Cum ne influenteaza credinta,viata proprie?

[ory]

Da,pana la urma,nu noi judecam,noi actionam pe baza criteriilor amintite mai sus.Daca aceasta credinta nu este sustinuta de o etica si de un echilibru,atunci apare habotnicia,apar razboaie intre oameni,apar divorturi intre cupluri,apar despartiri iremediabile si aproape nejustificate,lucruri negative pe care credinta "subreda" nu le pot eradica.

[coralina]

Sunt de acord cu tine, Ory. In calitatea noastra de crestini ortodocsi ne raportam la acelasi ansamblu de reguli insa prin prisma varstei, a experientei de viata, a influentelor din afara, a mediului in care traim, etc, ne "oglindim" intr-un mod personalizat in invatatura crestina.

Vad ca se pomeneste foarte mult de "sminteala" pe care o provoaca anumite postari "libertine". Eu ma regasesc in ipostaza inversa; in momentul in care citesc despre "pacatul" sarutului, despre moartea spirituala pe care ti-o provoaca orgasmul, despre faptul ca muzica e prin excelenta apanajul demonilor si vacantele la mare sunt o greseala de neiertat, ajung sa cred ca dreapta socoteala ne-a devenit cu totul straina. Ma conving pe zi ce trece ca multe din opiniile formulate aici pe site pierd din vedere faptul ca mirenii duc (totusi) o viata diferita de cea a monahilor.

[Fani71]

În prealabil postat de coralina

Sunt de acord cu tine, Ory. In calitatea noastra de crestini ortodocsi ne raportam la acelasi ansamblu de reguli insa prin prisma varstei, a experientei de viata, a influentelor din afara, a mediului in care traim, etc, ne "oglindim" intr-un mod personalizat in invatatura crestina.

Vad ca se pomeneste foarte mult de "sminteala" pe care o provoaca anumite postari "libertine". Eu ma regasesc in ipostaza inversa; in momentul in care citesc despre "pacatul" sarutului, despre moartea spirituala pe care ti-o provoaca orgasmul, despre faptul ca muzica e prin excelenta apanajul demonilor si vacantele la mare sunt o greseala de neiertat, ajung sa cred ca dreapta socoteala ne-a devenit cu totul straina. Ma conving pe zi ce trece ca multe din opiniile formulate aici pe site pierd din vedere faptul ca mirenii duc (totusi) o viata diferita de cea a monahilor.

Si eu sunt de acord cu Ory si as putea semna fara nici o schimbare ce ai scris tu, Coralina. ;-)

Eu cred ca exista si o 'spiritualitate a mirenilor', care este altfel decat cea a monahilor. Calugaria este o cale, casatoria este alta. Si cei care nu sunt inca casatoriti dar in principiu vor fi, nu fac parte nici ei din categoria calugarilor.
Inteleg din ce in ce mai bine de cand sunt casatorita de ce si casatoria e o cale regala de mantuire si o asceza, si ea.

Pe zi ce trece ma gandesc mai mult la asta: cum sa traim maximalismul crestin in lume, fara sa copiem calugarii? Eu cred ca se poate. Incerc. Cu multe slabiciuni si pacate, dar eu as pune in acest fel de viata in primul rand bucuria si recunostinta pentru cele date de Dumnezeu. Si abandonul, acceptarea lucrurilor care ni se intampla ca pe o AVENTURA pe care ne-o trimite Dumnezeu.
Chiar cand traiesti lucruri dramatice sau tragice, te poti bucura cu recunostinta de lucrurile nune. Chiar cand de exemplu fiinta care iti este cea mai draga este in pericol de moarte, poti sa intelegi mai bine taina vietii si poti patrunde misterul si bucuria invierii.

Cam ambiguu titlu. De fapt ce vrei sa intrebi:
- cum este influentata credinta noastra de viata pe care o traim? sau
- cum este influentata viata noastra de credita pe care o avem?

[Traditie1]

Scriptura si toata Traditia Bisericii este indispensabila (mai ales la început) dar ea nu ofera adevarata cunoastere, cea datatoare de viata vesnica.

Cred ca trebuie sa ne cladim credinta pe experientele proprii ale vietii de rugaciune, pe inspiratie, pe cunoasterea directa a lui Dumnezeu în Duhul Sfânt. Suna periculos si într-adevar pericolul sa cadem în înselare este mare dar asta nu trebuie sa ne faca sa ne limitam la o cunoastere teoretica a lui Dumnezeu.

Deci cred ca trebuie sa asteptam ca Duhul Sfânt sa ne modeleze cum stie El, sa ne deschidem Lui si sa-L cautam neîncetat prin trezvie si smerenie.

Altfel, daca tot ce stim despre Dumnezeu e din carti, chiar din Biblie, nu va "prisosi dreptatea noastra mai mult ca a fariseilor" si nu ne vom mântui.

[Z.Lidia]

Poate ar trebui sa ne punem intrebari daca nu ne-ar schimba viata, faptul de a fi credinciosi. Schimba ceva in noi, suntem mai deschisi spre celalalt, mai luptam cu patimile. De multe ori vezi cine e credincios, chiar daca abia l-ai cunoscut. De fapt, poate sunt subiectiva: imi place sa constat genul asta de diferente la cei credinciosi.

În prealabil postat de Z.Lidia

Poate ar trebui sa ne punem intrebari daca nu ne-ar schimba viata, faptul de a fi credinciosi. Schimba ceva in noi, suntem mai deschisi spre celalalt, mai luptam cu patimile. De multe ori vezi cine e credincios, chiar daca abia l-ai cunoscut. De fapt, poate sunt subiectiva: imi place sa constat genul asta de diferente la cei credinciosi.

Cu siguranta credinta iti schimba viata. Poate faptul ca ajungi sa iti schimbi viata prin credinta, sperie pe unii nehotarati, care vor sa-si pastreze stilul de viata de pana atunci.

[ory]

În prealabil postat de Anca-Miha

Cu siguranta credinta iti schimba viata. Poate faptul ca ajungi sa iti schimbi viata prin credinta, sperie pe unii nehotarati, care vor sa-si pastreze stilul de viata de pana atunci.

Mai degraba numesc eu asta ambiguu,pentru ca aceasta credinta poate sa-ti schimbe viata si intr-un sens negativ,nu neaparat pozitiv,atunci cand din esenta ei se pierde "dreapta socoteala",iar aceasta dreapta socoteala se realizeaza numai...stand sa socotesti,nu doar aplicand vorbe si cuvinte furate din viata unor oameni a caror viata nu ne-o putem inchipui decat atat de vag,fiindca aceasta este mult mai curata decat putem noi sa o propovaduim...prin simtire.(adevarata simtire pioasa).
Se pare ca majoritatea au inteles ce-am vrut sa spun,nu putem sa ne pretindem credinciosi numai comparandu-ne cu calugarii,viata mireneasca,respectiv credincioasa,trebuie neaparat sa se adapteze la stilul ei specific,care nu este nici pe departe similara cu viata si conceptul monahal.Dupa cum se observa,doar cei f.tineri,cei habotnici,sau cei batrani tind sa asculte mai cu precadere de viata monahala,tocmai pentru ca nu au o viata sociala incarcata,ci una simpla bazata pe lucruri marunte care nu au cum sa intre in contradictie cu o similaritate monahala,o viata fara responsabilitatile posibilelor pacate(sex,responsabilitati financiare,responsabilitati profesionale,etc).
Nu putem la infinit sa invocam Sfintii intr-o viata sociala pe care o cunoastem prea bine si care trebuie adusa la rangul de pace,la rangul tolerantei si atasamentului,la rangul echilibrului si conformarii spirituala atat cat tine de competenta acestuia,nu mai mult decat se vrea ea insasi.Fiindca viata sociala este traita printre oameni si trebuie tratat cu mare atentie acest aspect...mai presus de ideologia sihastra.Nu ne dam seama,mai ales cei f.apropiati de biserica,ca tocmai relatia cu cei din jur si intelegerea acesteia reprezinta fundamentul credintei pe care o desfasuram,putem sa postim,putem sa mergem la biserica,putem sa ne nevoim cat vrem,dar daca punem acestea mai presus de relatia cu semenii,daca prin aceste convingeri lezam pe cei din jur,ai judecam aspru pe cei din jur,nu-i toleram pe cei din jur,nu intelegem si caracterul celor din jur care nu este musai sa ne semene,atunci totul este in zadar,atunci aceasta reprezinta mai degraba un egoism,iar egoismul nu trebuie sa fie sinonim cu "credinta".

În prealabil postat de Anca-Miha

Cam ambiguu titlu. De fapt ce vrei sa intrebi:
- cum este influentata credinta noastra de viata pe care o traim? sau
- cum este influentata viata noastra de credita pe care o avem?

Tot nu am primit raspuns. Oricat de clar ar fi pentru altii, uite ca eu inca mai astept sa-mi spui la ce te-ai referit.

[anita]

Cum ne este influentata viata noastra de credinta?
Este evident ca ne este influentata ,altele devin prioritatile ,ne schimbam comportamentul ,atitudinea fata de cei din jur.
Iisus Hristos a spus ca a venit sa aduca sabie -sabia credintei ar fi de inteles ,sa desparta pe mama de fiica ,pe tata de fiu ,etc,ceea ce inseamna ca nu trebuie sa renuntam la credinta chiar si pentru cei apropiati dar relatiile cu acestia nu trebuie sa inceteze ,trebuie sa ii iubim in continuare.
Iar in ceea ce priveste sfintii parinti ,nu voi renunta niciodata la ceea ce scriu ei ,scrierile lor nu mi se par demodate cum nici sf.Evanghelie nu este demodata.Imi place sa ii citez cand ceea ce au scris ei ma ajuta sa ma descopar ,sa inteleg anumite lucruri.