Lume sau manastire?

[patinina34]

În prealabil postat de cristiboss56

Te rog să mă ierţi, dar nu pot fi intru totul de acord cu tine. Poţi dobândi "Viaţa", aşa cum spui tu ori şi unde in astă lume, pe cale, pe apă, in pustie, de noi depinde in totalitate, in ce sens ne folosim mintea, trupul şi sufletul nostru. A fugii de lume, tumult şi ispite, poate fi semn şi de laşitate, neputinţă, deznădejdie , până la urmă.

Da Cristi, noi toti avem trairi diferite, experiente diferite si puncte de vedere diferite.
Mantuirea=Viata in acest context, este dobindita fie ca esti mirean, fie ca esti calugar, daca si numai daca faci totul pentru mantuirea sufletului tau.
Adica exact cum sint mesajele postate mai sus: calugarii dechid calea, iar mirenii o urmeaza, fieare avind particica sa importanta in acest proces.
Apoi mai este mantuirea individuala si cea globala, pentru ca acuma vorbim si de pacatul global.
Acela care ne tintuieste pe noi toti mireni si calugari la un loc, la zid.
In lume acuma exista multa forta a raului care este deja perceputa de noi, ins ava fii tot mai puternica, fiind acum poate inceputul sfarsitului........

[cristiboss56]

În prealabil postat de patinina34

Da Cristi, noi toti avem trairi diferite, experiente diferite si puncte de vedere diferite.
Mantuirea=Viata in acest context, este dobindita fie ca esti mirean, fie ca esti calugar, daca si numai daca faci totul pentru mantuirea sufletului tau.
Adica exact cum sint mesajele postate mai sus: calugarii dechid calea, iar mirenii o urmeaza, fieare avind particica sa importanta in acest proces.
Apoi mai este mantuirea individuala si cea globala, pentru ca acuma vorbim si de pacatul global.
Acela care ne tintuieste pe noi toti mireni si calugari la un loc, la zid.
In lume acuma exista multa forta a raului care este deja perceputa de noi, ins ava fii tot mai puternica, fiind acum poate inceputul sfarsitului........

Acum nu ştiu dacă este chiar inceputul sfârşitului, dar cu siguranţă voi cei din afară sunteţi mult mai vrednici ca noi, in sensul că , apreciaţi mult mai mult adevărata valoare a credinţei . Viaţa intre străini te face de multe ori să apreciezi la adevărata valoare, fiecare cuvânt, fiecare invăţâtură, fiecare dumicat creştin . Puţinul şi lipsa te face mult mai chibzuit şi calculat duhovniceşte. Inţelegi la ce puţin şi lipsă mă refer !

[Hartford]

În prealabil postat de cristiboss56

Acum nu ştiu dacă este chiar inceputul sfârşitului, dar cu siguranţă voi cei din afară sunteţi mult mai vrednici ca noi, in sensul că , apreciaţi mult mai mult adevărata valoare a credinţei . Viaţa intre străini te face de multe ori să apreciezi la adevărata valoare, fiecare cuvânt, fiecare invăţâtură, fiecare dumicat creştin . Puţinul şi lipsa te face mult mai chibzuit şi calculat duhovniceşte. Inţelegi la ce puţin şi lipsă mă refer !

Ai mare dreptate Cristi noi cei de afara (cel putin eu)l-am gasit pe Dumnezeu aici departe de tara, acolo cind eram aveam biserici la tot pasul si poate treceam nepasatori fara sa ne facem semnul crucii nu puneam atita valoare pe credinta.Acum nu stiu daca sintem mai vrednici decit cei din tara numai Dumnezeu stie fiecare cit merita si in ce loc v-a fi pus. Totul e sa nu deznajdaduim...Lauda-ti pe Domnul din ceruri ca este bun! Aliluia Aliluia Aliluia

[ory]

Oameni buni,reveniti-va in fire si traiti-va viata asa cum a lasat-o Dumnezeu pe pamant,nu este nici pe departe atat de usoara cat este de complicata si plina,plina de responsabilitati,fuga...fuga nu reprezinta cea mai inteleapta solutie.Traiti-va iubirea,traiti-va dezamagirea si tot farmecul ce stapaneste numai sufletul rational al unui om.Traiti-va efortul si munca aceasta atat de coplesitoare pentru supravietuire,traiti-va omenia fiindca toate cate vi s-au dat nu sunt intamplatoare si nici indiferente.
...am intalnit odata un preot(arhim.)care,efectiv se ruga de mine sa-i permit a ma saruta,nu mai putea sa se infraneze,nu mai putea sa se resemneze cu aceasta obositoare calcare peste fire...i-am vazut in ochi neputinta si omenia,si nu ispita si dezamagirea de sine,i-am vazut doar trasaturile atat de fine ale unui om,ale unui barbat normal...si nu inger,caci nimeni nu s-a nascut si nu va fi inger pe pamant,nimeni decat copii ,care,in mod paradoxal traiesc instinctiv,nevinovat de instinctiv...oare asta sa-i faca ingeri?

[adeodatus]

În prealabil postat de ory

Oameni buni,reveniti-va in fire si traiti-va viata asa cum a lasat-o Dumnezeu pe pamant,nu este nici pe departe atat de usoara cat este de complicata si plina,plina de responsabilitati,fuga...fuga nu reprezinta cea mai inteleapta solutie.Traiti-va iubirea,traiti-va dezamagirea si tot farmecul ce stapaneste numai sufletul rational al unui om.Traiti-va efortul si munca aceasta atat de coplesitoare pentru supravietuire,traiti-va omenia fiindca toate cate vi s-au dat nu sunt intamplatoare si nici indiferente.
...am intalnit odata un preot(arhim.)care,efectiv se ruga de mine sa-i permit a ma saruta,nu mai putea sa se infraneze,nu mai putea sa se resemneze cu aceasta obositoare calcare peste fire...i-am vazut in ochi neputinta si omenia,si nu ispita si dezamagirea de sine,i-am vazut doar trasaturile atat de fine ale unui om,ale unui barbat normal...si nu inger,caci nimeni nu s-a nascut si nu va fi inger pe pamant,nimeni decat copii ,care,in mod paradoxal traiesc instinctiv,nevinovat de instinctiv...oare asta sa-i faca ingeri?

Pina la urma nu am inteles care e nelinestea si strigatul tau spre a ne trezi.
Care este esenta, care este motivul si scopul istorisirei tale cu preotul si sarutul? Ce mesaj aduci tu si ce convingere? Privesti ironat monahismul sau ...?
Explica te rog!
Iertare!

[ory]

No comment!Daca privesti lucrurile superficial nu ai cum sa intelegi,iar eu scriu pentru cei care nu privesc doar de suprafata.

[adeodatus]

În prealabil postat de ory

No comment!Daca privesti lucrurile superficial nu ai cum sa intelegi,iar eu scriu pentru cei care nu privesc doar de suprafata.

Afla ca intro oarecare masura am inteles ce ai vrut sa spui.
Iertare! Vreau sa stiu doar daca insuti tu stii ce scrii. Pilda ta nicidecum nu schimba frumusetea si tainica splendoare a vietii unui monah fie el patimas sau neputincios in a carui ochi se vede trasaturile fine ale unui barbat (sau respectv femeie) normal ... si nu inger.
Da nu sunt ingeri din fire , sunt ingeri din duh. Si daca a ajuns un oarecare din monahi sa doreasca din cele ale firii omenesti normale, cum o numesti tu, e tragic dar nu e inca o tragedie. Ceea ce vezi tu, dupa cum inteleg eu, trasaturi fine a unui barbat normal (oare monahii nu sunt barabati normali) e insalare.
Ma intreb cu sa ajuns pina la aceea ca acel preot sa roage asa ceva. Ce motiv a avut si cine ia dat motiv ca sa-si ea indrazneala, pricina de poticneala?
tu ai mai postat cateva intimplari de asa gen care , cred eu, ca nu e normal, nu e locul lor aici.
Iertare!

[ioanhodean]

ooooooooo
din intelepciunea lui ory , CITIRE...............
ma si daca o facuto ce aia cu arhimandritul..
tu nu te gandesti ca poate is oameni cand te aud se smintesc..ca or fi incepatori in ale credintei..lasi porumbeii sa iasa...
macar stai in banca ta te rog inainte sa critici..
nu judeca ca sa nu fi judecat;cu ce masura judeci cu aceea ti se va masura!

În prealabil postat de ory

...am intalnit odata un preot(arhim.)care,efectiv se ruga de mine sa-i permit a ma saruta,nu mai putea sa se infraneze,nu mai putea sa se resemneze cu aceasta obositoare calcare peste fire...i-am vazut in ochi neputinta si omenia,si nu ispita si dezamagirea de sine,i-am vazut doar trasaturile atat de fine ale unui om,ale unui barbat normal...si nu inger,caci nimeni nu s-a nascut si nu va fi inger pe pamant,nimeni decat copii ,care,in mod paradoxal traiesc instinctiv,nevinovat de instinctiv...oare asta sa-i faca ingeri?

Hmmm, ce ispita esti ory! Vad ca instinctele le intelegi perfect; le intelegem prea bine cu totii. Nu trebuie prea mare intelepciune pentru asta; doar instinct. Dar omul e mai mult decat instinctul lui.
Iata ce zice Sf. Apostol Iuda: "Acestia insa defaima cele ce nu cunosc, iar cele ce - CA DOBITOACELE NECUVANTATOARE - STIU DIN FIRE, intr-acestea isi gasesc pieirea."
Sper din tot sufletul ca nu ai contribuit la pieirea sarmanului om, greu incercat de ispite.
Ispitele fac parte din viata de calugar; sa-i ajute Dumnezeu pe calugarii nostri sa treaca peste aceste ispite mari.
Este gresit a ne uita la un calugar ca la un barbat! Dar ii putem intelege chinul prin care trece si sa-i dam ajutor, fugind de el rupand pamantul. Si calugarul e tot om si poate uita o clipa, ca ajutorul de la Dumnezeu vine, nu de la oameni.

[ory]

Hm!,eu am dat un exemplu fugitiv,fara sa intentionez a-i conferi atata importanta,iar voi v-ati axat parerea doar pe acesta si nu pe cele scrise inainte,pe-acelea am vrut mai cu precadere sa le exprim.
Nu am fost o ispita,ci doar o persoana care ma cunostea de f.mult timp si in fata caruia a indraznit,mizand pe o oarecare siguranta.
Voi judecati cum doriti,eu de asemenea,iar dupa cum stiti,chestia cu ispitirea pentru ca se afla acolo unde se afla,chiar ma lasa rece,si aceasta pentru ca nu este vorba de ispitire,ci este vorba de mersul firesc al lucrurilor intre oameni,intre fiinte suflete si trupuri.Voi habar nu aveti,o ispita reprezinta ziua in care tragi o bauta zdravana si a doua zi constati ca ti-ai inselat nevasta,insa a lupta cu instinctul cu care de fapt te-ai nascut,atata amar si amar de ani,nu mai reprezinta o ispita ci o stare fireasca a fiintei omenesti care-si cere drepturile.Nu este vorba de o lupta de o zi,inaintea unei singure persoane,este o lupta permanenta,si o cadere sistematica,fiindca mai exista si cadere...care,in realitate nu este decat o implinire.
Voi,continuati sa cititi caci,cu siguranta va stimuleaza mintea imbalsamata de "atata credinta",voi sunteti oamenii care v-ati implinit instinctele,fiindca Dumnezeu v-a ingaduit aceasta,"dar ei nu,nu au voie si nu au decat sa suporte ispitele pana nu mai pot...caci,ei nu sunt si nu trebuie sa fie oameni."