nu stiu daca si nu cred ca Dumnezeu cere/ a cerut oamenilor renuntari.
Si daca i-a creat asa si nu altfel, a avut EL un plan.
Oamenii interpreteaza foarte mult in religie unde multe lucruri nu sunt cunoscute direct de la Dumnezeu sau Fiul sau.
Eu am intrat in deruta care m-a determinat si sa deschid acest fir de discutie, citind indicatiile parintelui Cleopa.
M-a durut mult cand am citit cu cata inversunare vorbea negativ despre cei casatoriti si despre femeia la ciclul. Nu-i voie si nu-i voie si e pacat.
M-am simtit brusc o pacatoasa numai pentru ca sunt femeie si casatorita.

Sophia, eu cred ca Dumnezeu cere renuntare!
Dar daca noi am avea credinta, am intelege ca ceea ce un om lumesc numeste renuntare, in realitate nu este!!
Daca scopul vietii este mantuirea, iar lumea de aici este nimic fata de ceea ce a pregatit Dumnezeu celor care-L iubesc pe El, atunci chiar exista lucrul acela la care renunti??
Adica orice lucru care noua ni se pare f important pe acest pamant, este nimic. Cred ca viata noastra nu sta in mancare si bautura.. renuntarea este atat de mica!
Doar noi suntem neputinciosi si ni se pare mare lucru sa postim sau sa renuntam la ceva!!

(Sa stiti ca existenta mea nu se ridica la inaltimea a ceea ce cred! Si mie mi-e greu sa tin post.. dar este doar din cauza necredintei mele, probabil)

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Va multumesc pentru raspuns.
Postul, abstinenta sunt pentru Dumnezeu spui. Aici am eu unele indoieli. Nu stiu daca si nu cred ca Dumnezeu cere/ a cerut oamenilor renuntari.
Si daca i-a creat asa si nu altfel, a avut EL un plan.

Cred ca au zis altii mai bine, dar nu ne cere Dumnezeu renuntari. Este vorba doar de natura noastra cazuta, care nu mai este in stare sa se bucure de ceva fara sa se ataseze de acel ceva excluzandu-l pe celalalt si pe Dumnezeu. De sta ni se cere sa mai tinem post, si de la relatiile trupesti, pentru ca altfel ne scufundam in lumea sata si uitam de Dumnezeu. Nu pentru ca ele ar fi necurate in sine, nici vorba.
Altii zic mai bie.. eu cred ca le zic prea teoretic.

[kosmy022]

În prealabil postat de sophia

Eu am intrat in deruta care m-a determinat si sa deschid acest fir de discutie, citind indicatiile parintelui Cleopa.
M-a durut mult cand am citit cu cata inversunare vorbea negativ despre cei casatoriti si despre femeia la ciclul. Nu-i voie si nu-i voie si e pacat.
M-am simtit brusc o pacatoasa numai pentru ca sunt femeie si casatorita.

Sophia, nu mai citi daca te tulbura asemenea lucruri.Cand e vorba de casatorie sunt putini calugari care sa aiba delicatete, majoritatea trateaza problema "pustniceste", iar pr Cleopa e unul din ei. Exceptie ar fi pr Teofil de la Sambata care e discret si mai delicat un pic.Asta e adevarul in Biserica Ortodoxa, n-avem ce zice : duhovnicia ne vine mai mult de la calugari. Patericul, Filocalia si alte carti din care putem lua si noi lucruri folositoare sunt scrise de calugari. Atmosfera ei o fac. Sfintii din calendar sunt multi calugari, unii chiar pustnici.
Dar hai sa le aratam ca si noi, casatoritii, putem fi sfinti!Nu numai ei. Ca se poate! :)