Poezii preferate...

[laraG]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Aici [/COLOR]

http://www.rft.forter.ro/13_arhiva/pdf/2008-2.pdf

[COLOR=green]la pag 108, este coperta cartii mele si o prezentare. La pag 95, este povestirea "Frumoasele."[/COLOR]

Imi pare rau,dar n-am reusit sa gasesc in paginile mentionate de tine, coperta cartii si prezentarea si nici povestirea "Frumoasele"

[silverstar]

[COLOR=green]Cu click aici[/COLOR]

http://www.rft.forter.ro/13_arhiva/pdf/2008-2.pdf
[COLOR=green] [/COLOR]
[COLOR=green]se deschide exact la prezentare si copertă, pag 108. [/COLOR]

[COLOR=green]Cu click aici[/COLOR]

http://www.rft.forter.ro/13_arhiva/pdf/2008-2.pdf

[COLOR=green]se deschide exact la povestirea "Frumoasele...", pag 94.[/COLOR]

În prealabil postat de laraG

Imi pare rau,dar n-am reusit sa gasesc in paginile mentionate de tine, coperta cartii si prezentarea si nici povestirea "Frumoasele"

Nici eu! Păcat!

[sia]

[COLOR=purple][SIZE=+2]Nichifor Crainic[/SIZE][/COLOR]


[COLOR=purple][SIZE=+1]Vecernie[/SIZE][/COLOR]


Pe-aici, în sus, e schitul la capat de colnic.
L-a zugravit pe vremuri Ilarion cel drept
Cu sfinti intre stergare de galben borangic
Si sfinte-mpodobite cu icusari pe piept.

Auzi, un clopot misca vazduhul peste munti
Si se bolteste-n sunet cat cerul de margean
De dincolo de lume te-ndeamna să renunti
O taina fără de moarte la veacul pamantean.

Vom asculta din strana vecernia-n sobor
Când intra-n schit odata cu pasul serii lent
In murmure ca zvonul albinelor în zbor
Naluci calatorite din Vechiul Testament.

Cu aur pe odajdii, inbalsamatii tei
Vor ingina soborul prin geamurile mici.
Eu recita-voi psalmul sublim 103,
Iar tu Lumina lina m-as bucura să zici.

Când, la sfarsitul slujbei, vom saruta sfios
Argintul sfintei scoarte de Evangheliar,
Ne va parea o clipa ca ne-a zarit Hristos,
Miscand încet perdeaua intrarii în altar.

[carmina]

Doamne, nu ştiu ca să cer de la Tine

Tu singur ştii ce-mi trebuie.
Tu mă iubeşti mai mult decât mă pot iubi eu.
Dă-mi să-mi văd nevoile mele
care sunt ascunse de mine.
Nu îndrăznesc a cere nici cruce, nici mângâiere,
numai să stau în faţa Ta,
Inima
mea îţi este deschisă.
Pun toată nădejdea mea spre Tine.
Tu vezi nevoile mele pe care eu nu le ştiu,
vezi şi fă cu mine după mila Ta.
Zdrobeşte-mă şi mă vindecă.
Loveşte-mă şi mă vindecă.
Mă cuceresc şi tac înaintea voii Tale celei sfinte
prin judecăţile Tale cele nepătrunse de mine.
Mă duc pe mine spre jertfă Ţie.
N-am dorinţă afară de a împlini voia Ta.
Învaţă-mă să mă rog,
Însuşi Te roagă întru mine.
Amin.

http://poezie-crestina.trei.ro/?p=669

În crinii albi îţi văd neprihanirea,
Marie, Maică a Fiului de Sus.
În lacrima tăcută văd iubirea
Şi-n ochi duioşi îţi tremură privirea
De Maică sfântă-a Domnului Iisus.

Îţi pleci uşor privirea-nceţoşată,
Iar inima-ţi tresaltă de uimire...
Un înger ţi se-nchină de îndată,
Tu tremuri tot ca trestia înaltă,
Şi-n piept se-adună valuri de iubire.

Nu îndrăzneşti să-ţi mai rosteşti suspinul,
Te farmecă prezenţa îngerească.
De dincolo de nori tu vezi seninul
Şi ştii c-acesta ţi-e acum destinul
Să laşi sfios ca Fiul să se nască.

Nu poţi altfel că tu ai fost aleasă
Şi vrei ca roabă-a Cerului să fii!
...Îţi ştii podoaba sfântă de mireasă
Şi inima şi dorul nu te lasă
Că ştii c-aceasta-i pentru veşnicii...

Şi te supui cu-atâta frumuseţe
Dorind a lumii dulce mântuire.
Iar sufletul tânjeşte să-L răsfeţe
Şi să-I şoptească sfintele poveţe
Celui venit de Sus doar din iubire.

Dorim şi noi s-avem neprihănirea
De robi ca tine-ai Tatălui din ceruri.
Mereu la El să ne-aţintim privirea,
Să învăţăm ce dulce e jetfirea
Când cu Hristos trăim curat de-a pururi.

E zvon de primăvară în tot albastrul zării,
Narcisa înfloreşte la tâmpla aşteptării,
Cald, albul de miresme îmi înfăşoară dorul
Ca tânăra mămică ce-mbrăţişează-odorul.

Se pregătesc petale să-nfeşe copilaşul
Venit ca dar din ceruri, zâmbind ca îngeraşul...
Când razele de soare dezmiardă ochişorii,
Trei lacrimi de mămică sărută obrăjorii.

Privesc cu drag minunea ce-n braţe se frământă,
Un zâmbet mă surprinde şi inima îmi cântă,
Se naşte-n mine dorul de-o largă-mbrăţişare,
Dar braţe de mămică fac taina mult mai mare.

Un gângurit de înger şi-un plâns ca de vioară
Răzbat în largi ecouri ce inima-nfioară...
Când mâna-mi tremurândă atinge obrăjorul,
Un muguraş de floare alină-ndată dorul.

Şi bucurii şi temeri încep să mă cuprindă,
O taină-nrourată vor inima-mi s-aprindă...
E lacrima minunii că-s mamă de mămică
Şi-i taina şi fiorul de-a fi din nou bunică...

[sia]

[SIZE=5]Nichifor Crainic[/SIZE]
[SIZE=+1]Unde sunt cei care nu mai sunt?[/SIZE]

Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.

Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.

Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea.