Invidia

[Traditie1]

Nu toata invidia este patimasa, dupa cum nu toata tinerea de minte a raului

Aceste sentimente sunt un amestec de ceva involuntar si voluntar, ultima doar la cei ce lucreaza patimile.

Aparitia acestor sentimente este fie rezultatul înselarii (crezi ca cutare a facut sau gândeste ceva rau când de fapt el e nevinovat) fie un raspuns la nedreptaatile facute de celalalt. Virtutea consta în a nu urma aceste simtaminte prin fapte, cuvinte sau gânduri de ura, fiindca mânia omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu. Dar totodata ele pot fi semnaul unor nedreptati realizate de persoana fata de care simtim sentimentele de pizma/ura.

Deci nu trebuie sa ne atribuim tot ce simtim fiindca sentimentele rele sunt de la draci iar cele bune de la Dumnezeu si îngeri. Trebuie sa avem grija ce facem cu trupul, limba si gândurile, aceasta e responsabilitatea noastra.

iar cei care se cred invidiati, sunt de fapt oameni patimasi, îmbibati de mândrie si frustrati, care vor sa se ridice deasupra celorlalti si care vad în invidia celorlalti (reala sau imaginara) un barometru al propriului succes, cum era un citat pe alt topic.

[ioan_si.atat]

În prealabil postat de Traditie1

Nu toata invidia este patimasa, dupa cum nu toata tinerea de minte a raului

Aceste sentimente sunt un amestec de ceva involuntar si voluntar, ultima doar la cei ce lucreaza patimile.

Aparitia acestor sentimente este fie rezultatul înselarii (crezi ca cutare a facut sau gândeste ceva rau când de fapt el e nevinovat) fie un raspuns la nedreptaatile facute de celalalt. Virtutea consta în a nu urma aceste simtaminte prin fapte, cuvinte sau gânduri de ura, fiindca mânia omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu. Dar totodata ele pot fi semnaul unor nedreptati realizate de persoana fata de care simtim sentimentele de pizma/ura.

Deci nu trebuie sa ne atribuim tot ce simtim fiindca sentimentele rele sunt de la draci iar cele bune de la Dumnezeu si îngeri. Trebuie sa avem grija ce facem cu trupul, limba si gândurile, aceasta e responsabilitatea noastra.

iar cei care se cred invidiati, sunt de fapt oameni patimasi, îmbibati de mândrie si frustrati, care vor sa se ridice deasupra celorlalti si care vad în invidia celorlalti (reala sau imaginara) un barometru al propriului succes, cum era un citat pe alt topic.

Traditie1, vrei sa spui ca a avea ganduri de invidie, dar a nu actiona dupa aceste ganduri nu e un pacat asa mare si ca ni se intampla tuturor?
Interesant punct de vedere.
Eu, de cate ori imi trece prin minte un astfel de gand, ma rusinez apoi de gandul meu si imi pare rau ca am gandit asa. Ma simt vinovat. Si este firesc sa fie asa. Insa tu spui ca e firesc sa apara si gandul ala. Am inteles bine?
Astept si alte pareri, daca se poate. Multumesc.

Doamne-ajuta!

[Traditie1]

Gândurile au trei surse, dracii, Dumnezeu si noi însine.

Gândurile de invidie nu vin de la noi ci de la draci. Însa asa cum am spus, unii oameni sunt urâti pentru câstigurile nedrepte facute si asta e, cred, de la Dumnezeu, e o forma de a vadi nedreptatea respectivilor.

Ce spui tu ca simti rusine e mai degraba închipuire de sine, ti se pare ca esti bun fiindca simti rusine.