Marul Discordiei reflectat in Biblie

[patinina34]

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit."

Acest citat nu-mi apartine, eu sint departe de ceea ce se numeste o poeta!!!!

[zoridezi]

Sunt curioasa sa stiu daca un om care ne-a gresit, iar noi mustrandu-l, facem un pacat?
Iata ce scrie in Luca capitolul 17, versetele 3 si 4:
3. Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l şi dacă se va pocăi, iartă-l.
4. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l.
---------------------------------------------------------------------------

Deci eu vreau sa inteleg daca omul poate sa isi faca dreptate singur... Stiu ca de preferat e sa asteapte Judecata lui Dumnezeu, dar daca ii spune fratelui sau ca a gresit/l-a jignit, se socoteste a fi pacat, ca l-a judecat?

[sophia]

Exista o carte (eu am aflat de ea intamplator pe internet) care se numeste in romaneste "Cele cinci limbaje ale iubirii" si e scrisa de Gary Chapman, care nu este un ortodox, dar citind cartea mi-am dat seama ca are dreptate si se poate aplica in orice fel de iubire si relatie.
In esenta conflictele apar din cauza ca fiecare din noi avem un anumit limbaj al iubirii (ideal, nevoie de viata) si acesta nu este identic sau nu este inteles macar, de cel de langa noi.
De ex. : daca o persoana intr-un cuplu are ca limbaj de iubire (adica ideal): "sa fie asigurat material", iar partenerul il are pe cel de: "sa nu fie singur, sa-l am mereu aproape", vor apare neintelegeri. Fiecare se simte bine in altfel.
Unul vrea sa fie asigurat material, deci va pune accent pe serviciu/cariera si va lipsi mult de acasa, celalalt isi doreste mai putin partea materiala, dar isi doreste ca partenerul sa fie mai mult langa el, acasa.
Ca sa se evite conflictul trebuie gasit un compromis care sa-i multumeasca pe amandoi.
Si tocmai aceste lucruri sunt greu de inteles si aplicat.
Proiectand in planul credintei:
Exista oameni care au ca ideal dogma, studiul, invatatura, teologia acestea fiind mai abstracte (teologi, calugari, duhovnici), oameni care au ca ideal in credinta iubirea de aproape, ajutorarea lui, partea sociala (cei care fac acte de caritate, profesori de religie etc.), oameni care au ca ideal cariera/profesia (preot, episcop, mitropolit etc.), oameni care au ca scop arta in credinta (pictura de icoane, scrisul de lucrari si predici, muzica psaltica), oameni care au ca ideal sa construiasca si sa organizeze (ctitori de biserici, unii preoti, pictori si constructori de biserici).
Toti au ca scop si drum credinta, dar in altfel. Si aici pe forum fiecare din noi are alt mod de ideal in credinta. Si de aceea ne ciocnim si apar conflicte.
Fiecare are puterea lui de intelegere si activitate si limitele lui, fie ca in familie, sau la serviciu, sau in credinta.
Depinde si de trecutul sau, de necazurile prin care trece, de nevoile de moment, de felul omului.
Poti sa ai si doua sau trei idealuri in acelasi timp.
Si in general conflictul si suferinta apare in momentul cand rezervorul fiecaruia ajunge la un nivel minim critic.
La ora asta in lume multi au rezervorul (aproape)gol (unii pentru ca sunt prea singuri,bolnavi etc., altii de saracie) si atunci doresc sa le umple pe acestea. Si daca in schimb vine la ei unul numai cu vorbe si predici (idealul acestuia de credinta si rezervorul lui gol), apare conflictul chiar intre grupuri sociale.
Suferinta si conflictul este cu atat mai mare cu cat rezervorul este mai gol.
Iisus stia ce are nevoie fiecare si asta ii dadea, pe langa lectia teoretica.
Nu stiu daca am fost asa coerenta in explicatie.