Ce îi determină pe unii ortodocşi să treacă la culte neoprotestante?

[mariamargareta]

Omul are şi trup, nu numai spirit, deci nu se poate desprinde de forme şi de formalism. Formele îmbracă întotdeauna fondul la om, altminteri credinţa lui rămâne o simplă ideologie, un exerciţiu mental al preţiozităţilor. Oamenii declară că se iubesc, dar nu se rezumă la cuvinte dulci, ci probează aceasta prin fapte, gesturi şi acţiuni de jertfelnicie. Mărturisirea de credinţă, de exemplu, este un gest formal. Mucenicii care şi-au mărturisit aderenţa la creştinism, fiind convinşi că aceasta le va aduce pedeapsa cu moartea, puteau foarte bine să renunţe la manifestarea formală, fiind conştienţi de soliditatea credinţei lor din inima lor. Oricare dintre ei ar fi putut să gândească aşa: "nu voi mărturisi formal pe Hristos în faţa prigonitorilor, deoarece credinţa mea intimă este totul. Dumnezeu vede ce este în inima mea şi cât de mult cred în El, iar formalismul exterior este inutil şi chiar periculos în aceste condiţii".
Dar ei n-au făcut aşa. Au preferat să fie formalişti, neascunzând formele care îmbracă fondul, şi chiar au riscat să fie greşit judecaţi chiar de coreligionarii lor, ca nişte oameni mândri şi infatuaţi de credinţa şi de superioritatea lor spirituală.

[andreicozia]

În prealabil postat de mariamargareta

Oricare dintre ei ar fi putut să gândească aşa: "nu voi mărturisi formal pe Hristos în faţa prigonitorilor, deoarece credinţa mea intimă este totul. Dumnezeu vede ce este în inima mea şi cât de mult cred în El, iar formalismul exterior este inutil şi chiar periculos în aceste condiţii".
Dar ei n-au făcut aşa. Au preferat să fie formalişti, neascunzând formele care îmbracă fondul, şi chiar au riscat să fie greşit judecaţi chiar de coreligionarii lor, ca nişte oameni mândri şi infatuaţi de credinţa şi de superioritatea lor spirituală.

Avem marturii clare, bine documentate, ca primii crestini, nu ieseau ca "paduchele pe frunte" pe strazi sa marturiseasca FORMAL credinta lor.

De ce crezi oare ca se folosea un limbaj simbolic pentru instructiuni de intruniri liturgice clandestine - PESTELE - ?

Nu inteleg de unde s-a creat aceasta impresie eronata ca acei oameni erau altfel decit suntem noi? adica cu frica de represalii de tortura...oare nu erau si ei familisti cu neveste copii?..asa cum esti si tu?

Oare am uitat cum lucreaza securitatea?...care intii da cu pumnul si mai tirziu pune intrebari?
Oare organele de securitate imperiale romane crezi ca lucrau altfel?...tot asa si ei veneau cu "corbii negrii" si ridicau crestinii din pat la doua noaptea, ora dubiului...nu era nici o diferenta

S-a mai discutat aici, pe forum ca de unii singuri nu se aruncau in foc...ca doar nu isi pierdusera mintile, ci doar credeau, si intradevar multi nu se deziceau cind prinsi erau anchetati

[mariamargareta]

Pune mâna şi mai citeşte din Vieţile Sfinţilor să vezi de câte ori s-a strigat "Şi eu sunt creştin!"
Acei oameni erau cu adevărat altfel decit suntem noi.

[mariamargareta]

Cel mai cunoscut exemplu este cel al oşteanului care s-a inclus singur în numărul celor 40 de mucenici de la Sevasta. Nu l-a rugat nimeni să meargă la moarte.

[mariamargareta]

Iar tu îl faci "păduchele pe frunte". Să-ţi fie ruşine.

[andreicozia]

În prealabil postat de mariamargareta

Iar tu îl faci "păduchele pe frunte". Să-ţi fie ruşine.

Iarta-ma frate daca asta s-a inteles. M-am exprimat poate prea dur, voiam sa spun ca nimeni nu se expunea asa pur si simplu, nu ar fi normal, ci intr-o conjunctura care trebuie citita si inteleasa mai ales cind stim bine ca se ascundeau de prigonitori insa cind erau prinsi evident ca nu se deziceau....conjunctura poate similara celor care se aruncau inaintea tancurilor cu grenade in brate cind inaintau nemtii pentru a-si apara familia, neamul si tara de violul fascist...armate intregi de oameni sarmani in opinci aproape neinarmati se jertfeau cu pieptul inainte.