Erezii moderne in randurile unor preoti, care smintesc multimea

Am spus în gand: ,,Parinte, ajutati-ma!…”


In septembrie 2004 m-am simtit foarte rău. In ciuda tuturor incercarilor de a reabilita starea mea, aceasta se agrava de la o ora la alta. Devenisem cianotică, cu respiratie aproape agonică si imi dadeam seama ca nu mai este nimic de facut. Era noaptea, ma durea tot, nu mai aveam putere sa ma misc pentru ca aceasta stare debutase de aproape 24 de ore.
Atunci am spus in gand: ,,Parinte Gabriel, ajutati-mă pentru ca nu mai pot!”. Imediat am inspirat adanc si, după cateva minute, am adormit, mi-a fost bine, iar apoi am mancat. Dupa mai mult timp, mi-am dat seama ca Parintele a stiut ca aveam nevoie de ajutor.
Atunci am inteles de ce Parintele ne repeta atat de des urmatoarele:
Cel ce-L simte pe Preasfântul Dumnezeu este viu, iar cel ce nu-L simte este mort. Il poţi simţi prin răstignirea celor cinci simţuri, prin post şi prin rugaciune, astfel incat sufletul sa fie stapan acestui ,,fariseu”, care este trupul. Acordă doar 25% trupului şi 75% sufletului!
Haina smereniei, a milosteniei te duce in patria Preasfantului Rai.
Coborârea Duhului Sfant ne schimba mintea, gandul, curatindu-ne de pacatele noastre. Cand se coboara Duhul Sfant peste noi, ne simtim ca în gradina Raiului. Atunci stim ce este adevarata fericire. Simtim ca am găasit o comoara pe care nu mai dorim sa o pierdem nici daca ni s-ar da toate bogatiile lumii. Iată ce au gasit sfintii, iata ce bucurii pregateste Dumnezeu inca de aici, de pe pamant celor ce fac voia Preasfintiei Sale.
Este timpul sa ne aduca Preasfantul şi Preamilostivul Dumnezeu legatura vesnica intre Preasfanta Imparatie si omul pierdut de pe pamant, sa ne dea haina logodirii inapoi cu Preasfantul Duh, dar acestea se fac doar cu post şi rugaciune, cu fapte bune şi cu milostenie. Sa primim vesnica legatura ca fiul ratacit ce a primit inel în mana si sa nu mai pacatuim in faţa Preasfantului Cer!
Rabdand pe pamant, iti pune Dumnezeu câte o cununită. Cel ce rabda pana la sfarsit se va mantui.

A. B., Bucuresti

I-a indepartat argintul viu


O crestină din Braila, al carei trup s-a acoperit de bube, care deveniseră ca o crustă groasă, si care ii provocau mancarimi ingrozitoare, s-a tratat la medici timp de sapte ani. I s-a pus diagnosticul de psoriazis.
Parintele, care pe atunci se afla la Boranesti, i-a spus ca are argintul viu şi a intrebat-o de ce a mers la vrajitoare, caci satana pe satana nu poate sa se scoata. A ramas impietrita.
I-a fixat programul de rugaciune si post, transformand-o mai intai intr-o bună crestină. Apoi, participand la Slujbele Parintelui, in patru luni s-a vindecat.
Uimita, de atunci, am fost mai atenta la tot ce se intampla in jur si mi-am notat chiar indrumarile Parintelui, astfel incat sa ma pot proteja. Din dragoste pentru aproapele, le voi reproduce:
Ce este vrajitorul? Om care cheamă spiritele raului, adica pe satana. Nu vă lasati dusi de valul lumii de astazi, de vrajitori şi fermecatori.
Vrăjitoarele lucrează doar cu forţele malefice. E numai un hipnotism al satanei ce-ţi ia minţile.
Un vrăjitor sau cel ce face rău pe pământ nu poate să distrugă un creştin care este împărtăşit.
De ce nu vrei să trăieşti prezentul? Te duci la vrăjitori să-ţi afli viitorul. Ce vrei să afli? Ce vrei să-ţi dea mai mult? Ai acceptat despotismul lui satana, ducându-te la vrăjitori şi fermecători. Tu care ai facultate, te înjoseşti ducându-te la o oază de întuneric care n-are nici două clase.
Te-ai dus şi te-ai vândut lui satana, mergând la vrăjitori.
Mizeria nu se scoate niciodată cu mizeria oazelor de întuneric a vrăjitorilor, care spun doar minciuni. Nu suntem botezaţi, cununaţi şi înmormântaţi în numele satanei, ci al Preasfintei Treimi.
Nu trebuie să ne fie frică de satana, ci de Dumnezeu. Dacă Îl avem pe Dumnezeu în suflet nu ne va fi niciodată frică de satana.
Nu mai mergeţi la vrăjitori, fermecători, la cei ce dau în ghioc, în cărţi, în cele de Tarot, la cei ce fac bioenergie, radiestezie, acupunctură. Lepădaţi aceste practici păgâneşti!
Toate practicile asiatice ce ne-au invadat sunt păgâneşti. Bioenergia, radiestezia, necromanţia, ghicirea, reîncarnarea, acupunctura şi celelalte terapii neconvenţionale nu sunt plăcute Preasfântului Dumnezeu. Cei ce fac acestea sunt vrăjitori în haine moderne şi fermecători. Sunt întunericul pe pământ. Ei (bioenergeticienii), care fac avorturi şi perversiuni sexuale, se dau drept credincioşi. Bioenergia este vrăjitorie pe faţă. Este o înşelăciune, o practică pierzătoare de suflete. Bioenergia este un „dar” al lui satana. Dacă acceptăm bioenergia, satana va fi în noi.
Vrăjile şi farmecele atacă sufletul şi îmbolnăvesc trupul.
Cei ce hipnotizează vă pot distruge de la distanţă punând stăpânire pe gândul dumneavoastră.
Dacă mergi la vrăjitori şi fermecători, la bioenergie şi radiestezie, te lepezi de Preasfântul Hristos.
Sub numele de magie albă se lucrează tot cu magie neagră, distrugând oamenii făcând vrăji cu: pământ, păr de broască, de femeie, cu piei de şerpi, sarea vitelor, ţărână de la mormânt, cercei de coţofană, cu cărbuni, vărsături de câini, cioc de cioară, turtă de grâu, argint viu, adică mercur din termometre descântat, care determină stări ciudate, dureri ce pleacă de la picioare, pentru că aţi călcat pe el, şi se răspândeşte în tot corpul cu o rapiditate foarte mare. Medicii vor spune că aveţi reumatism, conform ştiinţei învăţate, dar nu este vorba despre aşa ceva. Niciodată medicii nu vor putea scoate argintul viu din om, deşi poate fi dozat. Mai dureros este atunci când se bea.
Atunci când urăşti, când gândeşti rău, trimiţi la distanţă răul care este în tine.
Dacă ai fi statornic în credinţă, vrăjitorii şi fermecătorii nu ar mai avea putere asupra ta. Vrăjile şi farmecele nu se apropie de cei care fac voia lui Dumnezeu.
Francmasonii de asemenea cheamă spiritele murdare să fie împotriva creştinilor lui Dumnezeu.
Niciodată să nu mergeţi cu oameni care au fost la vrăjitori şi fermecători.
Creştinilor mei le-am spus să nu mai bea apă de la chiuvetă. Se pun în ea diverse substanţe şi apă de la ,,academia vrăjitoarelor”, apă în care se spală mortul, se descântă de vrăjitoare şi se aruncă în bazinele de colectare. Apa de la mort întunecă mintea, îţi provoacă frică interioară, provoacă infecţii, bube, urticarie, ganglioni, distruge ficatul.
Te-ai îmbrăcat în haina vrăjitorilor, păi să vedem cine-ţi mai scoate vrăjile din casă.
Preoţii ce deschid cartea tot vrăjitori sunt.
Francmasonii sionişti – urâciunea pustiirii – sunt cei care conduc lumea şi încearcă distrugerea ortodoxiei, făcând magie albă şi neagră. Francmasonii au încurajat vrăjitorii, care s-au înmulţit şi sunt la fiecare pas. Este timpul când masonii îşi fac drepturile lor pe pământ. Vor veni la conducere şi vor pune taxe foarte mari.
Domnul te-a ales din lume, deci nu te mira că lumea nu te place pe tine. Pentru că nu faci cele ale lumii, ci pe cele ale lui Dumnezeu, te urăşte şi aruncă cu vrăji şi farmece în tine.
Plâng icoanele din cauza păcatelor şi a lepădării noastre de Hristos, pentru că mergem la vrăjitori şi la fermecători. Plâng ca să ne dea nouă semne să ne întoarcem la Dumnezeu.
Dacă cineva va zice creştinilor adevăraţi că sunt vrăjitori şi fermecători, va avea mari necazuri. Dumnezeu dă putere tuturor creştinilor ce se întorc cu faţa către Preasfântul Dumnezeu.
Urâciunea pustiirii este cel ce merge la oazele de întuneric, de păcură, de minciună şi de răutăţi ale lumii de astăzi: vrăjitorii în haine moderne ce folosesc toate practicile demonice asiatice.
Pe slujitorii adevăraţi ai lui Dumnezeu oamenii îi numesc vrăjitori şi fermecători, aşa cum L-au hulit şi pe Domnul.
Nu te duce după întuneric, căci îţi vei aduce întunericul în casă!

C. D., Brăila

*

O creştină catolică din Bacău avea o fiică de 17 ani, dar care arăta ca un copil de cinci – şase ani. Tot corpul era acoperit de bube, de scuame şi de umflături. A mers pe la mai mulţi medici, dar nu a aflat vindecare.
În iarna anului 2003, a venit la Gresia, la Părintele Gabriel care i-a spus că are argintul viu. I-a dat nişte unguente şi i-a spus ce are de făcut pentru a-şi ajuta copilul. După câtva timp, rezultatele au început să apară.

G., A., Bucureşti

*

După ce l-am cunoscut pe Părintele Gabriel la Borăneşti, la câţiva ani, am mers şi la Gresia de vreo patru ori. După plecarea Părintelui, mergeam des la mormântul Sfinţiei Sale. Nu după mult timp, am observat că am eliminat argintul viu prin piele.
Cu ajutorul Părintelui, atât eu cât şi familia mea am început să ne rugăm, să postim şi încercăm să fim pe placul Preasfântului Dumnezeu.

A., Bucureşti

Imi cer iertare ca atat de tarziu am scris marturiile catorva crestini.

[mariamargareta]

Mărturiile acestea seamănă destul de bine cu mărturiile creştinilor despre "sfânta Virginia" de la Pucioasa. Aceeaşi exaltare şi aceleaşi hiperbolizări, care reprezintă păreri subiective ce nu pot fi verificate. Printre 99 de sfaturi bune e suficient să se strecoare unul singur otrăvit, ca toată învăţătura să fie compromisă. Conflictele deschise ale unor "iluminaţi" ca Verginica şi părintele Gabriel cu ierarhia Bisericii nu pot fi trecute cu seninătate cu vederea.
Antonia, eu am cunoscut-o pe Georgeta şi pot să afirm că era o creştină căreia nu i se putea reproşa ceva - în afară de faptul că ţinea la o convenţie de castitate pe care soţii o făcuseră unul altuia de bunăvoie, înainte de căsătorie. Te întreb: ţi se pare normal ca în aceste condiţii să fie părăsită de soţ (adică, de părintele Gabriel) şi abandonată fără nici un mijloc de subzistenţă într-un sat de câmpie? De aici, a fost uşor să fie "recuperată" de pucioşi şi integrată în rândul adepţilor permanenţi.
Dacă motivul părăsirii a fost o tensiune insuportabilă, generată de nemulţumirea sexuală, crezi că după despărţire această nemulţumire a încetat de la sine? Sau a fost rezolvată în alt mod, mai paşnic, dar mai puţin legal?

În prealabil postat de antoniap

Am spus în gand: ,,Parinte, ajutati-ma!…”


In septembrie 2004 m-am simtit foarte rău. In ciuda tuturor incercarilor de a reabilita starea mea, aceasta se agrava de la o ora la alta. Devenisem cianotică, cu respiratie aproape agonică si imi dadeam seama ca nu mai este nimic de facut. Era noaptea, ma durea tot, nu mai aveam putere sa ma misc pentru ca aceasta stare debutase de aproape 24 de ore.
Atunci am spus in gand: ,,Parinte Gabriel, ajutati-mă pentru ca nu mai pot!”. Imediat am inspirat adanc si, după cateva minute, am adormit, mi-a fost bine, iar apoi am mancat. Dupa mai mult timp, mi-am dat seama ca Parintele a stiut ca aveam nevoie de ajutor.
[/font]

E posibil ca insusi parintele sa fi indus aceasta stare?!? MI-e teama ca da. Daca el a fost autorul, normal ca a stiut si a reactionat, creind dependenta de el.
Mai corect este in situatii de boala sa-L chemam pe Domnul Iisus Hristos, sau pe Maica Domnului. Sau pote ca acest preot a fost mai iubitor decat Dumnezeu si Maica Sa?!?

Am intrebat cativa duhovnici in varsta despre parintele Gabriel. De una singura n-as fi in stare sa sustin nimic. Fireste ca voi continua sa ma rog si singura sa mi se descopere adevarul. M-am rugat si pana acum. Sa se faca voia lui Dumezeu in toate.

In ce-o priveste pe sotia parintelui, n-am cunoscut-o. Crestinii parintelui au alta varianta despre ea. Spun ca parintele in timp ce se indeparta de Noul Ierusalim, a avut mari conflicte cu sotia sa, care era fidela gruparii, pe motive religioase.

Spun, de asemenea, ca sub masca unei femei umile se ascundea un ofiter de securitate... Eu n-o cunosc, repet, dar dac-o fi adevarat si asta, apoi oameni ca acestia stiu cum sa lucreze...

[mariamargareta]

Nici vorbă ca Georgeta să fi fost ceva - nici măcar colaborator - necum ofiţer de securitate. Nu numai că era umilă şi pancă de urechi ( deci inaptă pentru structurili speciale), dar era şi sărăcuţă cu duhul. Nici cu nasul în vânt nu era (ba, dimpotrivă), nici rumenă cu boiul, nici pe vino-ncoace nu-l avea. Era genul de femeie ştearsă, tăcută, fidelă, credincioasă şi credulă. Genul acela: unde-o pui, tot acolo o găseşti. Dacă era ofiţer de securitate crezi că mai dădea ea doi bani pe castitate, înainte şi mai ales după căsătorie? Aş!
Cât priveşte implicarea în secta Noul Ierusalim, nu Georgeta, ci popa Gabi a adus la Pucioasa un cârd de fete de la Coşereni şi de prin alte părţi, enoriaşe exaltate de-ale lui, ca să le recomande pucioşilor. El, ca preot duhovnic, avea o responsabilitate aparte, deci nu poate fi făcută responsabilă Georgeta de actele lui de prozelitism pucios, de adeziune şi apoi de participare la acţiunile de stradă ale pucioşilor. Este evident că după părăsirea Pucioasei, popa Gabriel a întors foaia şi n-a contenit să arunce cu invective asupra "proorocilor" care îl (de)formaseră la curtea lor. În schimb, a păstrat toate obiceiurile şi trucurile pucioşilor, care i s-au părut a fi eficiente în pastoraţie.

[mariamargareta]

Citat după antoniap:
[COLOR=Red]"Merita stiut si faptul ca fiind tanar, s-a luptat cu ispitele asa cum a putut. Unele tinere si-au facut iluzii si nu-l pot ierta nici acum..."
[COLOR=Black]
Prima afirmaţie este revelatoare. Cuvintele "Merită ştiut" nu le poate spune decât cineva care ştie. Iar cine ştie, înseamnă că a avut fericita ocazie de a cunoaşte. Iar cel care cunoaşte, a fost de faţă. Să fi fost de faţă atunci când un preot s-a luptat cu ispitele, iată un privilegiu care nu stă la îndemâna oricui! Doar cei aleşi pot avea parte de o anume intimitate a frământărilor, a gândurilor şi a trăirilor celor care au privilegiul de a alege. Cei aleşi pot aşadar mărturisi cum s-a luptat părintele Gabriel cu ispitele şi cine a învins în această luptă.
Va avea curajul antoniap să meargă mai departe cu mărturisirile? [/COLOR][/COLOR][COLOR=Red][COLOR=Black][COLOR=Blue][COLOR=Black]Oare aceste fete, despre care se spune în continuare că "şi-au făcut iluzii" şi care au fost de faţă, erau înseşi ispitele cu care părintele Gabriel s-a luptat "aşa cum a putut"? Expresia aceasta sugerează că el a fost [/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=Red][COLOR=Black][COLOR=Blue][COLOR=Black]mai degrabă [/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=Red][COLOR=Black][COLOR=Blue][COLOR=Black]un învins, decât un învingător. Un impotent, mai degrabă decât un satir.[/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=Red][COLOR=Black]
A doua afirmaţie este şi mai cutremurătoare decât prima. Biblia spune la Matei, cap.5:
[COLOR=Blue]23 Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24 Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.
25 Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.
26 Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel din urmă ban.
[COLOR=Black] Dacă încă mai există creştine tinere care nu l-au iertat nici acum pe părintele Gabriel, înseamnă că:
1. Au avut motive mai mult tragice decât serioase, de au ajuns în această nefericită situaţie;
2. Părintele a murit înainte de a se împăca cu pârâşele lui, cât era cu ele pe cale. Deci darurile lui (sfintele liturghii, maslurile şi alte slujbe) făcute în timpul vieţii, după momentul apariţiei acestor nemulţumiri şi reproşuri, n-au mai fost primite de Stăpânul altarului. Cei care sau încântat cu slujbele miraculoase ale părintelui Gabriel sunt de fapt nişte înşelaţi.
Dar care ar putea fi motivele pentru care nişte fete tinere devin necruţătoare cu duhovnicul lor, un preot la fel de tânăr şi (aparent) liber din punct de vedere matrimonial? Ce le putea promite? Dar ce le-a promis? Sau ce le-a sugerat că ar putea obţine? Sau ce le-a făcut? Sau ce nu le-a făcut? De ce este acum stigmatizat de antoniap (fie şi involuntar) ca un vânzător de iluzii pierdute?
Zice o vorbă: Unde nu faci foc, nu iese fum. Oare s-a mai auzit de vreun mare duhovnic, plecat la Domnul, că ar fi lăsat în urma lui fete tinere, încărcate de disperare din cauza unor iluzii pierdute? Niciodată! Marii duhovnici ai românilor au plecat discreţi dintre noi, lăsând numai pace şi nostalgie în urma lor.


[/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR]

Nu voi baga mana in foc pentru nimeni, ceea ce nu inseamna ca acuz. Spun doar ca parintele avea o privire de copil si chiar gesturi copilaresti. In primele duminici in care am mers la Gresia, mi-a spus sa am grija sa nu ma indragostesc si eu de dumnealui. M-am uitat lung, caci ca barbat, mi s-a parut mai degraba un tap sfrijit. De fapt chiar si in fotografiile existente pe www.parintelenicugabriel.ro se poate observa figura unui preot postitor, nu a unui curtezan de rand. Dar fiecare cu experienta lui si cu marturiile lui.

Apoi la spovedania generala am crezut ca ma ia la bataie cand a fost nevoit sa-mi ia capul intre maini si sa spuna o rugaciune, asa de tare mi-a trantit palmele pe cap. Acest lucru, iertare, dar nu l-am intalnit nici macar la duhovnicii mai in varsta. Stia ca are corp omenesc si se lupta in felul dumnealui. Din acest punct de vedere, eu una, nu-i pot reprosa nimic.

În prealabil postat de antoniap

Spun doar ca parintele avea o privire de copil si chiar gesturi copilaresti. In primele duminici in care am mers la Gresia, mi-a spus sa am grija sa nu ma indragostesc si eu de dumnealui. M-am uitat lung, caci ca barbat, mi s-a parut mai degraba un tap sfrijit. De fapt chiar si in fotografiile existente pe www.parintelenicugabriel.ro se poate observa figura unui preot postitor, nu a unui curtezan de rand. Dar fiecare cu experienta lui si cu marturiile lui.

Antonia draga, mai mult decat edificator ceea ce spui tu aici. Te-a avertizat sa nu te indragostesti de el?!? Foarte ciudat. Deci sentimentul pe care il trezea era cel erotic; cam neobisnuit pentru un preot.
Si iata-te acum aparandu-i integritatea, chiar daca afirmatiile tale te duc cu mintea in directia opusa, iar tu nici macar nu realizezi acest lucru.
Am citit despre acest lucru: se cheama "vindecarea memoriei"; omul ajunge sa nu mai stie cat fac unu si cu unu; vede dar nu intelege; are toate elementele , dar nu poate trage concluzii. Avem aici un caz clar de New Age, nimic altceva. Manipulare.
Cat timp nu iei distanta, nu vei putea afla adevarul.