Ce este mai de pret:Sanatatea sau boala?

[Marius22]

În prealabil postat de MarinaAlca

In cartea "Ne vorbeste Parintele Porfirie", acest cuvios, poate cel mai mare ieromonah facator de minuni al secolului trecut, ne marturiseste:

"Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat multe boli. De multe ori Ii spun:<Hristoase al meu, iubirea Ta nu are hotar!> E o minune cum de mai traiesc. Ma doare mult, sufar, dar este foarte frumoasa boala mea. O simt ca iubire a lui Hristos. Ma strapung la inima si multumesc lui Dumnezeu. Este ptr pacatele mele. Sunt pacatos si Dumnezeu Se straduieste sa ma curateasca"

Cuvintele parintelui Porfirie reprezinta cheia intelegerii bolii, suferintei si a mortii, inerente starii actuale cazute, din perspectiva crestina. Sunt cuvintele aceluia care il iubeste pe Dumnezeu cu tot sufletul sau, cu toata inima sa si cu tot cugetul sau. Sunt marturia unui om care apartine mai mult lui Hristos decat siesi, chiar daca dupa "inteleptii acestei lumi", aceste cuvinte sunt de neinteles, ba chiar absurde.

In general cine se teme de moarte, se teme si de boala pentru ca ea il "invecineaza" cu moartea. Ori din atitudinea parintelui nu reiese nicidecum asta. Aseman foarte mult atitudinea parintelui cu cea a martirilor din primele veacuri.

Boala fiind "inrudita" cu pacatul este nefireasca si nu este in niciun caz de dorit. Tocmai de aceea Biserica inalta rugaciuni pentru toti ce aflati in boli si suferinte si, mai mult decat atat, in Biserica primim Sfanta Euharistie spre tamaduirea sufletului si a trupului.

[Ekaterina]

O femeie ce sufera de rinichi si de ani de zile face tratament pentru purificarea sangelui mi-a spus:
– Parinte, faceti, va rog, semnul Crucii pe mana mea. Venele imi sunt numai rana si nu mai pot suporta sa fac acest tratament.
– Aceste rani, i-am spus, in cealalta viata vor fi niste diamante mai pretioase decat diamantele din aceasta lume. (...)
Dupa aceea, imi arata o rana la cealalta mana si imi spune:
– Parinte, rana aceasta nu se inchide si se vede osul.
– Da, dar de acolo din rana se vede cerul, ii spun. Ma rog ca Hristos sa-ti dea rabdare si sa-ti mareasca dragostea pentru El, ca sa uiti de durere. Desigur, exista si alta rugaciune – pentru a alina durerile, dar atunci se micsoreaza si rasplata cea mare. Prin urmare, rugaciunea de mai inainte este mai buna.
Si astfel s-a mangaiat mult, sarmana.

Un alt caz. Parintele Paisie Aghioritul a intrebat pe cineva:
Ce face mama ta?
– Nu se simte bine, parinte. Din cand in cand ii creste foarte mult temperatura si atunci isi pierde cunostinta. Pielea i se umple de rani si in timpul noptilor o dor.
– Iata, astfel de oameni sunt mucenici. Si chiar daca nu sunt mucenici desavarsiti, sunt pe jumatate.
– Toata viata ei a fost o suferinta, parinte.
– Pentru aceasta, rasplata ei va fi indoita. De cate bunatati are a se desfata! Raiul il are deja asigurat.

[AlinB]

Ar trebui totusi precizat ca nu oricine sufera trupeste neaparat se mantuieste.

Si foarte probabil, in exemplele de mai sus e vorba de oameni cu boli incurabile iar intamplarile nu trebuie rupte dintr-un anumit context personal.

[Ekaterina]

Fii tare in Domnul! Suferinta ta si subrezenia sanatatii tale imi mahneste adanc inima. Pentru porunca iubirii si a compatimirii, m-am rugat pentru tine in fiecare zi si am cerut Domnului Dumnezeu ca sa-ti daruiasca rabdare crestineasca in boala si usurare. Dar, daca boala ta a tinut pana astazi, nu e pentru ca Dumnezeu nu ar fi auzit rugaciunile aduse Lui, ci pentru ca ii lasa pe unii fara vindecare, ca sa-i foloseasca mai mult. Prin suferinta trecatoare, omul pacatos nu numai ca se izbaveste de chinurile vesnice, pentru pacatele sale, ci i se daruieste si mantuirea si este facut mostenitor al imparatiei ceresti.

Cu adanca Sa intelepciune, Domnul Dumnezeu randuieste toate din dragostea Sa pentru omenire, daruind tuturor ceea ce le este de folos. Nu este de datoria noastra sa intrebam de ce se intampla asa si nu altfel, ci sa ne supunem, ascultatori ca si copiii, vointei cele sfinte a Parintelui nostru Ceresc si sa spunem dintru adancul sufletului: «Parinte Sfinte, faca-se voia Ta!». Stiind aceasta, cel care priveste la un om sanatos si la un om care a suferit indelung, si ia in seama starea sufleteasca a unuia si a celuilalt, isi da seama care dintre ei poate fi numit binecuvantat si care blestemat: cel sanatos sau cel suferind!

De pilda, de cate ori in boala ta te-ai cait pentru pacatele tale in fata lui Dumnezeu si in fata parintelui tau duhovnic si ai primit impartasirea cu Sfintele Taine? In acest timp, omul sanatos rareori se gandeste la pacatele sale: iar daca se intampla sa se pregateasca de impartasanie, o data in an, aceasta nu se datoreaza atat evlaviei cat snobismului, ca sa poata spune si el: «si eu m-am spovedit si m-am impartasit».

Numai ca spovedania lui este ca a unui biet nerod, ca si cum nimic nu i-ar impovara sufletul. De cate ori in boala ta nu ai suspinat adanc, din suflet, catre Dumnezeu, suspine pe care Domnul le-a vazut si le-a auzit? In schimb, cu cei sanatosi nu se intampla deloc asa. Daca ofteaza, o fac de regula fiindca n-au vazut pe careva de multa vreme sau pentru ca n-au mai primit de mult vesti despre cine stie ce. In boala ta adesea ti-ai udat fata de lacrimi, dar oamenii sanatosi folosesc zilnic sapun in loc de lacrimi pentru a-si spala chipul, nefiind nici macar o clipa vorba de suflet.

In boala ta, adesea ti-ai indreptat ochii, in rugaciune, spre icoana Mantuitorului Hristos si a Preacuratei Sale Maici; dar doamnele si domnisoarele sanatoase, in loc de a privi spre icoane, se uita de 100 de ori in oglinda, la ele insele, si rareori se roaga staruitor sau se inchina asa cum ar trebui. Iata de ce, in suferinta ta, esti mult mai fericita decat toti cei sanatosi din jurul tau. Ba, mai mult, Domnul Dumnezeu a pregatit pentru tine, in ceruri, fericirea cea vesnica, pentru care, in durerile tale, ar trebui sa te bucuri, sa te veselesti si sa multumesti din tot sufletul milostivirii Sale. Caci multimi nenumarate de daruri si mangaieri s-au pregatit pentru cei ce sufera, daruri pe care si tu le vei primi cu timpul, prin rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu.