intrebare pt cei casatoriti

[Saurian]

În prealabil postat de Fani71

Va rog sa ma scuzati, am fost de fapt partial off topic, ce am scris se potrivea mai mult la 'este pacat sa folosim prezervative?'. Ce o interesa pe Anna este cum sa facem sa nu avem prea multi copii daca ni se pare ca nu am putea sa-i crestem cum trebuie, adica cu dragoste si atentie.

In principiu sunt de acord cu Rotblume, si asa gandeam si eu inainte sa ma casatoresc. Dumnezeu probabil ne da ce putem duce si daca avem incredere nemarginita il El, ne trimite atatia copii cat e bine. Dar avem noi toti acea incredere nemarginita sau actionam uneori doar din datorie, si pe urma ne dam seama ca ne-am luat o povara pe care nu o putem duce?

Dumnezeu ne cere si sa gandim si sa avem dreaptra socotinta, deci sa aplicam metodele care ne stau la indemana si care nu sunt impotriva poruncilor Lui ca sa ajungem.

Ce spui tu, Rotblume, este cazul ideal, in care cei doi sunt credinciosi si sanatosi.

Dar daca unul dintre ei este mai putin credincios sau mai slab, si este impotriva sa aiba mai mult de unul, doi sau trei copii? Copiii se fac in cuplu!

Dar daca femeia are o boala sau mare greutate la purtarea sarcinilor? Nu e mai bine sa fie 2 copii cu mama, decat 3 orfani de mama? (Nu vreau sa o critic pe sora ta, Rotblume! Sa-i dea Dumnezeu sanatate! Dar deciziile astea se iau personal si nu cred ca e bine sa generalizam exemplul ei)

Sau daca unul dintre ei are o boala foarte grava si este in pericol sa moara? (Isi poate asuma celalalt responsabilitatea cresterii copiilor singur(a)?)

Dar daca au doi copii amandoi cu un handicap si se presupune ca este o problema genetica in familie?

Sau, chiar daca cei doi sunt credinciosi, daca isi dau seama, dupa unul, doi sau trei copii, ca nu pot sa asume cresterea a mai multi, ca le-ar fi asa de greu ca poate nici nu le-ar mai putea da iubirea si atentia necesare? Cineva mai sus a dat exemple de familii fericite numeroase. E foarte frumos, da! Dar eu am cunoscut si familii (catolice) care au avut multi copii - 6 sau 7 - pentru ca asa se obisnuia si pentru ca Biserica Catolica nu admite de loc anticonceptionalele, dar de fapt ei nu isi doreau atatia copii. Din cauza asta, nu au reusit sa-i iubeasca pe toti la fel. Unul sau doi sau trei erau tratati ca Cenusareasa familiei si din cauza asta au suferit mult si mai tarziu in viata, pentru ca lipsa de dragoste in copilarie lasa rani foarte, foarte adanci..

Am cunoscut si o familie ortodoxa cu 6 copii, in care mama avea crize de deprimare postnatale grave la fiecare nastere si trebuia sa stea la spital luni in sir. Il plus, nu-i ajungea mintea si intelepciunea sa-i creasca (dupa parerea mea). Multi duintre copii au inceput sa o ia pe cai gresite la varsta adolescentei.

Eu cred ca Dumnezeu ne ia de acolo unde suntem, este 'bun si milostiv' fata de slabiciunile noastre, si ca e o dovada de smerenie sa ne cunoastem limitele. De altfel, daca acceptam ca nu avem putere, poate Dumnezeu ne-o va da mai tarziu - cine stie? Poate ca o vreme ne vom feri sa mai avem copii, dar pe urma ne vom simti intariti si nu ne vom mai feri.

Cred, in concluzie, ca e bine sa fim maximalisti dar sa avem si dreapta socotinta.

Stai puţin că eu tot nu pricep ceva. Să spunem că aş fi căsătorit ( nu sunt ). Dacă am avea grijă să ne protejăm ( Doamne fereşte de ce am ajuns să ne protejăm... De nişte barbari care îţi cuceresc inima cu strigătele lor de războinici... Lumea asta e pe dos, sincer. ) spune-mi unde e faza că relaţia trupească dintre noi doi e dragoste ( o dăruire totală fără un pic de egoism ) şi nu sex ( satisfacerea plăcerilor noaste )? Eu ca un copil prost fără experienţa în a întemeia o familie mă întreb: ce ar putea exprima mai bine unirea dintre cei doi soţi, dăruirea unuia faţă de altul decât apariţia unei noi vieţi?

Înţeleg că e foarte greu, că e de neconceput greutăţile vieţii dar tot rămân la întrebarea: de ce fiinţe, de ce monştri ne protejăm? Adică până la ce punct Îl lăsăm să intervină Dumnezeu în viaţa noastră? Până la relaţia trupească? Adică în manifestarea trupească a iubirii soţilor noi nu Îl lăsăm pe Dumnezeu să intre şi EL şi să se unească cu noi doi?

Lăsaţi-mă să trec măsura puţin ( dacă e să fiu banat asta e dar din partea unor ortodocşi să dea astfel de sfaturi total greşite mi se par foarte anormal. măcar să spună: eu sunt curvar/curvară şi doar atâta pot dar să nu se considere mai în măsură de a trece peste cuvintele Sf Părinţi în subiecte atât de delicate ): să spunem că eu mă masturbez. Pentru ca să nu crească tensiunea sexuală şi să ajung la nebunie ar trebui să mă tot masturbez până îmi găsesc o soţie. După ce m-am căsătorit ce să fac abstinenţă atâta timp că iarăşi înnebunesc aşa că iarăşi mă masturbez sau mă culc cu ea în timpul postului sau a praznicelor împărăteşti. Vi se pare normal asta, oameni buni? Iertaţi-mă că în Săptămâna Luminată am ajuns să spun astfel de lucruri.

@cristiboss: cum adică să nu considerăm mai păcătoşi decât suntem? dacă eu nu mă consider mai păcătos de măsura x şi unul e mai păcătos nu ajung să îl judec?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Saurian

Stai puţin că eu tot nu pricep ceva. Să spunem că aş fi căsătorit ( nu sunt ). Dacă am avea grijă să ne protejăm ( Doamne fereşte de ce am ajuns să ne protejăm... De nişte barbari care îţi cuceresc inima cu strigătele lor de războinici... Lumea asta e pe dos, sincer. ) spune-mi unde e faza că relaţia trupească dintre noi doi e dragoste ( o dăruire totală fără un pic de egoism ) şi nu sex ( satisfacerea plăcerilor noaste )? Eu ca un copil prost fără experienţa în a întemeia o familie mă întreb: ce ar putea exprima mai bine unirea dintre cei doi soţi, dăruirea unuia faţă de altul decât apariţia unei noi vieţi?

Înţeleg că e foarte greu, că e de neconceput greutăţile vieţii dar tot rămân la întrebarea: de ce fiinţe, de ce monştri ne protejăm? Adică până la ce punct Îl lăsăm să intervină Dumnezeu în viaţa noastră? Până la relaţia trupească? Adică în manifestarea trupească a iubirii soţilor noi nu Îl lăsăm pe Dumnezeu să intre şi EL şi să se unească cu noi doi?

Lăsaţi-mă să trec măsura puţin ( dacă e să fiu banat asta e dar din partea unor ortodocşi să dea astfel de sfaturi total greşite mi se par foarte anormal. măcar să spună: eu sunt curvar/curvară şi doar atâta pot dar să nu se considere mai în măsură de a trece peste cuvintele Sf Părinţi în subiecte atât de delicate ): să spunem că eu mă masturbez. Pentru ca să nu crească tensiunea sexuală şi să ajung la nebunie ar trebui să mă tot masturbez până îmi găsesc o soţie. După ce m-am căsătorit ce să fac abstinenţă atâta timp că iarăşi înnebunesc aşa că iarăşi mă masturbez sau mă culc cu ea în timpul postului sau a praznicelor împărăteşti. Vi se pare normal asta, oameni buni? Iertaţi-mă că în Săptămâna Luminată am ajuns să spun astfel de lucruri.

@cristiboss: cum adică să nu considerăm mai păcătoşi decât suntem? dacă eu nu mă consider mai păcătos de măsura x şi unul e mai păcătos nu ajung să îl judec?

Prea multă filozofie aiuristică strică frate ! Deci : nu încerca să fi mai smerit decât eşti şi nu-ţi pune cenuşă în cap mai mult decât trebuie. Fii ceea şi cine eşti ! Inţelesum-ai ? Dacă nu o iau de la cap. Apropo, nu căuta pe de altă parte să filozofezi despre lucruri pe care nu le cunoşti, respectiv : căsătoria şi viaţa în doi, ce sexul nu reprezintă nici 1 % ! Vrei sex, scoate băiete 100, sau mai mult şi-l faci când , cu cine şi cum vrei. Căsătoria depăşeşte faza animalică denumită sec : Sex. Da, despre masturbare, cred că poţi , putem vorbi, dar nu aici ci la alt topic , unde s-au scris 16 pagini despre patima asta. Deci . . .

[Saurian]

În prealabil postat de cristiboss56

Prea multă filozofie aiuristică strică frate ! Deci : nu încerca să fi mai smerit decât eşti şi nu-ţi pune cenuşă în cap mai mult decât trebuie. Fii ceea şi cine eşti ! Inţelesum-ai ? Dacă nu o iau de la cap. Apropo, nu căuta pe de altă parte să filozofezi despre lucruri pe care nu le cunoşti, respectiv : căsătoria şi viaţa în doi, ce sexul nu reprezintă nici 1 % ! Vrei sex, scoate băiete 100, sau mai mult şi-l faci când , cu cine şi cum vrei. Căsătoria depăşeşte faza animalică denumită sec : Sex. Da, despre masturbare, cred că poţi , putem vorbi, dar nu aici ci la alt topic , unde s-au scris 16 pagini despre patima asta. Deci . . .

Oare şi Hristos făcea filozofie aiuristică când cerea să îţi iubeşti duşmanii? Nu mai trăieşte Hristos în noi şi de asta căutăm să păcălim Sf. Canoane pentru a ne împlini patimile uitând de Duhul din aceste canoane şi faptul că Hristos se uită la inimă şi nu la partea exterioară.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Saurian

Oare şi Hristos făcea filozofie aiuristică când cerea să îţi iubeşti duşmanii? Nu mai trăieşte Hristos în noi şi de asta căutăm să păcălim Sf. Canoane pentru a ne împlini patimile uitând de Duhul din aceste canoane şi faptul că Hristos se uită la inimă şi nu la partea exterioară.

Nu ştiu dragă Sfântule, cine vrea să păcălească ? Pe a mea soţie in 27 ani nu am păcălito cu nimic, pe Dumnezeu l-am amărât cu viciul fumatului , clevetirea, mânia , lenea . Am îndreptat cat 90% ! Sfânt nu pot fi, dar nici în Slavă deşartă continuă ca tine. Apropo, este un topic pentru cei Căsătoriţi, oameni la casa lor şi cu frică de Dumnezeu , cu păcatele şi împlinirile lor. Efectiv nu te înţeleg , sau joci dublu şi atunci ne oprim din filozofia asta ieftină şi lacrimogenă ce o aduci pe tapet.
Atâta te rog : nu încerca cu mine să foloseşti numele Domnului în deşert . Ai înţeles ? ? ? .

[Saurian]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu ştiu dragă Sfântule, cine vrea să păcălească ? Pe a mea soţie in 27 ani nu am păcălito cu nimic, pe Dumnezeu l-am amărât cu viciul fumatului , clevetirea, mânia , lenea . Am îndreptat cat 90% ! Sfânt nu pot fi, dar nici în Slavă deşartă continuă ca tine. Apropo, este un topic pentru cei Căsătoriţi, oameni la casa lor şi cu frică de Dumnezeu , cu păcatele şi împlinirile lor. Efectiv nu te înţeleg , sau joci dublu şi atunci ne oprim din filozofia asta ieftină şi lacrimogenă ce o aduci pe tapet.
Atâta te rog : nu încerca cu mine să foloseşti numele Domnului în deşert . Ai înţeles ? ? ? .

N-are rost să ne certăm. Vom vedea dincolo cine a avut dreptate.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Saurian

N-are rost să ne certăm. Vom vedea dincolo cine a avut dreptate.

Altă mică, mare greşeală frate ! Păi cel ce greşeşte nu-l mai vede pe cel mai drept ca el. Dar , sper din tot sufletul, ca amândoi să fim înţeleşi şi miluiţi de Dumnezeu, Cel mult milostiv şi iertător, deasupra firii noastre pătimaşe. Doamne ajută ! +

În prealabil postat de cristiboss56

Altă mică, mare greşeală frate ! Păi cel ce greşeşte nu-l mai vede pe cel mai drept ca el. Dar , sper din tot sufletul, ca amândoi să fim înţeleşi şi miluiţi de Dumnezeu, Cel mult milostiv şi iertător, deasupra firii noastre pătimaşe. Doamne ajută ! +

Adica te consideri mai drept, Cristiane? Cam miroase a slava desarta pe aici...
Iti recomand cartea despre viata si invatatura Sf. Ierarh Nifon; o gasesti la carti pe acest site. Mai vorbim dupa ce o citesti.

[Fani71]

[quote=Saurian;130328]Stai puţin că eu tot nu pricep ceva. Să spunem că aş fi căsătorit ( nu sunt ). Dacă am avea grijă să ne protejăm ( Doamne fereşte de ce am ajuns să ne protejăm... De nişte barbari care îţi cuceresc inima cu strigătele lor de războinici... Lumea asta e pe dos, sincer. ) spune-mi unde e faza că relaţia trupească dintre noi doi e dragoste ( o dăruire totală fără un pic de egoism ) şi nu sex ( satisfacerea plăcerilor noaste )? Eu ca un copil prost fără experienţa în a întemeia o familie mă întreb: ce ar putea exprima mai bine unirea dintre cei doi soţi, dăruirea unuia faţă de altul decât apariţia unei noi vieţi?

Înţeleg că e foarte greu, că e de neconceput greutăţile vieţii dar tot rămân la întrebarea: de ce fiinţe, de ce monştri ne protejăm? Adică până la ce punct Îl lăsăm să intervină Dumnezeu în viaţa noastră? Până la relaţia trupească? Adică în manifestarea trupească a iubirii soţilor noi nu Îl lăsăm pe Dumnezeu să intre şi EL şi să se unească cu noi doi?

Lăsaţi-mă să trec măsura puţin ( dacă e să fiu banat asta e dar din partea unor ortodocşi să dea astfel de sfaturi total greşite mi se par foarte anormal. măcar să spună: eu sunt curvar/curvară şi doar atâta pot dar să nu se considere mai în măsură de a trece peste cuvintele Sf Părinţi în subiecte atât de delicate ): să spunem că eu mă masturbez. Pentru ca să nu crească tensiunea sexuală şi să ajung la nebunie ar trebui să mă tot masturbez până îmi găsesc o soţie. După ce m-am căsătorit ce să fac abstinenţă atâta timp că iarăşi înnebunesc aşa că iarăşi mă masturbez sau mă culc cu ea în timpul postului sau a praznicelor împărăteşti. Vi se pare normal asta, oameni buni? Iertaţi-mă că în Săptămâna Luminată am ajuns să spun astfel de lucruri.


Saurian, nu ai tintut seama, cred, de cazurile concrete de care ziceam. Hai sa luam unul mai drastic: amandoi ortodocsi, amandoi doritori sa tina post, etc, isi doresc copii, se respecta. Sotul are cancer si trebuie sa faca chemioterapie. Li se spune ca de altfel ca are putine sanse de supravietuire. Li se spune ca trebuie sa ia anticonceptionale, pentrui ca e mare pericol sa se nasca un copil handicapat. Chiar inca 18 luni dupa chemioterapie. Asta inseamna sa zicem 3 ani in care nu ar trebui sa conceapa copii. Ce propui sa faca acest cuplu? Sa 'aiba incredere in Dumnezeu' si sa aduca pe lume copii handicapati?

Ai dreptate cand spui ca e foarte greu de despartit 'satisfacerea placerii' de exprimarea dragostei neegoiste si a tandretei prin relatia sexuala intr-un cuplu. Ca toate cele omenesti, si astea sunt amestecate. Dar Dumnezeu a binecuvantat si placerea si un cuplu crestin are toata viata ca sa-si transfigureze si acest aspect al dragostei. Dar sa te lipsesti unul de altul cativa ani este inimaginabil pentru un cuplu are se iubeste.
In plus, sa iti spun un secret: cand un cuplu se iubeste cu adevarat, fiecare se gandeste mai mult la placerea celuilalt decat la a lui.

Vreau sa-ti mai spun ca am toata simpatia pentru punctul tau de vedere si cred ca si eu gandeam cam asa sau pe aproape mai demult.
In plus, cum zice sau implica Cristiboss, cand esti casatorit relatia sexuala devine mult mai despatimita, mai calma, mai tandra, in genera.

Repet: daca citesti prin cartile ortodoxe inclusiv la sfintii parinti gasesti si tu ca NU nasterea de prunci este scopul principal al casatoriei si ca relatia trupeasca este NEINTINATA la oamenii casatoriti, inclusiv placerea care decurge din ea.

Tu ce crezi, cand doi oameni casatoriti fac dragoste fara sa ia anticonceptionale, ei se gandesc tot timpul 'fac asta ca sa am copii, fac asta ca sa am copii, fac asta ca sa am copii' si pot distinge asa de usor intre placere si 'daruire totala si fara pic de egoism?'

PS Eu sunt casatorita si stiu despre ce vorbesc. Unul din exemplete date in mesajul meu de mai sus a fost valabil pentru cuplul nostru.

[Saurian]

În prealabil postat de Fani71

Saurian, nu ai tintut seama, cred, de cazurile concrete de care ziceam. Hai sa luam unul mai drastic: amandoi ortodocsi, amandoi doritori sa tina post, etc, isi doresc copii, se respecta. Sotul are cancer si trebuie sa faca chemioterapie. Li se spune ca de altfel ca are putine sanse de supravietuire. Li se spune ca trebuie sa ia anticonceptionale, pentrui ca e mare pericol sa se nasca un copil handicapat. Chiar inca 18 luni dupa chemioterapie. Asta inseamna sa zicem 3 ani in care nu ar trebui sa conceapa copii. Ce propui sa faca acest cuplu? Sa 'aiba incredere in Dumnezeu' si sa aduca pe lume copii handicapati?

Ai dreptate cand spui ca e foarte greu de despartit 'satisfacerea placerii' de exprimarea dragostei neegoiste si a tandretei prin relatia sexuala intr-un cuplu. Ca toate cele omenesti, si astea sunt amestecate. Dar Dumnezeu a binecuvantat si placerea si un cuplu crestin are toata viata ca sa-si transfigureze si acest aspect al dragostei. Dar sa te lipsesti unul de altul cativa ani este inimaginabil pentru un cuplu are se iubeste.
In plus, sa iti spun un secret: cand un cuplu se iubeste cu adevarat, fiecare se gandeste mai mult la placerea celuilalt decat la a lui.

Vreau sa-ti mai spun ca am toata simpatia pentru punctul tau de vedere si cred ca si eu gandeam cam asa sau pe aproape mai demult.
In plus, cum zice sau implica Cristiboss, cand esti casatorit relatia sexuala devine mult mai despatimita, mai calma, mai tandra, in genera.

Repet: daca citesti prin cartile ortodoxe inclusiv la sfintii parinti gasesti si tu ca NU nasterea de prunci este scopul principal al casatoriei si ca relatia trupeasca este NEINTINATA la oamenii casatoriti, inclusiv placerea care decurge din ea.

Tu ce crezi, cand doi oameni casatoriti fac dragoste fara sa ia anticonceptionale, ei se gandesc tot timpul 'fac asta ca sa am copii, fac asta ca sa am copii, fac asta ca sa am copii' si pot distinge asa de usor intre placere si 'daruire totala si fara pic de egoism?'

PS Eu sunt casatorita si stiu despre ce vorbesc. Unul din exemplete date in mesajul meu de mai sus a fost valabil pentru cuplul nostru.

Dacă cei doi se iubesc vor trăi în curăţie. Spuneau mulţi că cei care trăiesc în curăţie pentru Hristos nu li se răceşte dragostea ci dimpotrivă. Nu spun că nu e f greu dar până la urmă noi suntem la cheremul sexualităţii sau sexualitatea e la cheremul nostru?

Nu ai înţeles ce am spus. Nu sunt nici de acord ca soţii să facă dragoste pentru a face copii dar nici să se ferească de a face copii. Fac dragoste ca un fel de manifestare trupească a ceea ce este în inima lor. Dacă e să aibă copii sau nu e treaba lui Dumnezeu. E o carte interesantă numită "Manual de dragoste" scrisă de un părinte grec. Vorbea despre această ridicare în slăvi a sexualităţii şi uciderea dragostei. Spunea la un moment dat că dragostea e "periculoasă" deoarece nu se comportă calculat aşa cum e totul în viaţa noastră. În momentul în care faci ceva calculat deja e ceva bolnav în acea dragoste, înţelegi? Duhul Sfinţilor Părinţi spune clar că această relaţie de dragoste trupească trebuie să fie o manifestare a iubirii duhovniceşti ( şi de asta ar trebui şi să se ridice la o iubire asexuată între cei doi că de aceea sunt puse aceste posturi ) între soţi de asta nu e important să te culci cu partenerul ca să ai copii ci ca să vă împliniţi. Dar atunci când te protejezi e exact acelaşi lucru, aceeaşi greşeală dar în extrema cealaltă.

E foarte tristă chestia asta mai ales că fostul meu duhovnic care e un preot de mir e foarte înduhovnicit dar tare mult cred că a folosit metode de evitare a copiilor ( are doar 3 copii şi ca orice om tind să pun motivul păcatul ). Şi pentru un om care se simte că insuflă un Duh al Sfinţilor Părinţi, fără extreme, fără aruncat de pietre în alţii şi te trezeşti că în problema dintre îndrăgostiţi o dă aşa de tare în bară... e trist pentru mine. Mi-a dat foarte multe sfaturi şi foarte bune dar în problema asta mi s-a părut că a fost foarte pe lângă.

P.S: Aşa de uşor cei mai în vârstă le spun la cei tineri că am trecut prin astea aşa că singura soluţie e păcatul... Te rog nu o lua ca reproş dar astfel de motive fac ca foarte mulţi să ignore sfaturile celor tineri pentru că cei tineri nu ştiu care e viaţa. În plus era un tip pe forum ce spune că e căsătorit ( de un an, doi cred ) şi nu făcea nici o metodă de ferire şi a spus că încă nu au copii. Deci Dumnezeu dă copii când e nevoie ( iar pentru cei care tot timpul au copii şi nu o mai pot duce aşa poate e şi o lecţie pe care vrea să le dea Dumnezeu şi anume să încerce să-şi înduhovnicească relaţia. Poate doar pentru că nu ştiu gândul Lui )

Maica Domnului cu tine!

[Fani71]

Salut si salutare tutoror, nu mai aveti ceva de adaugat voi ceilalti casatoriti? M-ar interesa sa mai aflu puncte de vedere.

În prealabil postat de Saurian

Dacă cei doi se iubesc vor trăi în curăţie.

Curatie este si relatia trupeasca in casatorie. Eu cred ca este angelism sa vezi in curatie numai fecioria sau abtinerea. Este contrar traditiei ortodoxe.
Vai, Vai, Saurian.. sa-ti dea Dumnezeu sa nu ajungi intr-o astfel de situatie!

"Spuneau mulţi că cei care trăiesc în curăţie pentru Hristos nu li se răceşte dragostea ci dimpotrivă. Nu spun că nu e f greu dar până la urmă noi suntem la cheremul sexualităţii sau sexualitatea e la cheremul nostru?"

O fi posibil pentru unii. Depinde de la cuplu la cuplu. Si poate depinde si de varsta. Eu stiu insa ca multi duhovnici ii sfatuiesc pe oameni sa nu se abtina prea mult pentru ca nu este bine pentru relatia lor. Chiar si in posturi nu prea ii lasa sa se abtina prea mult!

"Nu ai înţeles ce am spus. Nu sunt nici de acord ca soţii să facă dragoste pentru a face copii dar nici să se ferească de a face copii. Fac dragoste ca un fel de manifestare trupească a ceea ce este în inima lor. Dacă e să aibă copii sau nu e treaba lui Dumnezeu. E o carte interesantă numită "Manual de dragoste" scrisă de un părinte grec. Vorbea despre această ridicare în slăvi a sexualităţii şi uciderea dragostei. Spunea la un moment dat că dragostea e "periculoasă" deoarece nu se comportă calculat aşa cum e totul în viaţa noastră. În momentul în care faci ceva calculat deja e ceva bolnav în acea dragoste, înţelegi? Duhul Sfinţilor Părinţi spune clar că această relaţie de dragoste trupească trebuie să fie o manifestare a iubirii duhovniceşti ( şi de asta ar trebui şi să se ridice la o iubire asexuată între cei doi că de aceea sunt puse aceste posturi ) între soţi de asta nu e important să te culci cu partenerul ca să ai copii ci ca să vă împliniţi.
Dar atunci când te protejezi e exact acelaşi lucru, aceeaşi greşeală dar în extrema cealaltă."

Aici in principiu sunt de acord cu tine. Si nici eu nu zic ca sa folosim anticonceptionale dupa cum ne taie capul. Eu zic ca sunt situatii in care constiinta pentru a evita un rau (pentru copii, pentru cuplu etc) ne indeamna sa le folosim si ca nu e un rau in sine. De altfel asa sfatuiesc si unii duhovnici, si asa scriu si unii teologi (cei pe care i-am citat mai sus).

"E foarte tristă chestia asta mai ales că fostul meu duhovnic care e un preot de mir e foarte înduhovnicit dar tare mult cred că a folosit metode de evitare a copiilor ( are doar 3 copii şi ca orice om tind să pun motivul păcatul ). Şi pentru un om care se simte că insuflă un Duh al Sfinţilor Părinţi, fără extreme, fără aruncat de pietre în alţii şi te trezeşti că în problema dintre îndrăgostiţi o dă aşa de tare în bară... e trist pentru mine. Mi-a dat foarte multe sfaturi şi foarte bune dar în problema asta mi s-a părut că a fost foarte pe lângă."

Cred ca judeci fara sa stii: poti avea "doar" 3 copii si daca nu te feresti! Unii oameni au mai putini copii, desi au incercat sa aiba mai multi, au asteptat ani in sir sa ii aiba. Cunosc cazuri. Si parca ziceai mai jos ca da Dumnezeu cat e bine..

"P.S: Aşa de uşor cei mai în vârstă le spun la cei tineri că am trecut prin astea aşa că singura soluţie e păcatul... Te rog nu o lua ca reproş dar astfel de motive fac ca foarte mulţi să ignore sfaturile celor tineri pentru că cei tineri nu ştiu care e viaţa.

Ei, da! Aici ai dreptate! Te rog sa ma scuzi daca am vorbit ca o bunicuta 'lasa maica, ca o sa vezi tu mai incolo!" Nici mie nu mi-ar placea sa-mi spuna asta cineva mai in varsta. Si nu am zis ca 'singura solutie e pacatul'. Nu sunt pentru solutii caldicele. Incerc sa explic ca in morala ortodoxa nu exista de fapt legi, ci principii care lasa moc deceziei libere a crestinului. Poate ar trebui sa introduc un nou thread.

Dar totusi experienta e buna si ea la ceva. Experienta proprie si gandul pastoral, ca sa zic asa - sunt profesoara de religie si am auzit multe.

...Dar nici tinerii entuziasti si zelosi nu este bine sa-i judece pe cei care se afla in situatii de viata dramatice, in care ei nu s-au aflat inca, si sa-i numeacsa curvari si egoisti. Cred ca esti cam prea aspru si incruntat.

"În plus era un tip pe forum ce spune că e căsătorit ( de un an, doi cred ) şi nu făcea nici o metodă de ferire şi a spus că încă nu au copii. Deci Dumnezeu dă copii când e nevoie "

Cine stie? Cum ziceam mai sus, daca are cineva credinta mare de tot probabil ca asa o fi. Dar nu toti o avem de la inceput si daca actionam pretinzand ca o avem, se poate sa ne pomenim cu responsabilitati pe care sa nu le putem duce, cum spunea Ory mai sus.

"( iar pentru cei care tot timpul au copii şi nu o mai pot duce aşa poate e şi o lecţie pe care vrea să le dea Dumnezeu şi anume să încerce să-şi înduhovnicească relaţia. Poate doar pentru că nu ştiu gândul Lui )"

Cum adica, sa dea Dumnezeu copii doar ca sa le dea o lectie parintilor? Nu mi se pare prea plauzibil.

Dar ce crezi despre cuplurile in care unul nu e de acord si nu accepta sa aiba oricati copii?

Maica Domnului cu tine!

Si cu tine.