Poezii preferate...

[tigerAvalo9]

Putea-vei, oare, întelege
Că mai presus de orice lege
E-o taină, încă, nepătrunsă
Cu har si cu lumină unsă?

Putea-vei, oare, întelege
C-acele spirite betege
Să dea sperantă nu-s în stare
Ci doar o crudă nepăsare?

Putea-vei, oare, întelege
Că cine vrea să se dezlege
De starea neputintei crude
Va trebui, mereu, s-asude?

Putea-vei, oare, să-ntelegi
Că doar atunci poti răni să legi
Când pregătit esti cu balsam
Cu tonele, nu doar un gram?

Putea-vei oare, să-ntelegi
Că doar atunci poti să culegi
Mărgăritarele iubiri
Când esti mai sus de legea firii?

[romantic]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Putea-vei, oare, întelege
Că mai presus de orice lege
E-o taină, încă, nepătrunsă
Cu har si cu lumină unsă?

Putea-vei, oare, întelege
C-acele spirite betege
Să dea sperantă nu-s în stare
Ci doar o crudă nepăsare?

Putea-vei, oare, întelege
Că cine vrea să se dezlege
De starea neputintei crude
Va trebui, mereu, s-asude?

Putea-vei, oare, să-ntelegi
Că doar atunci poti răni să legi
Când pregătit esti cu balsam
Cu tonele, nu doar un gram?

Putea-vei oare, să-ntelegi
Că doar atunci poti să culegi
Mărgăritarele iubiri
Când esti mai sus de legea firii?

Draga Tiger, poezia aceasta este ... nu gasesc un cuvant potrivit si stii doar ca numai lucrurile mari nu se exprima in cuvinte caci ar face doar sa le micsoreze.

Si mai inteleg ca tu insuti ai compus-o.

Am copiat-o si am asezat-o pe biroul meu, asa ca o vad in fiecare zi ...
Acelui sau aceleia caruia/careia ii este dedicata, indraznesc sa spun ca este norocos/norocoasa.

Dar cum este dedicata noua tuturora de pe acest forum, personal, iti multumesc frumos.

A reusit sa ma-nlacrimeze destul!

Multa inspiratiune in continuare iar muza ta este a unui poet genial.

Zi buna!

[anne]

[SIZE=4]Propozitii circumstantiale de cauza[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]"Ghiocelul e alb pentru ca e inocent,[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4] Cerul e albastru pentru ca a visator,[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]Soarele e rosu pentru ca are viata,[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]Viata e dulce pentru ca e efemera.[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]Clipa e pretioasa pentru ca e numarata,[/SIZE]

[SIZE=4]Despartirea-i dureroasa pentru ca ramane pustiu...[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]Iubirea e scumpa pentru ca nu e vesnica,[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]Noi suntem rai...pentru ca nu vedem toate acestea!"[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
(poezie compusa de un elev de clasa a VIII-a)
[SIZE=4][/SIZE]

[silverstar]

În prealabil postat de anne

[SIZE=4]Propozitii circumstantiale de cauza[/SIZE]


[SIZE=4]"Ghiocelul e alb pentru ca e inocent,[/SIZE]

[SIZE=4]Cerul e albastru pentru ca a visator,[/SIZE]

[SIZE=4]Soarele e rosu pentru ca are viata,[/SIZE]

[SIZE=4]Viata e dulce pentru ca e efemera.[/SIZE]


[SIZE=4]Clipa e pretioasa pentru ca e numarata,[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=green]Despartirea-i dureroasa pentru ca ramane pustiu...[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Iubirea e scumpa pentru ca nu e vesnica,[/SIZE]

[SIZE=4]Noi suntem rai...pentru ca nu vedem toate acestea!"[/SIZE]

(poezie compusa de un elev de clasa a VIII-a)

[COLOR=green] [/COLOR][COLOR=green][SIZE=3]Romanţa ultimei scrisori...
[/SIZE]
Da, am să plec
şi-acuma la sfârşit
primeşte-această ultimă scrisoare
de la femeia cea mai tristă
care te-a iubit.

Ca să te simt din nou aproape
la fel ca-n nopţile păgâne
deschid albumul
ce-l păstrez sub pleoape
şi retrăiesc o clipă lângă tine.

Nimic de-atunci nu s-a schimbat,
E-aşa cum ştim cetatea,
doar glasul vântului
îmi pare-a fi mai apăsat
şi parcă-i mai îngălbenită cartea.

Aleile sunt tot atât de drepte
şi-aceleaşi frunze cad,
- a câta toamnă?
nu ne mai ştie seara
nici banca unde-ntâi ne-am sărutat
şi nici un cântec
numele-ţi nu-mi aminteşte.

Închid albumu-ncet
sub pleoapa tremurândă,
te las cu bucuria
ce-ţi creşte din pupile
şi crede-mă, nu simt nici un regret
că mâine ai să strângi la piept
buclele blonde ale altei zile.

Da, am să plec
şi-acuma după ce-ai sfârşit
această ultimă scrisoare
de la femeia cea mai tristă
care te-a iubit
aprinde sub tavan o lumânare
şi arde-n ceea ce-ai citit.[/COLOR]

[romantic]

Celei care minte

Ion Minulescu

Eu ştiu c-ai să mă înşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert-
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...


În cinstea ta,
Cea mai frumoasă dintre toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci-
Tot flori însângerate-
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrva binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert-
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...


De ce nu-ţi cer vorbe-mperecheate de săruturi,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet infinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi-n priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa, tăcuţi-
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori-
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

. |

[romantic]

Ion Minulescu

De vorbă cu mine însumi

Vorbesc cu mine însumi, cum aş vorbi c-un frate
Întors rănit din lupta cu zilele de ieri,
Şi parcă tot nu-mi vine să cred că n-am dreptate -
Că El şi Eu nu suntem decât acelaşi frate,
Şi-aceeaşi rană-i doare pe ambii scutieri.

Armurile alt'dată pătate de rugină
Azi par mai sclipitoare decât oricând,
Iar spada,
Încrucişată-n luptă de-atătea ori,
E plină
De sângele netrebnic al celor ce cad prada
Aceluiaşi proteic şi veşnic Torquemada.

Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic:
- De ce mă minţi
De-atâţia ani de-a rândul că tu eşti cel mai mare
Din toţi îmblânzitorii cohortelor barbare,
Că-n gestul tău palpită străvechile altare,
Iar vasta catedrală, zidită de părinţi,
Cu-ntreaga-i melodramă de Dumnezeu şi sfinţi,
O poţi schimba-ntr-o clipă,
De nu ţi-ar fi ruşine
De bărbile lor albe,
De mine
Şi de tine?

Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic:
- De-atâţia ani,
De când mă porţi spre-acelaşi sublim necunoscut,
De ce mă minţi cu-aceleaşi îndemnuri de temut
Şi-mi profanezi credinţa cu-acelaşi prefăcut
Surâs -
Citit pe buze de josnici curtezani?
De ce din armonia supremelor cântări
Azi nu se mai aude decât grozavul urlet
Al celor ce se-neacă în descărcâri de tunet
Departe,-n cine ştie ce profunzimi de mări!...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Mă simt aşa de singur, c-aproape-mi este frică
Să mai vorbesc cu mine,
Şi-mi zic:
- Ascultă, frate,
Ascunde-ţi rana,
Uită c-ai fost rănit şi tu -
Tu, ce-ai strivit atâţia ce nu se mai ridică -
Te scutură de greul armurii-nsângerate;
Iar celui ce te-ntreabă de-ţi sunt sau nu-ţi sunt frate
Răspunde-i: "Nu".

[romantic]

Ion Minulescu

Celei care pleacă

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată...

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe - călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!

[alx]

TRANDAFIRUL ALBASTRU

Puterea neamului de stanca.
Urmas al Omului din astru,
Crampei de luminare-adanca,
Cristal de trandafir albastru,
Cand timpul canta la fereastra
Si doua stele stau la sfat,
Tu versi o lacrima albastra,
Ce se preface in barbat.

In neamul nostru de mistere,
Aduci luceferi, rand pe rand,
Nascuti din lacrimi de durere
Si din stravechiul nostru gand
Sa fim din nou precum strabunii,
Poteci intre Pamant si Cer,
Calcand pe zambetul minciunii
Si peste tot ce-i efemer.
Zolit demult, pe zid de castru,
Din doua neamuri si-un Mereu,
Fior de trandafir albastru,
Speranta sufletului meu.

[14carol06]

[ATTACH][COLOR=red]539[/COLOR][/ATTACH]
[COLOR=red]Deci iata cartierul de targ moldovenesc[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]In pomi e aur si-n geamuri galben soare[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Desigur ca pe mama acasa-am s-o gasesc[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Acu,tata-i la uzina pe cate mi se pare.[/COLOR]
[COLOR=#ff0000][/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Vin tot mai rar pe-acasa;departe-i si n-am timp,[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Adesea luni de zile nu-mi amintesc de casa[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Cand zeci de neajunsuri ma cer si cand un glas[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Ce-i izvorat din suflet,pe suflet ma apasa.[/COLOR]
[COLOR=#ff0000][/COLOR]
[COLOR=#ff0000]S-au coscovit peretii imbatraniti de ploi[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Sunt mai tocite parca si scarile de piatra[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]cu coada rasucita,smuncindu-se in lat,[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Vad,m-a uitat si canele-ma latra.[/COLOR]

[COLOR=#ff0000]Dar mama...Se-ncurca-n fuste alergand[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Acum ii simt mireasma de pruna si de para[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Cum o simteam atuncea,cand prune ne-aducea[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Copiilor, ce ne jucam[/COLOR] [COLOR=red]afara[/COLOR]
[COLOR=#ff0000][/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Ramanem in tacere pe banca de stejar;[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Cu palmele uscate,fierbinti,ea imi mangaie[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Obrazul ars de soare si parul plin de praf,[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Plin de poemul auriu din graie.Ataşament 539[/COLOR]
[COLOR=red]"La multi ani!",tuturor mamelor,doamnelor si domnisoarelor!Ataşament 539

Ataşament 540[/COLOR]