Preotul afacerist

În prealabil postat de cristiboss56

Dragă Anca, de dispărut toţi vom dispărea ! Uite în urmă cu 5 minute s-a zgâlţâit puţin Bucureştiul . S-a simţit foarte bine !

Ca vom disparea, e sigur, dar mi-e teama sa nu disparem inainte sa ne facem partea noastra pentru mantuire.

Nu s-a zgaltait numai Bucurestiul; a fost cutremur si in Danemarca anul acesta, desi aici practic nu sunt cutremure. La fel in Norvegia si Suedia.
S-o fi saturat Dumnezeu de sodomie si alte pacate mari, care se fac la tot pasul.
Iar noi, in loc sa facem faptele milosteniei, ne ascundem dupa tot felul de scuze, acumuland bunuri pe care le vom ingropa apoi sub daramaturi.
Oare cand ne vom intelepti?

[andrei25]

În prealabil postat de Anca-Miha

Ca vom disparea, e sigur, dar mi-e teama sa nu disparem inainte sa ne facem partea noastra pentru mantuire.

Nu s-a zgaltait numai Bucurestiul; a fost cutremur si in Danemarca anul acesta, desi aici practic nu sunt cutremure. La fel in Norvegia si Suedia.
S-o fi saturat Dumnezeu de sodomie si alte pacate mari, care se fac la tot pasul.
Iar noi, in loc sa facem faptele milosteniei, ne ascundem dupa tot felul de scuze, acumuland bunuri pe care le vom ingropa apoi sub daramaturi.
Oare cand ne vom intelepti?

Ne vom intelepti poate cand vom fi la stramtorare. Vorbesc din prorpia experienta. Tatal meu a murit acum aproape 2 ani. Momentele cand am fost cel mai aproape de Dumnezeu, au fost cand a murit el. De atunci iarasi m-am departat de Dumnezeu. Seara cand ma rog, ii zic asa lui Dumnezeu: "Doamne mi-e dor de suferinta aia". Sincer mi-e dor. Desi am suferit mult pt pierderea tatalui meu, niciodata, dar niciodata, nu am fost mai aproape de Dumnezeu ca atunci. Doamne ajuta!

În prealabil postat de andrei25

Ne vom intelepti poate cand vom fi la stramtorare. Vorbesc din prorpia experienta. Tatal meu a murit acum aproape 2 ani. Momentele cand am fost cel mai aproape de Dumnezeu, au fost cand a murit el. De atunci iarasi m-am departat de Dumnezeu. Seara cand ma rog, ii zic asa lui Dumnezeu: "Doamne mi-e dor de suferinta aia". Sincer mi-e dor. Desi am suferit mult pt pierderea tatalui meu, niciodata, dar niciodata, nu am fost mai aproape de Dumnezeu ca atunci. Doamne ajuta!

Andrei, ai putea considera suferintã tot timpul cat esti departe de Tatal ceresc si de Domnul Iisus Hristos. Dumnezeu in bunatatea Sa, ne lasa "haturile" largi la inceput, lasandu-ne sa facem nestingheriti ce vrem noi; dar noi stim de acum, ca totul are si o urmare, care se cumuleaza si dintr-odata se trage linia si platim. Nu cere suferinta, ca poate nu esti inca in stare sa o duci; va veni atunci cand vei fi suficient de puternic ca sa rezisti. Pana atunci cauta cele ale Domnului.
Ma bucur extraordinar cand aud ca tinerii Il cauta pe Domnul. Este speranta vietii noastre, caci fara asemenea tineri viitorul ar fi negru, am fi pierduti.

[laraG]

În prealabil postat de andrei25

Ne vom intelepti poate cand vom fi la stramtorare. Vorbesc din prorpia experienta. Tatal meu a murit acum aproape 2 ani. Momentele cand am fost cel mai aproape de Dumnezeu, au fost cand a murit el. De atunci iarasi m-am departat de Dumnezeu. Seara cand ma rog, ii zic asa lui Dumnezeu: "Doamne mi-e dor de suferinta aia". Sincer mi-e dor. Desi am suferit mult pt pierderea tatalui meu, niciodata, dar niciodata, nu am fost mai aproape de Dumnezeu ca atunci. Doamne ajuta!

Esti pe calea cea buna, draga Andrei!Nu te teme, si fara suferinta pricinuita de moartea tatalui tau , vei ajunge aproape de Dumnezeu si chiar te-ai apropiat , poate fara sa-ti dai seama prin dorinta exprimata.Pace sufleteasca, credinta si dragoste pentru Sfanta noastra Biserica.

[patinina34]

Daca noi avem pe Dumnezeu in inima si in suflet, atunci suferita ne face mai buni, chiar daca nu realizam pe moment sau chiar daca nu toti sint practicanti ai bisericii la momentul cind apare suferinta.

Suferinta este modul cel mai sigur de a vorbi cu Dumnezeu, cind ne vedem singuri in fata acesei lumi, fara putere, atunci realizam cit sintem de mici.

Restul e desertaciune!

[laraG]

Hristos a inviat!, draga Nina.Ai mare dreptate in cele ce afirmi despre suferinta.Rugaciunile si paza gandurilor de infiltrarea raului si inmultirea lui in mintea noastra, ne vor ajuta sa fim mai aproape de Dumnezeu.

[andreicozia]

"Eliberindu-te de a vedea greselile din ceilalti te ajuta sa fi mai prezent"

Text de pe sicriu egiptean

În prealabil postat de andreicozia

"Eliberindu-te de a vedea greselile din ceilalti te ajuta sa fi mai prezent"

Text de pe sicriu egiptean

Revin cu un citat, ca se pare ca nu a fost citit:
"Este mare lucru sa poti fi îndrepttor de oameni. Când vezi ca ceva nu-i în regula sa gasesti modalitatea sa-i spui, bineînteles, asa cum este omul, nu cu rautate, nu cu mândrie, si mai ales sa-i spui de ce nu este bine, sa-i spui cum ar fi bine sa faca. Si-atunci suntem pe urmele Sfântului Ioan Botezatorul si n-o sa ne taie nimeni capul! În sfera noastra între noi, frateste, prieteneste, cu dorinta de a se îndrepta lucrurile, am putea macar o data de doua; ori, sa spunem un lucru, chiar daca oamenii nu tin seama de el. "
http://biserica.org/Publicatii/1996/NoVII/21_index.html

Iar tu, Andrei draga, daca iei drept indreptar intelepciunea de pe sicriele egiptene, te priveste. Eu am credinta ortodoxa, cea mai inteleapta dintre toate.

[patinina34]

În prealabil postat de laraG

Hristos a inviat!, draga Nina.Ai mare dreptate in cele ce afirmi despre suferinta.Rugaciunile si paza gandurilor de infiltrarea raului si inmultirea lui in mintea noastra, ne vor ajuta sa fim mai aproape de Dumnezeu.

Eu cunosc persoane care nu mergeau de loc la biserica, care nu erau practicanti cu alte cuvinte.

Le meregea bine, nu le pasa de Dumnezeu.

La un moment dat in viata lor au aparut boli, grave de nevindecat, si s-au vazut singuri, lipsiti de ajutor, deoarece bolile respective erau incurabile.

Atunci, noi c amai vorbeam uneori, le-am spus sa se spovedeasca si sa se roage sint acatiste speciale pentru boli grave la Maica Domnului si la Mantuitorul.

Au ascultat, au facut ceea ce le-am sugerat ca este de facut, si uite ca a fost facuta minunea Domnului cu ei.

S-au vindecat, dar nu numai asta, au devenit nelipsiti de la biserica.

M-am bucurat mult pentru ei.

Cazuri din astea mai sint probabil, cu singuranta, insa m-a marcat faptul ca odata ce esti neputincios, cauti pe Dumnezeu, si de aceea eu cred ca suferinta ne face sa ne desteptam in Dumnezeu.

Nina draga, dar multi dintre noi se recunosc in cuvintele tale. Si acum spun: Slava Domnului, ca nu mi-a fost bine, ca altfel nu L-as fi cunoscut niciodata!